11,388 matches
-
Badea Cireșanu, expresia "lăsatul secului" s-ar fi format printr-o aglutinare, de la "lăsatul seculului", adică renunțarea la lume, în sens religios. În limba italiană, termenul folosit e «carnavale», adică "adio carne", din acel moment începând Postul Paștelui. Potrivit tipicelor bisericești, se renunța la carne în duminică izgonirii lui Adam, duminică precedată de o săptămână, săptămâna cărnii, în care se mănâncă produse de carne în fiecare zi. În această săptămână nu se face liturghie miercurea și vinerea. Renunțarea la carne e
Lăsatul secului de carne () [Corola-website/Science/301514_a_302843]
-
ambele țări fiind sub ocupație militară rusă (instalat la Iași 22 mai 1808) conducând Mitropolia Moldovei până după pacea de la București (16 mai 1812). În această calitate a tipărit mai multe cărți și a lucrat pentru buna desfășurare a vieții bisericești. La 21 august 1813 țarul Rusiei l-a numit în fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu reședința în Chișinău, create la cererea sa, unde a păstorit până la moarte și unde a înființat un Seminar teologic. A înființat o tipografie eparhială
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
a continuat studiile la ""Facultatea de Teologie"" din București și la ""Academia Andreiană"" din Sibiu, obținând titlul de ""licențiat în teologie"" (1948). Între anii 1948-1949 a fost intendent la Palatul Patriarhal, iar apoi, între anii 1949-1950, inspector patriarhal pentru învățământul bisericesc. Între anii 1950-1951 a fost asistent la catedra de "Istorie Bisericească Universală" la "Institutul Teologic Universitar" din București, iar între 1951-1952, decan al "Centrului de Îndrumare Misionară și Socială a Clerului", la Curtea de Argeș. În perioada 1952-1958 a deținut funcția de
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
Academia Andreiană"" din Sibiu, obținând titlul de ""licențiat în teologie"" (1948). Între anii 1948-1949 a fost intendent la Palatul Patriarhal, iar apoi, între anii 1949-1950, inspector patriarhal pentru învățământul bisericesc. Între anii 1950-1951 a fost asistent la catedra de "Istorie Bisericească Universală" la "Institutul Teologic Universitar" din București, iar între 1951-1952, decan al "Centrului de Îndrumare Misionară și Socială a Clerului", la Curtea de Argeș. În perioada 1952-1958 a deținut funcția de director al bibliotecii patriarhale din București. Conform mărturiilor unor contemporani, s-
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
decret dat de autorități pentru anularea detenției politice. În anul 1966 a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii, unde a îndeplinit mai multe funcții în cadrul "Arhiepiscopiei Ortodoxe Române": secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Serviciului "Publicații". În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de arhimandrit. A ținut numeroase conferințe și a făcut parte din mai multe delegații ale Bisericii Ortodoxe Române peste
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
pe arhiepiscopul Bartolomeu la rangul de mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Această nouă mitropolie, înființată canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005, a fost trecută în Statut și i s-a stabilit denumirea de către "Adunarea Națională Bisericească" pe 1 martie 2006. A fost instalat oficial ca mitropolit la 25 martie 2006 de către un sobor de ierarhi în frunte cu Patriarhul Teoctist. La alegerile desfășurate în data de 12 septembrie 2007 a obținut 66 de voturi în Colegiul
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
1 martie 2006. A fost instalat oficial ca mitropolit la 25 martie 2006 de către un sobor de ierarhi în frunte cu Patriarhul Teoctist. La alegerile desfășurate în data de 12 septembrie 2007 a obținut 66 de voturi în Colegiul Electoral Bisericesc, față de 95 de voturi obținute de mitropolitul Daniel Ciobotea, care astfel a fost ales succesor al Patriarhului Teoctist. S-a afirmat în literatură încă de pe băncile școlii, făcându-și debutul în anul 1936 la revista ""Vremea"", apoi la revista ""Dacia
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
făcându-și debutul în anul 1936 la revista ""Vremea"", apoi la revista ""Dacia Rediviva"", al cărei redactor principal a și fost. După ani a colaborat la revistele: ""Gazeta Literară", "Luceafărul", "Magazin Istoric", "Ateneu" și altele. A publicat în revistele centrale bisericești, "Glasul Bisericii", "Mitropolia Olteniei", buletinul și calendarul "Credința" din Detroit, "Renașterea" din Cluj (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul). Din punct de vedere al scrisului duhovnicesc, din multele lucrări amintim "Filele de acatist" (1976), "Acțiunea catolicismului în România interbelică" (1992) penultima
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
