11,545 matches
-
seriale televizate, filme documentare pentru TF1, M6 și La Sept} și pentru cinema {un lung metraj}. A mai scris și un român , "Veșnică îndrăgostită..." Deocamdată atât ! STUDII Anca Visdei a urmat cursurile Liceului Gheorghe Lazăr și Institutului de teatru și cinematografie din București. Exilata în Elveția, ea a și-a luat licență și apoi doctoratul în drept în 1979. A mai urmat și un al treilea ciclu de studiu: cursuri de criminalistică. După terminarea studiilor, a lucrat ca învățătoare, apoi asistență
Anca Visdei () [Corola-website/Science/304020_a_305349]
-
altă punere în discuție, departe de cea oficială, a zbuciumatei perioade a Razboiului Civil și a Revoluției Socialiste. La numai un an, în 1958, pelicula "Zboară cocorii" a lui Mihail Kalatozov incendia ecranele țării, , entuziasmând juriul de la Cannes. „Dezghețul” din cinematografia sovietica se sincroniza perfect cu „noile valuri”, se renunța la arsenalul mijloacelor retorice, lăsând loc spațiului natural, într-o deschidere generală către firesc, către sinceritate, către cotidian.
Călăuza () [Corola-website/Science/304152_a_305481]
-
public la cinematografele din România, fiind vizionat de 5.649.930 de spectatori, după cum atestă o situatie a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. El se află astfel pe locul 22 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Criticul Călin Căliman consideră în lucrarea "„Istoria filmului
Brigada Diverse în alertă! () [Corola-website/Science/303886_a_305215]
-
Clubul picantelor văduve are, totuși, un haz nebun, iar flegmaticul Toma Caragiu compune un savuros portret de hodorog într-o secvență pe care o alterează prezenta stridenta și incolora a Ioanei Dragan, soția regizorului.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, consideră "Brigadă Diverse intra în acțiune" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste. În opinia lui, Seria „Brigadă Diverse” ar fi fost realizată la inițiativa autorităților politice că o contrapondere la
Brigada Diverse în alertă! () [Corola-website/Science/303886_a_305215]
-
și adulți, filozoful Soren Kier Kegaard, scriitorul Karen Blixen, fizicienii Hans Christian Oersted, descoperitorul electromagnetismului (1804), Aage Niels Bohr, creatorul modelului atomic pentru care a primit Premiul Nobel (1920), Johannes Fibiger, deținătorul Premiului Nobel pentru Medicină și Fiziologie (1926) ș.a. Cinematografia daneză a fost încununată cu premii internaționale (Oscarul, în 1988, pentru filmul Le Diner de Babette și Palme d’Or, în 1992, la Cannes cu filmul Les meilleures intentions). COPENHAGA REGALĂ În Piața Primăriei admir Fântâna Dragonului unde tineri, copii
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
fost considerate eșecuri critice, Nicolaescu fiind de asemenea criticat pentru câștigarea preferențială de finanțări publice prin CNC pentru filmele sale. Indiferent de criticile aduse activității sale politice, colaborării sale cu regimul comunist și punerii în practică a liniei naționalist-comuniste în cinematografie sau neajunsurilor sale ca regizor, multe din filmele sale au păstrat o veritabilă popularitate la public, impunând în folclorul urban citate repetate și parodiate precum „Un fleac, m-au ciuruit.” sau „Nu trage dom Semaca, sunt eu Lăscărică” și personaje
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
contextul epocii, luîndu-l ca pe un autor de filme populare, fără a sesiza manipularea ale cărei victime sînt, așa cum au fost și spectatorii din vremea respectivă”. În 2012, răspunzând unei critici aduse de Nicolaescu „minimalismului nejustificat” al Noului val din cinematografia română, regizorul Cristian Mungiu a rezumat creația lui Nicolaescu la „călărit în filme cu replici din cartea de istorie”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care are un doctorat în cinematografie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
unei critici aduse de Nicolaescu „minimalismului nejustificat” al Noului val din cinematografia română, regizorul Cristian Mungiu a rezumat creația lui Nicolaescu la „călărit în filme cu replici din cartea de istorie”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care are un doctorat în cinematografie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale, a spus despre Nicolaescu că „nu a fost niciodată un cinefil. Nu l-am auzit niciodată să vorbească despre curente care l-au influențat, despre cinematografie. Dânsul vorbea doar
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
un doctorat în cinematografie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale, a spus despre Nicolaescu că „nu a fost niciodată un cinefil. Nu l-am auzit niciodată să vorbească despre curente care l-au influențat, despre cinematografie. Dânsul vorbea doar despre filmele lui.” Despre creația sa: „Nu există nimic original acolo. El a luat tot ce credea el că e mai bine și a pus acolo. Este un polipier de clișee opera lui Sergiu Nicolaescu. A pus
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
cineast au rămas circa 70 filme (cu serialele TV pentru marele ecran) care au fost urmărite de peste un miliard de spectatori (majoritari fiind cei din China și Rusia). Sergiu Nicolaescu se autodefinește drept un "naționalist romantic". El rămâne în istoria cinematografiei prin numeroasele sale filmele istorice care ilustrează toate perioadele istoriei poporului român (filme precum Dacii, Mircea, Mihai Viteazu, Carol I, Triunghiul morții, Noi,cei din linia întîi și Oglinda), prin seria de filme polițiste cu comisarul Moldovan, prin comediile și
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
