11,111 matches
-
istoria, științele naturii, psihologia și psihanaliza, lingvistica și teoriile literare, asupra modelului interpretativ specific fiecărei paradigme. În puținele cazuri (C. Bell, 1997; J. Maisonneuve, 1988; M. Segalen, 1998) În care această perspectivă trece În plan secund, tratarea diverselor tipuri de ceremonii este sumară și incompletă (spre exemplu, În mod neașteptat, Catherine Bell ignoră un rit de amploarea pelerinajului!). În schimb, literatura de specialitate cunoaște nenumărate lucrări consacrate diverselor tipuri de comportamente rituale sau de constructe mitice. Cele mai multe sunt descrieri etnografice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
toate accepțiunile dobândite pe teritoriul și din istoria Greciei antice, va veni către modernitate Încărcat, În primul rând, de această tensiune Între atracție și refuz, negare și valorizare, goliciune a sensurilor și revelație, rațional și irațional, primitiv și modern. Rit, ceremonie, liturghietc "Rit, ceremonie, liturghie" În antiteză cu această tumultoasă și (mereu) controversată evoluție, termenul ritual oferă parcă imaginea unei istorii a consensului. La origine stă un străvechi cuvânt indo-european (rta), care se referea la ordinea universului, altfel spus la echilibrul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe teritoriul și din istoria Greciei antice, va veni către modernitate Încărcat, În primul rând, de această tensiune Între atracție și refuz, negare și valorizare, goliciune a sensurilor și revelație, rațional și irațional, primitiv și modern. Rit, ceremonie, liturghietc "Rit, ceremonie, liturghie" În antiteză cu această tumultoasă și (mereu) controversată evoluție, termenul ritual oferă parcă imaginea unei istorii a consensului. La origine stă un străvechi cuvânt indo-european (rta), care se referea la ordinea universului, altfel spus la echilibrul dintre lumea divină
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de canonul ceremonial. Limbajul religios asociat practicilor ceremoniale a inclus și termenul liturghie (derivat din termenul grecesc leitourgia, adică ergon, care Însemna „acțiune”, „muncă”, și laitos, ce semnifica „pentru oameni”, „pentru public”) al cărui sens nu era inițial legat de ceremonii strict religioase. Pentru unii cercetători acest concept ar trebui să circumscrie numai riturile religioase (D. Kertzer, 2000; C. Rivière, 1997), În timp ce alții consideră că el se poate referi la orice manifestare rituală: „cuvântul liturghie desemnează orice sistem sau set de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau ritual), dar există și antropologi care consideră ritul un caz particular al unor alte noțiuni, Înglobante: social dramas (V. Turner), public events (D. Handelman) sau performances (R. Schechner). Pentru majoritatea autorilor, conceptul de rit este sinonim cu cel de ceremonie - cu toate acestea, există și savanți care susțin că ritul și ceremonia se referă la realități etnografice distincte. Aceste dificultăți conceptuale derivă din ambiguitatea structurală a universului ritual: pe de o parte, acesta beneficiază de o vizibilitate șocantă (oricine, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al unor alte noțiuni, Înglobante: social dramas (V. Turner), public events (D. Handelman) sau performances (R. Schechner). Pentru majoritatea autorilor, conceptul de rit este sinonim cu cel de ceremonie - cu toate acestea, există și savanți care susțin că ritul și ceremonia se referă la realități etnografice distincte. Aceste dificultăți conceptuale derivă din ambiguitatea structurală a universului ritual: pe de o parte, acesta beneficiază de o vizibilitate șocantă (oricine, chiar și outsider, poate identifica o manifestare ceremonială) și, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de o obscuritate a semnificațiilor, descurajante pentru orice cercetător. Reluând parcă o exclamație a lui Durkheim („Totemul este mai presus de toate un simbol, o expresie materială a ceva. Dar a ce?”), Sally Falk Moore (1977, p. 151) scrie: O ceremonie este o evidență etnografică, dar a ce? Numărul Înțelesurilor, explicite sau implicite, este imens și el solicită ceea ce Geertz numește „descrierea densă” pentru a putea ajunge la straturile profunde de semnificații. Dar cât de departe trebuie să meargă cercetătorul Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 73; J. Cazeneuve, 1989, p. 64; J. Maisonneuve, 1988, p. 7; R. Schechner, 1993, p. 228). În cadrul științelor sociale, termenul ritual se aplică unor serii deosebit de variate de manifestări: obișnuințe, datini (obiceiuri), protocoale de comunicare, etichete, convivialități, performanțe (teatralizări), ceremonii etc. Dacă restrângem sfera de investigare numai la zona ultimei categorii, studiate În mod privilegiat de antropologia culturală, constatăm că avem de a face cu alte serii de fenomene și de terminologii: magie, tabuuri, sacrificii, ofrande, rugăciuni, rituri de inițiere
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
