11,393 matches
-
se transforme în Ofensiva din Ardeni. Al doilea motiv era interzicerea accesului aliaților spre barajul de pe Ruhr, care asigura formarea lacului artificial Rurstausee. Deschiderea acestui baraj fi dus la inundarea zonelor joase din aval și ar fi interzis traversarea de către aliați a râului. Aliații au reușit să înțeleagă motivația puternicei rezistențe germane doar după ce au înregistrat o serie de eșecuri dureroase. Germanii au reușit să păstreze controlul asupra regiunii până când au lansat ultima lor mare ofensivă de pe frontul de vest - cea
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Ofensiva din Ardeni. Al doilea motiv era interzicerea accesului aliaților spre barajul de pe Ruhr, care asigura formarea lacului artificial Rurstausee. Deschiderea acestui baraj fi dus la inundarea zonelor joase din aval și ar fi interzis traversarea de către aliați a râului. Aliații au reușit să înțeleagă motivația puternicei rezistențe germane doar după ce au înregistrat o serie de eșecuri dureroase. Germanii au reușit să păstreze controlul asupra regiunii până când au lansat ultima lor mare ofensivă de pe frontul de vest - cea din Ardeni. La mijlocul
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
rezistențe germane doar după ce au înregistrat o serie de eșecuri dureroase. Germanii au reușit să păstreze controlul asupra regiunii până când au lansat ultima lor mare ofensivă de pe frontul de vest - cea din Ardeni. La mijlocul lunii septembrie a anului 1944, înaintarea aliaților după reușita debarcării din Normandia și-a încetinit viteza datorită lungirii liniilor de aprovizionare și a reorganizării apărării germane. Următorul obiectiv strategic al aliaților a fost înaintarea până pe linia Rinului și pregătirea traversării fluviului. Armata I americană comandată de Courtney
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
mare ofensivă de pe frontul de vest - cea din Ardeni. La mijlocul lunii septembrie a anului 1944, înaintarea aliaților după reușita debarcării din Normandia și-a încetinit viteza datorită lungirii liniilor de aprovizionare și a reorganizării apărării germane. Următorul obiectiv strategic al aliaților a fost înaintarea până pe linia Rinului și pregătirea traversării fluviului. Armata I americană comandată de Courtney Hodges a întâmpinat o rezistență puternică în timpul atacului prin culoarul de la Aachen și s-a simțit amenințată de prezența trupelor germane din pădurea Hürtgen
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
22 octombrie. Comandanții americani au considerat că este necesar de asemenea să îndepărteze amenințarea pe care o reprezenta barajul de pe Ruhr. Apa lacului de acumulare putea fi eliberată de germani, transformând în terenuri mlăștinoase căile de înaintarea în aval ale aliaților. Comandanții americani Bradley, Hodges și Collins au ajuns la concluzia că cel mai scurt drum spre baraj traversează pădurea. Istoricii militari sunt de altă părere însă. Istoricul american Charles B. MacDonald a descris acțiunile din pădurea Hürtgen ca fiind „o
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
elementele inamice. Numărul redus de drumuri și de zone defrișate le-a permis de asemene germanilor să își regleze cu precizie tirul mitralierelor și mortierelor și tunurilor. În afară de condițiile meteo vitrege, pădurea deasă și terenul accidentat a împiedicat valorificare de către aliați a superiorității lor aeriene, piloților fiindu-le foarte greu să identifice țintele de la sol. Avantajele pe care le aveau americanii în fața germanilor - superioritatea numerică de 5:1, calitatea și cantitatea blindatelor, mobilitatea trupelor mecanizate și superioritatea aeriană - au fost reduse
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
vremea proastă și de terenul accidentat și împădurit. În condițiile din acea iarnă, un număr relativ mic de apărători bine pregătiți și hotărâți au reușit să lupte foarte eficient împotriva atacatorilor americani. Pentru ca situația să fie și mai dificilă pentru aliați, în condițiile în care diviziile americane înregistraseră o rată a pierderilor foarte ridicată, au fost mobilizați în zonă recruți neexperimentați. Pădurea greu de străbătut și apărătorii germani bine camuflați echipați cu lansatoare de grenade antitanc "panzerfaust"au limitat la maxim
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Schmidt și a văii Kall au fost abandonate. Americanii aveau să cucerească regiunea doar în feruarie, când au fost aduși în zonă parașutiștii Diviziei a 82-a aeropurtată. A doua fază a luptelor a fost parte a Operațiunii "Queen", atacul aliaților spre cursul râului Ruhr. În această fază, Divizia a 4-a americană a trebuit să curețe de elementele germane partea de nord a pădurii între Schevenhütte and Hürtgen, să cucerească Hürtgen și să inainteze spre Ruhr la sud de Düren
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
