13,186 matches
-
ca femei în vârstă: mama avea 57 de ani, tanti Manea - trei-patru ani mai mult. Ca un foarfece care taie un fir subțire de ață, așa a rupt istoria în două părți aproape egale șirul celor șapte copii pe care bunicul patern i-a avut din prima căsătorie: trei au ajuns cetățeni sovietici, patru cetățeni români. Cel mai mult mi-a plăcut tanti Manea: serioasă, gravă, profundă, emanând o discretă căldură sufletească. Era din soiul cel bun, împreună cu fratele cel mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
două săptămâni înainte, am cântărit-o: avea 48 de kilograme! Mă izbise însă atunci mai ales slăbiciunea feței, aproape transparentă: luminată de zâmbet, avea parcă ceva cadaveric, de spectru. Cu ocazia aceleiași vizite, observând pe perete unica fotografie rămasă de la bunicul (fotografie pe care cândva o avusesem și noi), m-am apropiat s-o cercetez mai bine: „Ta-ta”, i-a explicat ea Doinei, ca un copil care abia învață să vorbească. Ne așteptam ca primul să ne părăsească unchiul, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
alb răsărind, un enorm vultur roșu, ținând în cioc o scobitoare lungă cât o lance. Banal desen comercial din care, totuși, fragilele bețișoare de lemn își trag, ca printr-o vrajă, o longevitate înspăimântătoare. Între timp, au murit părinții și bunicii Doinei, cumnata și fratele ei, mama - iar tata și chiar eu am îmbătrânit; ele, în schimb, au rămas intacte, în cutiile nedesfăcute, ai zice nou-nouțe (unde zac totuși, frumos așezate în straturi, de o jumătate de veac), dintre care doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
însă!), deoarece atunci a fost precedată și urmată de tropăiturile și hărmălaia colindătorilor de bloc. * Motanul cel mare are aproape vârsta prieteniei dintre Dani și Alina (patru ani). În complicitate cu Dani, ni l-a adus chiar Alina, din curtea bunicului ei din Militari. Avea vreo două luni și mama lui și a fraților lui murise. Deși e foarte mulțumit la noi (cel puțin așa sper), Pițu cel Mare și Bun îi arată, până în ziua de azi, o fățișă ostilitate Alinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în Noua Rusie (Novorossiiki Krai). Printre aceștia s-a numărat și străbunicul meu din partea mamei, astfel încât tatăl ei s-a născut, în 1866, în Crimeea, într-o localitatea numită tot Bolgrad. După tratatul de pace de la Berlin (1878), străbunicul și bunicul s-au întors - cu multe imagini exotice imprimate pe retină - în Bolgradul basarabean. Protecția rusească le era necesară ca aerul! N-au fost fericiți acei oameni, strămoșii mei mai mult sau mai puțin îndepărtați. Voind să scape de silnicia turcească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o știu din experiența propriei mele familii: omul își poate pierde relativ repede, în două-trei generații, naționalitatea, se deznaționalizează neînchipuit de ușor. Un motiv serios pentru ca șovinii care se bat cu pumnul în piept s-o lase mai moale... Părinții, bunicii, străbunicii mei (cam până la ei bate cât de cât privirea-mi retrospectivă) au fost bolgrădeni, născuți (cu o singură excepție) și locuind în orașul Bolgrad. Bunicul din partea mamei a văzut lumina zilei în 1866 în Crimeea (excepția despre care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
șovinii care se bat cu pumnul în piept s-o lase mai moale... Părinții, bunicii, străbunicii mei (cam până la ei bate cât de cât privirea-mi retrospectivă) au fost bolgrădeni, născuți (cu o singură excepție) și locuind în orașul Bolgrad. Bunicul din partea mamei a văzut lumina zilei în 1866 în Crimeea (excepția despre care am amintit mai sus); deci tatăl acestuia, străbunicul meu, trebuie să se fi născut prin 1840 (în Basarabia de sud), iar stră-stră-bunicul între 1810 și 1820, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ocolindu-i, să meargă de-a lungul țărmului Mării Negre, să traverseze Cadrilaterul, apoi toată Dobrogea... Exodul a mii de oameni nu s-a putut face desigur fără asentimentul autorităților turcești, cu care probabil s-a negociat strămutarea, prin intermediul rușilor. Amândoi bunicii au fost meșteșugari: bunicul din partea mamei, mai înstărit, fierar (cu atelier și ucenici), bunicul din partea tatălui, mai sărac, cojocar. Am spus câte ceva despre fiecare din ei în După-amiaza de sâmbătă (1988). După 1918, pentru că fiul său cel mare rămăsese dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de-a lungul țărmului Mării Negre, să traverseze Cadrilaterul, apoi toată Dobrogea... Exodul a mii de oameni nu s-a putut face desigur fără asentimentul autorităților turcești, cu care probabil s-a negociat strămutarea, prin intermediul rușilor. Amândoi