11,618 matches
-
în apropierea joncțiunii cu fluviul Dunărea. Pe Canalul Bega se află 6 ecluze, din care 2 pe teritoriul României și 4 în Serbia. În București există o ecluză, din 1936, care face legătura între Lacul Herăstrău și Lacul Floreasca, lacuri amenajate pe cursul râului Colentina.
Ecluză () [Corola-website/Science/302940_a_304269]
-
sens strict, termenul definește o suprafață de apă adăpostită de diguri și spargevaluri în care navele pot staționa și opera, dar care poate să nu fie împărțită în bazine specializate cu cheuri, dane, docuri utilate pentru manipularea mărfurilor. Un port amenajat la distanță apreciabilă de mare, în vârful estuarelor adânci, pe porțiunile maritime ale fluviilor navigabile sau pe canaluri maritime poartă denumirea de "port interior". Un astfel de port permite accesul navelor maritime până la centrele industriale și comerciale din interiorul țării
Port () [Corola-website/Science/302970_a_304299]
-
fost începute prin aprobarea unei "note de comandă", ci în baza unei dispoziții derogatorii a lui Nicolae Ceaușescu. După afirmațiile susținătorilor proiectului, Canalul Dunăre - București ar putea fi și un producător de energie, prin cele patru microhidrocentrale din nodurile hidrotehnice, amenajate pe lângă ecluze, putându-se ajunge la o producție de energie electrică de peste 50 MW. Apa din canal va putea fi și o sursă de irigații pentru circa 150.000 de hectare teren arabil. Un alt beneficiu ar consta în faptul
Canalul Dunăre-București () [Corola-website/Science/299463_a_300792]
-
se afișau prin ridicarea unor lăcașe de cult sau edificarea unor locuințe somptuoase, precum cartierul rezidențial de pe Palatin. Probabil și datorită legslației scrise a Romei (cele 12 table) ce introduceau restricții de limitare a luxului funerar. Lăcașele de cult sunt amenajate în noile centre urbane organizate politic: fiind inițial simple altare în aer liber, au fost ridicate complexe elaborate cu altare și temple, ridicate peste vechile lăcașe din perioada proto-urbană. La Roma este atestat efortul edilitar cultural de la Veii, Caere, Lanuvium
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
cele șase având obligația serviciului militar. Sabinii sunt integrați corpului noii cetății, că semn al unui proces de unificare în jurul Palatinului, iar în perioada aniilor 650-625 i.en., Forumul este pavat, este ridicat altarul lui Marte și Ops Consiua-Regia, este amenajat spațiul de discuție politică-Comitium și a Curiei Hostilia, fiind clădit primul edificiu al Senatului. Sunt descoperite locuințe rezidențiale, case de tip standard cu un atrium larg, cu o dispunere a camerelor în jurul unui spațiu central deschis. Înainte de împărații romani și
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
centuriate de pe Câmpul lui Marte. Votau întâi prima clasa cenzitara (80 centurii de pedestrași) și cele 18 centurii de călăreți, urmând celelalte clase. Se vota cu bile sau cu pietre, voturile scrise fiind aplicate la sfarsitul republicii, iar urnele erau amenajate pe o tribuna în fața armatei. Din cele 193 de centurii, călăreții și prima clasa cenzitara aveau 98 de voturi, astfel balanța votului era mereu înclinată spre prima centurie. Prima și cea mai importantă instituție a Republicii Române era Senatul Român
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
civilă, după un model des întâlnit în orașele antice grecești, structură care a fost menținută pană la abandonarea orașului în secolul al șaptelea p.Chr. Unul din motivele abandonării orașului este și colmatarea vechiului golf al Mării Negre, în care era amenajat portul, golful devenind în prezent complexul lagunar Razim-Sinoe. În Histria au fost bătute primele monede de pe actualul teritoriu al României, și anume emisiunea de monedă proprie în jurul anului 480/475 a. Chr. Este vorba despre monede de argint turnate care
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
nu a fost singurul palat din orașul în construcție, nici măcar cel mai frumos, deoarece Petru a poruncit nobililor să-și construiască locuințe și să-și petreacă o jumătate de an acolo. Această poruncă a fost nepopulară; Sankt Petersburg a fost amenajat pe o mlaștină, unde soarele strălucea destul de puțin, și s-a spus că s-ar putea cultiva acolo doar varză și napi. S-a interzis să se taie copaci care să fie puși pe foc, astfel încât încălzirea apei era permisă
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
anfilada originală cu cele cinci camere de stat într-un apartament cu trei săli vaste, decorate cu coloane din marmură apărentă, basoreliefuri și statui. O a doua suită de camere de stat aflată la sud de Biserica Mare a fost amenajată pentru Ecaterina a II-a. Între anii 1787 și 1795 Quarenghi a adăugat acestei suite o nouă aripă de est care conținea sala mare a tronului, cunoscută sub numele de Sala Sf. Gheorghe "(13)", care unea Palatul de Iarna cu