, din botez Ivan Protcenco (n. 8 mai 1888, satul Nova Pavlenko, din apropiere de orașul Harkov, astăzi în Ucraina - d. 23 august 1953, Mănăstirea Sihăstria) a fost un renumit pictor bisericesc român de origine ucraineană. s-a născut la data de 8 mai 1888, în satul Nova Pavlenko, din apropierea orașului Harkov (astăzi în Ucraina), primind la botez numele de Ivan. Provenea dintr-o familie de nobili (părinții săi se numeau Samson
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
pictează, iar Protcenco i-a spus următoarele: ""Dacă ai venit, eu nu mai pot picta!" și se pregătea să coboare de pe schele" . Ivan Protcenco a urmat studii la Școala de arte din Kiev, devenind unul dintre cei mai cunoscuți pictori bisericești din Ucraina. Ca lucrare de licență a avut pictarea bisericii Mănăstirii Suruceni, evidențiată cu mențiunea "magna cum laude". S-a căsătorit, a avut trei copii și a luptat în Armata țaristă (albă) în timpul Primului Război Mondial. În război, el și-a pierdut
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
Sf. Ioachim și Ana" de la Sihăstria, Biserica Ciuflea din Chișinău, Catedrala din Chilia Nouă, Paraclisul Seminarului din Ismail, un paraclis la Mănăstirea Chițcani ș.a. Arhimandritul Timotei Aioanei povestește într-un articol că însoțindu-l pe arhimandritul Sofian Boghiu, cunoscut pictor bisericesc la pictarea unei biserici din satul Slatina, numit și Drăceni din județul Suceava, acesta a văzut în biserica parohială o icoană a Maicii Domnului pictată de Irineu Protcenco. Părintele Sofian i-a cerut preotului paroh îngăduința de a avea icoana
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
era cel de Bandulovic. A urmat studii de teologie la Roma și a intrat în Ordinul Franciscanilor Minoriți Observanți. La Roma și-a italienizat numele în cel de Marco Bandini. A fost trimis de Sfântul Scaun pentru a îndeplini misiuni bisericești la Carașova, Belgrad și Caransebeș. La data de 16 decembrie 1643, papa Urban al VIII-lea l-a numit pe Marco Bandini ca arhiepiscop de Marcianopole, fiind hirotonit întru arhierie la Mănăstirea din Kiprovac la 21 august 1644. Papa l-
Marco Bandini () [Corola-website/Science/313081_a_314410]
-
anii 1535-1538 tot pe cheltuiala domnitorului. Cronicarul Grigore Ureche (c. 1590-1647) scrie astfel în ""Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"" despre ctitoriile bisericești ale domnitorului Petru Rareș: ""Iară daca să întoarse Pătru vodă de la Țara Ungurească, într-acéia laudă au sfârșit mănăstirea Pobrata, carea era zidită de dânsul și o au sfințit. Așijderea și mănăstirea Râșca au început. Din Dobrovățul încă au săvârșitu, de la
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
protopopul Constantin Patrolea. Cu acest prilej, pr. paroh Vasile Hrestic a catalogat lucrarea ca fiind ""cea mai consistentă, sistematică și complexă restaurare de la domnia lui Petru Rareș până în prezent”". În perioada derulării lucrărilor de consolidare a lăcașului de cult, slujbele bisericești au fost oficiate într-o biserică de lemn din apropiere. În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea marelui voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a dispus construirea a
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea marelui voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a dispus construirea a 6 biserici de lemn de dimensiuni mici în care să se oficieze slujbele bisericești pe parcursul restaurării bisericilor monument istoric (la Arbore, Baia, Bălinești, Părhăuți, Pătrăuți și Sfântu Ilie). În prezent, se dorește restaurarea frescelor interioare, deteriorate ca urmare a igrasiei și infiltrării apei. Analizând arhitectura Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din Baia, arhitectul Virgil Polizu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
și până 1989, Dieceza de Iași a fost reprezentată în fața autorităților statului de Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, Mons. Petru Pleșca primind titlul de "provicar general" . Situația Bisericii Romano-Catolice în timpul păstoririi Episcopiei de Iași de către Petru Pleșca era foarte grea: proprietățile bisericești erau naționalizate, ordinele călugărești catolice erau desființate și interzise, mulți preoți se aflau în închisoare, iar orice opoziție fățișă la adresa regimului era pedepsită cu închisoarea. În aceste condiții dificile, pr. Petru Pleșca a căutat să păstreze unitatea Bisericii, dorind să
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
se deosebească ""Solosonate"" (pentru un singur instrument, de obicei vioară) și ""Triosonate"" (două instrumente soliste și un "basso continuo"). În special datorită compozițiilor lui Arcangelo Corelli (1653-1713), în această perioadă se delimitează două tipuri polifonice de sonată: ""sonata da chiesa"" (bisericească) și ""sonata da camera"" (de cameră, laică). "Sonata da chiesa", piesă gravă, constituită din patru mișcări sub forma "lentă-rapidă-lentă-rapidă", relua complexitatea contrapunctică a vechilor ""ricercare"" sau ""canzona"". Acest model a rămas valabil pentru mulți compozitori, ca Antonio Caldara, Antonio Vivaldi
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