bunicii au fost meșteșugari: bunicul din partea mamei, mai înstărit, fierar (cu atelier și ucenici), bunicul din partea tatălui, mai sărac, cojocar. Am spus câte ceva despre fiecare din ei în După-amiaza de sâmbătă (1988). După 1918, pentru că fiul său cel mare rămăsese dincolo de Nistru (unde de altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Dobrogea... Exodul a mii de oameni nu s-a putut face desigur fără asentimentul autorităților turcești, cu care probabil s-a negociat strămutarea, prin intermediul rușilor. Amândoi bunicii au fost meșteșugari: bunicul din partea mamei, mai înstărit, fierar (cu atelier și ucenici), bunicul din partea tatălui, mai sărac, cojocar. Am spus câte ceva despre fiecare din ei în După-amiaza de sâmbătă (1988). După 1918, pentru că fiul său cel mare rămăsese dincolo de Nistru (unde de altfel plecase înainte de revoluția din Rusia), bunicul din partea mamei a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu atelier și ucenici), bunicul din partea tatălui, mai sărac, cojocar. Am spus câte ceva despre fiecare din ei în După-amiaza de sâmbătă (1988). După 1918, pentru că fiul său cel mare rămăsese dincolo de Nistru (unde de altfel plecase înainte de revoluția din Rusia), bunicul din partea mamei a fost chemat la poliție și, om trecut de 50 de ani (cam ca mine acum*), respectabil cap de familie, tată a nouă copii, meșteșugar cinstit și dascăl de biserică, bătut de jandarmi. Incidentul a influențat desigur atitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din partea mamei a fost chemat la poliție și, om trecut de 50 de ani (cam ca mine acum*), respectabil cap de familie, tată a nouă copii, meșteșugar cinstit și dascăl de biserică, bătut de jandarmi. Incidentul a influențat desigur atitudinea bunicului față de „români”, cărora de atunci le-a cam purtat pică. În ultimii ani de viață citea ziarele sovietice care, în urma „încălzirii” relațiilor dintre România și URSS, soseau și la noi. A murit în 1932. Până în 1989 sau 1990, când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
citea ziarele sovietice care, în urma „încălzirii” relațiilor dintre România și URSS, soseau și la noi. A murit în 1932. Până în 1989 sau 1990, când am aflat despre ea (de la o soră longevivă a mamei) umilința ce i-a fost servită bunicului meu la bătrânețe a rămas, ca să zic așa, suspendată. Am preluat-o eu, o duc mai departe, ca să se știe că nu numai unii, ci și alții pot fi nedrepți și face rău. Nu are dreptate dl. Valeriu Matei când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și avusese necazuri din această cauză). Se întorceau, în preajma războiului, a cărui amenințare se făcea tot mai simțită, acasă. În Bolgrad ei își aveau casele părintești, în Bolgrad sau în alte localități din sudul Basarabiei - multe, multe rude. Mai trăiau bunicii din partea tatălui și mama vitregă a mamei. Nu a fost un pas fericit această întoarcere, căci în Basarabia ocupată oamenii erau arestați, ridicați, deportați. O rudă destul de apropiată, un respectabil profesor de liceu, a fost dus tocmai în Karaganda (unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
totul, darul său de a găsi în împrejurări dificile nu totdeauna previzibile cuvintele cele mai adecvate, sobre dar ferme, atitudinea cea mai adecvată și mai demnă. Este o mare asemănare de caracter și de structură umană între regele Mihai și bunicul său Ferdinand. Evident, nu în toate privințele, caracterele omenești nefiind standardizate, iar viața fiecărui om, rege sau nu, fiind unică. Dar aceeași notorie lealitate, aceeași distincție, aceeași delicatețe față de semeni, același devotament neostentativ și de la sine înțeles, spontan și necondiționat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
galvanizată, deși prin satele vecine majoritatea caselor erau acoperite cu stuf sau chiar cu paie de secară. Mămăliga, alimentul de bază al localnicilor, se mai făcea și din mei. Cultura meiului a dispărut, dar îmi amimtesc de meiul cultivat de bunicul meu, tata mamei. Ca hrană, pe lângă lapte, brânză și ouă se mai foloseau și multe fructe și legume. Carnea se mânca, de obicei proaspătă. Găina, rața, gâsca, se sacrificau sâmbăta și se consumau duminica după ce veneam de la biserică. Mielul era
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
obligați să-și desfacă gospodăriile și s-au mutat în satul Râmnicelu. Menționez că tata avea gospodărie mare și ajunsese la vârsta de 65 de ani, când a fost obligat să-și dezafecteze gospodăria. DESPRE BUNICI Părinții mamei. „Tata mare”, bunicul din partea mamei, Vasile Picoș, nu avea nici frați nici surori în Corbeni, unde locuia. Cred că era de fel din comuna Corbu Nou și a venit în Corbeni (Corbu, Corbeni, corbenari) datorită împroprietăririi făcută de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza după ce