face cu alte serii de fenomene și de terminologii: magie, tabuuri, sacrificii, ofrande, rugăciuni, rituri de inițiere, rituri de trecere (ale ciclurilor vieții), rituri calendaristice, pelerinaje, carnavaluri, sărbători, rituri politice (comemorări, celebrări, parade, rituri de inaugurare, rituri de instaurare etc.), ceremonii sportive etc. Spre deosebire de conceptul de mit, ritualul a beneficiat de numeroase lucrări consacrate În exclusivitate definirii ariei sale conceptuale (C. Bell, 1992, 1997; R. Grimes, 1990, 1995; D. Kertzer, 2002; G. Lewis, 1980; S. Lukes, 1977; J. Maisonneuve, 1988; R.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau obișnuite, dar folosite În moduri neobișnuite” (p. 7); d) ordinea: ritul este organizat, are Început și sfârșit; e) stil de prezentare evocativ: „Ritualurile colective au ca scop să stârnească atenția, cel puțin, sau să producă o adeziune față de ceva. Ceremoniile obțin acest lucru prin manevrări ale simbolurilor sau ale unor stimuli senzoriali” (p. 8); f) dimensiunea colectivă: ritul este un act social, care are o semnificație socială. G. Lewis (1980, pp. 11-14) se oprește la patru note: a) regularitatea acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de produse alimentare; 3. rituri de protejare - influențarea fenomenelor naturale, apărarea Împotriva furtunilor, inundațiilor, grindinei, focului etc.; b) rituri terapeutice și antiterapeutice - au ca scop influențarea sănătății oamenilor; riturile de vindecare sunt terapeutice, iar vrăjitoria este antiterapeutică; c) rituri ideologice - ceremoniile din această categorie controlează și păstrează echilibrul grupului. În această familie ar intra următoarele subtipuri: 1. rituri de trecere care se referă la momentele majore de schimbare a statutului existențial și social (nașterea, inițierea adultă, căsătoria, moartea); 2. rituri de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
intra următoarele subtipuri: 1. rituri de trecere care se referă la momentele majore de schimbare a statutului existențial și social (nașterea, inițierea adultă, căsătoria, moartea); 2. rituri de intensificare care asigură adeziunea oamenilor la normele și valorile sociale (slujbele religioase, ceremoniile politice); 3. tabuurile - riturile care definesc obligațiile ceremoniale și convențiile sociale (interdicții, riturile de curtoazie); 4. riturile de rebeliune care oferă forme ceremoniale de eliberare de tensiune și consumare simbolică a nemulțumirilor și rebeliunii; d) rituri de salvare - aceste rituri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alungării duhurilor rele. Dificultățile acestei tipologii, ca și ale oricărei tipologii a universului ceremonial, derivă din polivalența riturilor sau a elementelor lor constitutive: sacrificiul poate apărea În rituri de vindecare, În acte magice de influențare a fenomenelor meteorologice, În diferite ceremonii religioase sau În rituri politice. Elemente specifice riturilor de trecere apar și În șamanism, și În vindecarea magică, și În riturile politice, și În carnavaluri etc. Pentru a depăși aceste dificultăți, unii cercetători au oferit tipologii ale riturilor Întemeiate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolic, marchează granițele dintre diferitele categorii sociale) și riturile de inversiune (generează amestecarea rolurilor și categoriilor sociale). Riturile politice ar fi un exemplu pentru prima categorie, iar carnavalul pentru cea de-a doua. G. Koziol (1992, p. 294) consideră că ceremoniile pot fi publice sau private (după nivelul de participare) și transcendente sau laice (după gradul de implicare a sacralității), iar R. Bocock (1970, pp. 285-297) subliniază distincția dintre riturile religioase și riturile civice. Pentru C. Bell, autoarea unei ample monografii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
perfect sinonime, au existat și voci care au susținut necesitatea unei diferențieri conceptuale. B. Alexander (1987, vol. III, p. 179) susține că distincțiile dintre cele două concepte se Întemeiază fie pe obiectul manifestării (riturile sunt mai legate de sfera religiosului, ceremoniile de aceea a laicității), fie pe funcția manifestării (riturile implică și contestarea ordinii, ceremoniile sunt mai ales conservatoare). Cea mai cunoscută pledoarie pentru prima idee aparține antropologului englez Max Gluckman (1977), care susține că termenul ritual ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Alexander (1987, vol. III, p. 179) susține că distincțiile dintre cele două concepte se Întemeiază fie pe obiectul manifestării (riturile sunt mai legate de sfera religiosului, ceremoniile de aceea a laicității), fie pe funcția manifestării (riturile implică și contestarea ordinii, ceremoniile sunt mai ales conservatoare). Cea mai cunoscută pledoarie pentru prima idee aparține antropologului englez Max Gluckman (1977), care susține că termenul ritual ar trebui să se refere la acele manifestări ce implică participarea unor puteri oculte, În timp ce ceremonie ar reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai adecvată pentru activitățile formale cu conținut laic. Aceeași distincție este avansată și de Edmund Leach (1972, p. 521): „Ritul este, de obicei, folosit pentru pentru acel corp de obiceiuri asociate În mod specific cu activitățile religioase, În timp ce datina și ceremonia devin categorii reziduale, pentru descrierea activităților laice”. Cealaltă axă de diferențiere a fost sugerată de R. Firth (1967). Din punctul său de vedere, ceremoniile ar trebui să se