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
ducele Maximilian de Leuchtenberg, fiul vitreg al lui Napoleon și ginerele țarului, a trăit în primele zile ale căsătoriei sale. În anul 1833 arhitectul de Montferrand a fost angajat pentru a reproiecta camerele de stat de pe latura estică și a amenaja Sala Feldmareșalului și Sala Mică a Tronului "(9 și 10)". În 1837 a izbucnit un incendiu. Cauza izbucnirii sale este necunoscută, dar pentru răspândirea rapidă a focului a fost învinuit de Montferrand. Arhitectul a fost grăbit de țar să termine
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
al III-lea, a dorit să aibă o grădină în centrul curții principale, în 1885, într-o zonă anterior pietruită și lipsită de vegetație. Arhitectul curții Nikolai Gornostaiev a proiectat o grădină înconjurată de un soclu de granit și a amenajat o fântână, a plantat copaci în curte și a construit trotuare de calcar de-a lungul zidurilor palatului. În 1894 Nicolae al II-lea i-a succedat tatălui său, Alexandru al III-lea. Ultimul țar a suspendat perioada de doliu
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
fost creditată cu amenajarea unei alte grădini (35) pe fostul teren de paradă, sub ferestrele apartamentelor private ale familiei imperiale. Ea a considerat deranjant faptul că publicul ar fi putut să se uite prin ferestrele apartamentului ei. Grădina a fost amenajată de arhitectul peisagist Georg Kuphaldt, directorul administrației grădinilor și parcurilor din Riga. Aceasta este una dintre cele două grădini care s-au păstrat și astăzi la palat. În timpul domniei lui Nicolae al II-lea, viața de la curte a fost mai
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
am, să obțină controlul asupra palatului. Producând distrugeri în urma lor, ei au percheziționat toate încăperile palatului până când i-au găsit pe membrii Guvernului Provizoriu în Sufrageria Mică a apartamentului imperial privat "(28)", de unde au fost duși sub arest în închisoarea amenajată în fortăreața de dincolo de râu. Kerenski a reușit să scape de arestare și a fugit la Pskov, unde a adunat niște trupe loiale într-o încercare de a relua controlul asupra capitalei. Trupele sale a reușit să captureze Țarskoe Selo
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
trebuie explicată, așadar, printr-o multitudine de cauze, fiecare cu rolul său propriu. În Transilvania, episcopul Vărzărescu, care a condus acțiunea de catolicizare a armenilor stabiliți aici, a întemeiat în 1700 localitatea Armenopolis, lîngă satul Gherla (numit astfel după penitenciarul amenajat în fostul castel Martinuzzi), unde armenii locuiau încă din 1672 și de la care mai tîrziu orașul a împrumutat numele de azi. Cu aprobarea împăratului Leopold de a construi un oraș armenesc, obținută personal de la Viena în schimbul sumei de 25.000
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
depinde atât de cădere, cât și de debitul de apă disponibil. Cu cât căderea și debitul disponibile sunt mai mari, cu atât se poate obține mai multă energie electrică. Energia hidraulică este captată cu turbine. Potențialul hidroenergetic al României era amenajat în 1994 în proporție de cca. 40 %. Centrale hidroelectrice aveau o putere instalată de 5,8 GW, reprezentând circa 40% din puterea instalată în România. Producția efectivă a hidrocentralelor a fost în 1994 de aproape 13 TWh, reprezentând circa 24
Energie hidraulică () [Corola-website/Science/303516_a_304845]
-
anul 1959. Pictează la Timișoara. În 1960 execută scenografia spectacolului "Mamouret" de Jean Sermet, cu Lucia Sturdza Bulandra în rolul principal. Execută la cererea doamnei Lucia Sturdza Bulandra portretul lui Tony Bulandra care va fi expus în Muzeul Teatrului Român. Amenajează primul său atelier de creație în incinta atelierelor de tapițerie ale teatrului aflate pe cheiul Dâmboviței. Face, împreună cu trupa teatrului, un turneu la Budapesta unde rămâne pe întreaga durată a acestuia. Se împrietenește cu artiști unguri și pictează. Lucrările realizate
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
peisaje și flori), în holul Teatrului Lucia Sturdza Bulandra . Tot în același an Uniunea Artiștilor Plastici îi pune la dispoziție un spațiu pentru atelier personal de creație în incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu.În fostul atelier al elevilor pictorului Tattarescu își amenajează, cu multă dragoste, oază de liniște în care își va desfășura activitatea până la plecarea din țară în anul 1989. 1962 - Realizează decorurile la piesă "Cameră fierbinte", remarcate în presă de specialitate pentru inovațiile de mare sugestivitate în concepția spațială a