la concluzia că este necesar sprijinul tancurilor, iar geniștii au început să deschidă cu explozivi drumuri de acces pentru blindate prin desișul pădurii. În ciuda tuturor eforturilor, comunicațiile și transporturile au rămas o problemă pentru americani, iar un nou atac al aliaților a trebuit să fie oprit din cauza crizei de muniție și pentru evacuarea răniților. Germanii au primit întăriri din partea Diviziilor de infanterie 344 și 353, defensiva devenind și mai puternică. În această situație, conducerea operațiunilor a fost trecută din nou pe
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
pierdut 12.000 de morți, 95.000 de prizonieri. Numărul soldaților germani care au fost răniți nu este cunoscut cu certitudine. Pe 16 decembrie 1944, germanii au declanșat Ofensiva din Ardeni. Acțiunea germană i-a luat prin surprindere totală pe Aliați. Germanii au aruncat în luptă 30 de divizii, printre care Leibstandarte SS Adolf Hitler, 2. SS-Panzer-Division Das Reich și [[12. SS-Panzer-Division „Hitlerjugend. Atacul german a creat o pungă largă în liniile americane, cu o adâncime maximă de aproape 100 km
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
au deschis o dezbatere cu privire la planul american pentru cucerirea pădurii Hürtgen. Una dintre analizele făcute ajunge la concluzia că planificatorii americani au subestimat forța și hotărârea soldaților germani, apreciind greșit că spiritul combativ al apărătorilor a fost distrus de victoriile aliaților din Normandia și după distrugerea [[Punga Falaise|Pungii Falaise]]. În același timp, comandanții americani nu au înțeles caracterul de netrecut al densei păduri Hürtgen. Ei nu au înțeles faptul că în condițiile din Hürtgen, trupele terestre nu pot beneficia de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
caracterul de netrecut al densei păduri Hürtgen. Ei nu au înțeles faptul că în condițiile din Hürtgen, trupele terestre nu pot beneficia de sprijinul aviației, iar tirul artilerie era extrem de imprecis. Comandații americani nu au înțeles că principalele avantaje ale aliaților - mobilitatea și sprijinul aerian - ar fi fost valorificate doar prin deplasarea către sud-est în câmp deschis, ocolirea pădurii și, mai apoi, schimbarea direcției atacului spre nord-est, spre obiectivele finale. În plus, forțele americane s-au concentrat în satul Schmidt și
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
ולגבורה - Ziua Amintirii Holocaustului și a Eroismului) este în Israel și într-o parte din comunitățile evreiești din Diaspora ziua comemorării celor aproximativ șase milioane de evrei care au pierit în Holocaust ca rezultat al acțiunilor Germaniei naziste și ale aliaților ei, precum și a comemorării rezistenței evreiești în acea perioadă. Yom Hashoá este în Statul Israel o zi de doliu național. În 12 aprilie 1951 Knessetul a fixat dată de 27 Nisan, după calendarul evreiesc ca zi oficială a comemorării Holocaustului
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
Rusiei de a-și extinde zona de influență în Europa Centrală și de Est, SUA se va alia cu unele state din această regiune, care vor încerca să reziste presiunilor geopolitice ruse. Friedman speculează că SUA probabil va deveni un aliat apropiat al unor țări est-europene, precum Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria și România. În jurul anului 2015 se va forma o alianță militară condusă de polonezi, care pe parcursul cărții este denumită „Blocul polonez” (""Polish Bloc""). Către începutul anilor 2020, Al Doilea Război
Următorii 100 de ani () [Corola-website/Science/334471_a_335800]
-
China pe de o parte, și Turcia și Japonia de cealaltă parte, cărora li se vor alătura spre sfârșitul războiului Germania și Franța. Războiul, care va dura în jur de doi-trei ani, se va încheia cu victoria Statelor Unite și a aliaților săi. Friedman prezice că războiul va fi limitat și nu total, precum Al Doilea Război Mondial, asta deoarece ambele tabere vor deține arme nucleare, prin urmare nu se va recurge la ele. În deceniile de după război SUA va progresa. Va
Următorii 100 de ani () [Corola-website/Science/334471_a_335800]
-
locuitorilor orașului un tratat de asigurare. După asediul Ierusalimului, patriarhul Sofronie l-a primit călduros pe `Umar deoarece, potrivit unor profeții biblice cunoscute în biserica din Ierusalim, un om sărac, dar puternic și drept se va ridica ca protector și aliat al creștinilor din Ierusalim. Sofronie credea că `Umar, un mare războinic care a dus o viață austeră, era împlinirea acestei profeții. Într-o relatare a Patriarhului Alexandriei, Eutihie, se spune că `Umar a făcut o vizită la Biserica Sfântului Mormânt
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
au dat seama de iminența declanșării operațiunii aeriene. Operațiunea s-a bucurat de elementul surpriză și a înregistrat anumite succese tactice, dar a fost un eșec per ansamblu. Un număr ridicat de avioane aliate au fost distruse la sol, dar aliații au reușit înlocuirea acestora într-o săptămână. Pierderile umane din rândurile echipajelor aliate au fost relativ reduse, dat fiind faptul că majoritatea avioanelor aliate distruse s-au aflat parcate pe piste. În schimb, germanii au pierdut numeroși piloți, pe care