refere la acele manifestări care confirmă, exprimă și consacră ordinea socială, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru pentru acel corp de obiceiuri asociate În mod specific cu activitățile religioase, În timp ce datina și ceremonia devin categorii reziduale, pentru descrierea activităților laice”. Cealaltă axă de diferențiere a fost sugerată de R. Firth (1967). Din punctul său de vedere, ceremoniile ar trebui să se refere la acele manifestări care confirmă, exprimă și consacră ordinea socială, În timp ce ritul ar trebui aplicat acelor manifestări despre care se crede că au o oarecare eficiență și pot modifica structurile sociale existente. Această perspectivă este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o oarecare eficiență și pot modifica structurile sociale existente. Această perspectivă este promovată și de Victor Turner (1974, p. 95): Consider că termenul ritual ar trebui mai degrabă aplicat acelor forme de comportament religios asociate cu schimbările sociale, În timp ce termenul ceremonie este mai apropiat de comportamentele religioase asociate statutului social, acolo unde instituțiile politice au o mai mare importanță. Ritualul este transformativ, ceremonia este confirmatoare. În descendența lui Turner, S.F. Moore și B. Myerhoff (1977, p. 16) vor susține că „ceremonia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
termenul ritual ar trebui mai degrabă aplicat acelor forme de comportament religios asociate cu schimbările sociale, În timp ce termenul ceremonie este mai apropiat de comportamentele religioase asociate statutului social, acolo unde instituțiile politice au o mai mare importanță. Ritualul este transformativ, ceremonia este confirmatoare. În descendența lui Turner, S.F. Moore și B. Myerhoff (1977, p. 16) vor susține că „ceremonia este o declarație Împotriva nedeterminării. Prin toate formele și formalitățile ei, ceremonia celebrează semnificațiile făurite de om, ceea ce este cultural determinat, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremonie este mai apropiat de comportamentele religioase asociate statutului social, acolo unde instituțiile politice au o mai mare importanță. Ritualul este transformativ, ceremonia este confirmatoare. În descendența lui Turner, S.F. Moore și B. Myerhoff (1977, p. 16) vor susține că „ceremonia este o declarație Împotriva nedeterminării. Prin toate formele și formalitățile ei, ceremonia celebrează semnificațiile făurite de om, ceea ce este cultural determinat, ceea ce este regulat, ceea ce are un nume și o explicație”. Pentru acești cercetători, deosebirea esențială vine din gradul de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
instituțiile politice au o mai mare importanță. Ritualul este transformativ, ceremonia este confirmatoare. În descendența lui Turner, S.F. Moore și B. Myerhoff (1977, p. 16) vor susține că „ceremonia este o declarație Împotriva nedeterminării. Prin toate formele și formalitățile ei, ceremonia celebrează semnificațiile făurite de om, ceea ce este cultural determinat, ceea ce este regulat, ceea ce are un nume și o explicație”. Pentru acești cercetători, deosebirea esențială vine din gradul de formalizare: ceremoniile sunt mai strict reglementate (dimensiunea repetitivă, predictivă și standardizată este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o declarație Împotriva nedeterminării. Prin toate formele și formalitățile ei, ceremonia celebrează semnificațiile făurite de om, ceea ce este cultural determinat, ceea ce este regulat, ceea ce are un nume și o explicație”. Pentru acești cercetători, deosebirea esențială vine din gradul de formalizare: ceremoniile sunt mai strict reglementate (dimensiunea repetitivă, predictivă și standardizată este mai evidentă) și, prin formalizare, ele impun și legitimează ordinea socială și structurile de putere deja existente. În acest sens, politicul abundă În ceremonii intens formalizate: zilele naționale, depunerile de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
esențială vine din gradul de formalizare: ceremoniile sunt mai strict reglementate (dimensiunea repetitivă, predictivă și standardizată este mai evidentă) și, prin formalizare, ele impun și legitimează ordinea socială și structurile de putere deja existente. În acest sens, politicul abundă În ceremonii intens formalizate: zilele naționale, depunerile de coroane, decorările, paradele militare, congresele partidelor etc. În schimb, riturile de contestare, inițierile, carnavalul, sacrificiile sau pelerinajele, deși structurate conform unui model În general cunoscut, au un caracter mai puțin formalizat, permit o mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unui model În general cunoscut, au un caracter mai puțin formalizat, permit o mai mare libertate de performare și includ elemente de negare a ordinii sociale. Dintr-un alt punct de vedere J. Honnigmann (1964, p. 82) sugerează ideea că ceremoniile se individualizează prin caracterul elaborat, complex și solemn, În timp ce riturile „par a se referi În principal la necesitatea, obligatorie din motive normative sau psihologice de a adera, temporar, la reguli deja formulate referitoare la comportamente expresive sau magice” (comentarii asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]