Episcopiei Ortodoxe Române din Spania și Portugalia. - Preasfințitul Părinte Timotei Lauran s-a născut la 12 aprilie 1975, în Satu-Mare; - 1981-1989: Școala Generală nr. 6, Satu-Mare; - 1989-1993: Liceul Teoretic Ioan Slavici, Satu-Mare; - 20 iunie 1992: a obținut diplomă de cântăreț bisericesc; - 1993: a absolvit Liceul Teoretic Ioan Slavici din Satu Mare, profilul Istorie Științe Sociale; - 1993-1997: cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca; - 1997: a sustinut licență în teologie cu lucrarea: „Validitatea hirotoniilor anglicane în contextul relațiilor dintre Biserică Ortodoxă și Biserica
Timotei Lauran () [Corola-website/Science/313266_a_314595]
-
la Sfinții părinți (sec I-VI)”; - februarie 2001-februaire 2002: a fost preot slujitor la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Nicula; tot în această perioadă a îndeplinit ascultările de Secretar și Eclesiarh al mănăstirii; - octombrie 2001-prezent: doctorand la catedră de „Istoria Bisericească Universală” din cadrul „Facultății de Teologie Ortodoxă” din Cluj-Napoca. Tema tezei de doctorat este: „Ortodoxie și erezie în Biserică Primară”, sub îndrumarea PC Pr. Prof. Vasile Leb; - februarie 2002-aprilie 2004: preot duhovnic la Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului” din Ciucea; - aprilie 2004
Timotei Lauran () [Corola-website/Science/313266_a_314595]
-
titlul „Dumki z Bukovini” (Gânduri din Bucovina) și sub pseudonimul Danilo Mlaka. La vârsta de 31 de ani s-a înscris la Conservatorul din Viena,unde s-a perfecționat în teoria armoniei și compoziție cu Franz Krenn și în muzica bisericească bizantină cu Benedikt Randhartinger, absolvind cu calificativul maxim (1867-1869). Trecând prin Lvov în anul 1868 a fost impresionat de un concert de muzică corală liturgică ce cuprindea lucrări de Dmitri Bortnianski, M. Berezovski, A. Vedel, O. Lvov, Petr Turcianinov. Reîntors
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
acestei regiuni de către Imperiul Otoman, episcopii Cezareei Capadociei au fost nevoiți să își înceteze activitatea din lipsă de credincioși (care au fugit din calea turcilor, au fost uciși de aceștia în lupte sau au trecut la Islam), însă în ierarhia bisericească bizantină s-a păstrat titlul onorific de episcop al Cezareei Capadociei. Pentru a se perpetua amintirea acestui scaun episcopal străvechi, Sinodul Patriarhiei de la Constantinopol, în timpul patriarhului Sofronie, a decis la data de 10 octombrie 1776, ca mitropolitul Ungrovlahiei (cu reședința
Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei () [Corola-website/Science/313542_a_314871]
-
Lariu al Muncaciului pentru a fi păstorul credincioșilor din Sătmar. era relativ datată din anul 1777. A ars pe data de 3 octombrie 2009. Se păstrează ruinele carbonizate. Reprezentativă pentru zona etnografică Codru, biserica avea spațiul interior împărțit după canoanele bisericești în trei încăperi: pronaosul, naosul și absida altarului. Pereții erau din bârne așezate orizontal, materialul folosit pentru acestea fiind obținut, conform tradiției chiar de pe locul unde a fost contruită biserica. Pereții din lemn erau așezați pe un postament din piatră
Biserica de lemn din Soconzel () [Corola-website/Science/313618_a_314947]
-
cruci, rozete, motivul frânghiei fiind și el prezent. Se presupune că portalul acestei biserici semăna cu portalul bisericii din Stâna. Corul bisericii a fost refăcut în anul 1923. Peretele dintre naos și pronaos aveau spațiile caracteristice ce permiteau urmărirea slujbei bisericești din pronaos. Naosul era acoperit de o boltă semicilindrică. În cazul absidei altarului, care era decroșată, poligonală cu cinci laturi, bolta ce o acoperea era mai scundă. Spre altar se putea intra prin cele trei spații destinate trecerii: cele două
Biserica de lemn din Soconzel () [Corola-website/Science/313618_a_314947]
-
ca urmare a faptului că la acea dată atât partea de nord a Moldovei (Bucovina), cu orașul Suceava, cât și o parte din Polonia (cu orașul Zolkiew) erau încorporate în Imperiul Habsburgic. Episcopul Dosoftei Herescu a organizat aici o școală bisericească. În clădirile mănăstirii a funcționat o școală clericală din 1786 și apoi Institutul Teologic începând din 1826. În anul 1796 a fost înlocuită catapeteasma, cu acest prilej fiind demolat zidul despărțitor dintre naos și pronaos. Mitropolitul Veniamin Costachi, care a
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
bisericii, văruirea ei și îndepărtarea decorațiunilor stricate, pardosirea ei, finalizarea zidului împrejmuitor, acoperirea turnului clopotniță și confecționarea unei noi uși la biserică. Costul lucrărilor era apreciat de inginerul statului Țon Smigalschi la 1907 florini și 34 creițari argint. Departamentul averilor bisericești din Moldova a aprobat efectuarea lucrărilor de reparații, dar alocarea banilor a fost amânată din cauza lipsei de fonduri. În 1849, după moartea arhimandritului Melchisedec Lemeni, a izbucnit un nou conflict între autoritățile bisericești de la Iași și Cernăuți. Mitropolia Moldovei, cu
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]