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
chiar și pentru o scurtă perioadă de timp, iar forțele terestre germane au continuat să fie expuse atacurilor aeriene aliate. "Bodenplatte" cea mai amplă operațiune de atac strategic aerian executată de Luftwaffe din întreaga perioadă a războiului. Forțele terestre ale aliaților occidentali erau sprijinite de forțele aeriene în timpul înaintării acestora prin Europa Occidentală în 1944. "Second Tactical Air Force" din cadrul Royal Air Force (RAF) comandată de mareșalul Arthur Coningham a transferat mai multe mari unități - No. 2 Group RAF, No. 83 Expeditionary Air
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
asupra forțelor aeriene, terestre și navale germane prin atacuri continui asupra concetrărilor de efective și a a rutelor de aprovizionare. În același timp, avioanele de recunoaștere aliate au idenitificat toate mișcările germanilor. Forțele tererstre germane nu puteau în consecință atâta vreme cât aliații dețineau superioritatea aeriană. "Luftwaffe" nu găsea metodele pentru asigurarea unei acoperiri aeriene corespunzătoare trupelor terestre. Deși producția germană de război a înregistrat un maxim în 1944, "Luftwaffe" suferea puternic din cauza lipsei cronice de piloți experimentați și combustibil. Luptele terestre se
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
și combustibil. Luptele terestre se mutau treptat spre cursul fluviului Rin, spre est, spre inima Germaniei. Cea mai mare parte a Franței fusese eliberată, ca și orașele belgiene Bruxelles și Antwerp. Deși Operațiunea Market Garden din 1944 fusese un eșec, aliații reușiseră în 1945 să elibereze cea mai mare parte a sudului Olandei precum și estuarul râului Escaut. În timp ce forțele terestre își continuau înaintarea, forțele tactice aliate se transferau în baze noi pe continent, din care să poată asigura sprijinul aerian nemijlocit
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
RAF și USAAF să respingă înaintarea terestră germană, a împiedicat și "Luftwaffe" să îsi declanșeze atacurile. Din acest motiv, "Bodenplatte" nu a fost lansată până pe 1 ianuarie 1945. În acest moment, forțele terestre germane nu mai beneficiau de efectul surpriză, aliații reușind între timp să își reorganizeze defensiva, iar aviația britanică și americană să reia zborurile după îmbunătățirea condițiilor meteo. Germanii au mai făcut un nou efort pentru preluarea inițiativei lansând Operațiunea Nordwind ("Unternehmen Nordwind"). "Luftwaffe" trebuia să sprijine acest asalt
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
prevedea menținerea unei tăceri radio stricte și a secretului pentru obținerea unui efect surpriză maxim. Hărțile erau completate doar pe jumătate, fiind identificate doar instalațiile inamice, fără evidențierea rutelor de zbor. Această soluție a fost aleasă pentru ca să îi împiedice pe aliați ca, în cazul în care hărțile ar fi căzut în mâinile lor, să nu poată identifica bazele avioanelor germane. Comandanților germani le-a fost refuzată permisiunea să își informeze piloții cu privire la amănuntele operațiunii până chiar înainte de decolare. Astfel de măsuri
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
de zi ("Jagdgeschwader"), vânătoare de noapte ("Nachtjadggeschwader"), bombardament ("Kampfgeschwader") și de atac la sol ("Schlachtgeschwader"). Dintre acestea, 38,5% erau modele Bf 109, 38,5% Fw 190A și 23% Fw 190D. Lista obiectivelor germane După încheirea raidurilor din cadrul "Unternehmen Bodenplatte", aliații au recuperat mai multe jurnale de bord ale avioanelor doborâte. În câteva dintre acestea, însenarea „"Auftrag Hermann 1.1. 1945, Zeit: 9.20 Uhr"” a fost tradusă ca „Operation Hermann to commence on 1 January 1945, at 9:20am.” Aliații
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
aliații au recuperat mai multe jurnale de bord ale avioanelor doborâte. În câteva dintre acestea, însenarea „"Auftrag Hermann 1.1. 1945, Zeit: 9.20 Uhr"” a fost tradusă ca „Operation Hermann to commence on 1 January 1945, at 9:20am.” Aliații au crezut că numele operațiunii a fost „Hermann”, de la numele mareșalului Reichului Hermann Göring. Au mai fost folosite cinci coduri pentru diferite faze ale atacului: Serviciile aliate de informații nu au reușit să descopere intențiile germanilor. Documentele obținute prin decritparea
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
109, cu un pilot ucis și doi prizonieri. I./JG 1 a revendicat distrugerea a 30 de avioane britanice Spitfire la sol și două doborâte în luptele aeriene de la Maldegem. Revendicările germane au fost apropiate de pierderile raportate oficial de aliați. La Maldegem, 16 avioane au fost distruse, iar la Ursel doar 6. Grupul aerian (polonez) nr. 131 (No. 131 Wing RAF) a pierdut 13 avioane Spitfire distruse, iar alte două au fost avariate foarte grav. La Ursel, au fost raportate
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]