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nu avea nici frați nici surori în Corbeni, unde locuia. Cred că era de fel din comuna Corbu Nou și a venit în Corbeni (Corbu, Corbeni, corbenari) datorită împroprietăririi făcută de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza după ce a demisionat din Jandarmerie. Bunicul făcuse armata la jandarmi și pentru istețimea și disciplina de care dăduse dovadă, fusese reangajat. Ca jandarm cu gradul de sergent major, fiind cu serviciul în comuna Corbu Vechi, de pe malul drept al Siretului, s-a căsătorit cu bunica, Iordana
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
prins pe hoț asupra faptului, a repetat acest caz de sute de ori, la început cu mânie, iar mai apoi pentru a stârni hazul celor prezenți. ETIMOLOGIE Noi nepoții, care stam vara la bunici, ne întrebam nedumeriți de ce se numește bunicul „Picoș„ de oare ce nu mai exista în sat nici-o familie cu acest nume. Cu gândirea noastră de la 13-14 ani ne-am zis că se poate ca să fie o poreclă înregistrată la primărie ca nume de familie, dar răspunsul nu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
credeam că ar fi vorba de un „chic” adică de un pic, ca expresie a zgârceniei, iar alții deduceam numele de Picoș de la expresia „pe coș„ adică pe horn, dar nici unul dintre nepoți n-am îndrăznit să-l întrebăm pe bunicul care ar fi adevărul. CUM SE FĂCEA ARMATA Ne povestea bunicul cum „se făcea” armata pe timpul său. Soldații se bărbiereau dar purtau mustață. Încălțămintea era opinca. În loc de ciorapi se foloseau obiele. Dimineața, în loc de ceai, li se da ostașilor câte 50
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pic, ca expresie a zgârceniei, iar alții deduceam numele de Picoș de la expresia „pe coș„ adică pe horn, dar nici unul dintre nepoți n-am îndrăznit să-l întrebăm pe bunicul care ar fi adevărul. CUM SE FĂCEA ARMATA Ne povestea bunicul cum „se făcea” armata pe timpul său. Soldații se bărbiereau dar purtau mustață. Încălțămintea era opinca. În loc de ciorapi se foloseau obiele. Dimineața, în loc de ceai, li se da ostașilor câte 50 grame de țuică. Zicea bunicul: „într-o toamnă căpitanul companiei lor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
CUM SE FĂCEA ARMATA Ne povestea bunicul cum „se făcea” armata pe timpul său. Soldații se bărbiereau dar purtau mustață. Încălțămintea era opinca. În loc de ciorapi se foloseau obiele. Dimineața, în loc de ceai, li se da ostașilor câte 50 grame de țuică. Zicea bunicul: „într-o toamnă căpitanul companiei lor se pregătea să facă nuntă fiicei sale și a aranjat cu majurul de la magazia de alimente ca să-i facă rost de țuică din rația ostașilor. Din această cauză, cel ce distribuia țuica dimineața, nu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-i miroasă, că toți miros a țuică. Colonelul „a constatat” că raportul reclamantului era fals și a ordonat să fie pedepsită întreaga companie. Și astfel la nunta fiicei căpitanului au petrecut fericiți și majurul și căpitanul și colonelul. Dar zicea bunicul: „de atunci ostașii nu mai poartă mustață”. BUNICUL JANDARM În nopțile lungi de toamnă ale lui decembrie ne povestea mama despre bunicul, despre întâmplările mai deosebite din viața lui. Bunicul a fost jandarm conștiincios și a fost reținut ca „reangajat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a constatat” că raportul reclamantului era fals și a ordonat să fie pedepsită întreaga companie. Și astfel la nunta fiicei căpitanului au petrecut fericiți și majurul și căpitanul și colonelul. Dar zicea bunicul: „de atunci ostașii nu mai poartă mustață”. BUNICUL JANDARM În nopțile lungi de toamnă ale lui decembrie ne povestea mama despre bunicul, despre întâmplările mai deosebite din viața lui. Bunicul a fost jandarm conștiincios și a fost reținut ca „reangajat”. Pentru conștiinciozitatea lui a fost repede avansat ca
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
companie. Și astfel la nunta fiicei căpitanului au petrecut fericiți și majurul și căpitanul și colonelul. Dar zicea bunicul: „de atunci ostașii nu mai poartă mustață”. BUNICUL JANDARM În nopțile lungi de toamnă ale lui decembrie ne povestea mama despre bunicul, despre întâmplările mai deosebite din viața lui. Bunicul a fost jandarm conștiincios și a fost reținut ca „reangajat”. Pentru conștiinciozitatea lui a fost repede avansat ca șef de post și avea în subordine doi sau trei soldați în termen. Cândva
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]