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
devine încetul cu încetul un loc de întâlnire al cunoscătorilor și iubitorilor de artă. Pictorul la rândul sau începe să achiziționeze ceramică, icoane, mobilier țărănesc, lucrări de artă transformând atelierul într-o adevărată colecție de artă. Pictorița Micaela Eleutheriade își amenajează pentru o perioadă de timp atelierul de creație tot în incinta muzeului memorial. Între cei doi artiști se leaga o prietenie de lungă durată. 1963 - Face scenografia la spectacolele "Război și pace" după Lev Tolstoi de Alfred Neumann, Erwin Piseator
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
pe animalul suspendat, în nici un caz animalul nu trebuie să intre în contact cu pardoseala în timpul pregătirii lui; j) o rețea de transport aerian pentru manipularea ulterioară a cărnurilor; k) în măsura în care bălegarul este stocat în incinta abatorului, un spațiu special amenajat pentru acest bălegar; l) un spațiu echipat suficient pentru examenul trichineloscopic, astfel încât un astfel de test să se facă în unitate. CAPITOLUL III CONDIȚIILE SPECIALE PENTRU APROBAREA SPAȚIILOR DE TRANȘARE 15. Independent de condițiile generale, spațiile de tranșare trebuie să
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/85162_a_85949]
-
putea deosebi de cele originale. Arcadele din cărămidă din flancurile și retragerea bastionului au fost transformate în portice prin inserarea unor cadre de lemn. Au fost înlăturate valurile de pământ de deasupra flancurilor și retragerii, care formau și unde erau amenajate barbete de tragere. În zonă s-a plantat gazon, intenționând ca aici să fie amenajat un spațiu de promenadă și terase cu bănci, formând, după expresia arhitectului, o „grădină de vise”. În șanțul din fața zidurilor a fost prevăzută posibilitatea amenajării
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
transformate în portice prin inserarea unor cadre de lemn. Au fost înlăturate valurile de pământ de deasupra flancurilor și retragerii, care formau și unde erau amenajate barbete de tragere. În zonă s-a plantat gazon, intenționând ca aici să fie amenajat un spațiu de promenadă și terase cu bănci, formând, după expresia arhitectului, o „grădină de vise”. În șanțul din fața zidurilor a fost prevăzută posibilitatea amenajării unor curți scufundate. În interiorul bastionului („în curte”) s-a realizat corpul „E”, o zonă în
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
era un strat de pământ, de grosime suficientă pentru ca să poată prinde rădăcinile celor mai mari arbori. Diodor spune: "...Terasele erau pline de plante de toate felurile, în stare să încânte vederea prin mărimea și frumusețea lor". În grosimea teraselor erau amenajate galerii și camere, care primeau lumina lateral, pe o singură latură, în așa fel încât galeriile și camerele de la un anumit nivel aveau în față priveliștea unei grădini, care se rezema pe terasele nivelului inferior. Pentru stropitul grădinilor se foloseau
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]
-
incintei sacre numită ""Altis"", denumire provenită din cuvântul "altis", care înseamnă crâng sau dumbravă. În urma săpăturilor arheologice, s-a dovedit că incinta avea o formă trapezoidală, cu dimensiuni de aproximativ 200 m lungime și 175 m lățime. Pe această platformă, amenajată în terase, s-au construit în decursul timpurilor multe edificii sacre. În secolul al V-lea î.Hr. s-a construit marele templu al lui Zeus, "Theokoleonul" (locuințele preoților) și "ul" (unde era adăpostit focul sacru). După victoria decisivă a grecilor
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
este unul dintre cele mai vechi parcuri din Timișoara, înființat în 1880 din dispoziția generalului Anton von Scudier. În parc se află mai multe monumente ale unor personalități și Monumentul Ostașului Român. Parcul este amenajat cu fântâni, bănci și mese de șah. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea Timișoara era o cetate fortificată cu o suprafață destul de mare pentru o cetate (în interiorul actualului inel nr. 1), dar foarte mică pentru un oraș
Parcul Central „Anton Scudier” () [Corola-website/Science/303812_a_305141]
-
a fost închis după amenajarea cimitirului din Calea Lipovei. Un secol mai târziu, comandantul Banatului, generalul Anton von Scudier, a dat dispoziții pentru mutarea osemintelor în cimitirul din Calea Lipovei, iar în zonă să fie plantați copaci și să fie amenajată drept parc de promenadă. Până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial parcul s-a numit Parcul Scudier. De la începutul anilor 1950 și până în 1955 parcul s-a numit Parcul I. V. Stalin, apoi Parcul Central. Din 2015 denumirea parcului
Parcul Central „Anton Scudier” () [Corola-website/Science/303812_a_305141]