filme polițiste cu comisarul Moldovan, prin comediile și satirele sale (precum Nea Mărin miliardar și Poker), dar și prin excelentele sale ecranizări ( Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Osânda, Ciuleandra și Orient Express). Grid Modorcea, care cunoaste excelent cinematografia română și toate filmele lui Sergiu Nicolaescu, a rezumat: „cheia concepției lui Sergiu Nicolaescu despre film" este o "concepție tipic americană, de om de acțiune, de învingător. El este Hollywood-ul filmului românesc." Modorcea consideră că: „filmul este o afacere menită
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
atragă pe spectatori, care se face pentru marele public, că nu e un capriciu personal sau o diversiune politică sau propagandistică" și "Cu excepția lui Sergiu Nicolaescu, la noi nimeni nu pare să fi înțeles acest adevăr simplu, verificat de marile cinematografii. Și-apoi filmul, înainte de a fi artă, este o industrie, nimeni nu investește fără să aibă un câștig. Nici un film semnat de Sergiu Nicolaescu nu a trădat publicul și nici pe cei care au mizat pe el." Filmul Orient Express
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
lansat în România. Informațiile despre data premierei românești și numărul de bilete sunt extrase dintr-o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007, alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Pentru a putea realiza filme în perioada comunistă trebuia să ai acceptul conducerii cinematografiei și a autorităților statului. În acest context, în perioada comunistă, Sergiu Nicolaescu a beneficiat de sprijinul statului comunist și al armatei române care i-au pus
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
dintr-o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007, alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Pentru a putea realiza filme în perioada comunistă trebuia să ai acceptul conducerii cinematografiei și a autorităților statului. În acest context, în perioada comunistă, Sergiu Nicolaescu a beneficiat de sprijinul statului comunist și al armatei române care i-au pus la dispoziție resursele umane si financiare pentru realizarea filmelor sale. Pentru corectitudine, trebuie menționat
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
care a trimis-o Comitetului Central (CC) al PCR, care era de fapt o cerere de primire în audiență. El ar fi dorit să-i prezinte lui Nicolae Ceaușescu "o serie de probleme de mare importanță pentru existența și dezvoltarea cinematografiei naționale". Atașat cererii, exista și un rezumat al ideilor pe care domnia sa dorea să le expună. Prin filmul său "Reconstituirea", Lucian Pintilie dăduse o lovitură de imagine regimului ceaușist și tocmai pregătise spre difuzare filmul "De ce trag clopotele Mitică?". Alexa
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
a declarat că nu ar fi putut să scrie niciodată așa ceva și că totul este un fals. La vârsta de 81 de ani, actorul Nicolaescu a început să-și amintească de fragmentul din nota sa pentru cererea de autofinanțare a cinematografiei, dar nu că ar fi "turnat" pe cineva. Fiind persoană publică în regimul ceaușist, Sergiu Nicolaescu a avut și un dosar la securitate, pe care l-a văzut în anii de după evenimentele din 1989. Așa cum menționează ziarul Gândul: Ca urmare
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
majoritatea spectacolelor din Florida de Sud. Acesta a apărut ca interpret pe albumul lui DMX, "Flesh of My Flesh, Blood of My Blood" și pe albumul celor de la Godhead, "2000 Years of Human Error". Manșon și-a făcut debutul în cinematografie în 1997, ca actor în filmul lui David Lynch, Lost Highway. De atunci a mai apărut într-o varietate de roluri minore și cameo, incluzând Party Monster, Jawbreaker (1998), The Heart Is Deceitful Above All Things în 2004, Rise și
Marilyn Manson () [Corola-website/Science/303952_a_305281]
-
și popularitate a Bisericii Catolice poloneze. Sub conducerea lui Gomułka și a successorilor săi s-a dezvoltat o viață culturală sofisticată, deși procesul de creație a fost adesea compromis de cenzura comunistă. Au apărut producții importante în domeniile literaturii, teatrului, cinematografiei și muzicii, printre altele. Un jurnalism subtil și variante autohtone ale stilurilor și modelor culturii de masă occidentale erau reprezentate. Informații necenzurate și opere generate de cercurile din diaspora erau transmise prin diverse canale, dintre care cel mai important a
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Marcello Vincenzo Domenico Mastroianni (n. 28 septembrie 1924, Fontana Liri/Frosinone - d. 19 decembrie 1996, Paris), a fost un actor italian, protagonist multilateral de mare talent în cinematografia din a doua jumătate a secolului al XX-lea. După terminarea studiilor liceale, se înscrie la facultatea de Economie și Comerț, dar preferă să frecventeze grupul Centrului Universitar de Teatru din Roma, unde este remarcat de regizorul Luchino Visconti, care
Marcello Mastroianni () [Corola-website/Science/297980_a_299309]
-
Gopo”, o creație proprie care l-a făcut celebru și i-a câștigat câteva premii naționale și internaționale, actor, editor de film, scenarist și regizor de film. Gopo s-a impus, prin creațiile sale artistice, ca o mare personalitate a cinematografiei românești, câștigând, în 1957, premiul "Palme d'or" la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Franța, cu filmul de scurt metraj "Scurtă istorie". A primit titlul de Artist Emerit (anterior anului 1962). Pseudonimul său de Gopo provine de la numele de
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
curte. Moartea sa a însemnat și sfârșitul animației românești clasice, studioul Animafilm (lipsit de sprijinul statului) ajungând aproape de faliment. Premiile Gopo, denumite în onoarea complexului creator cinematografic român, constituie o festivitate anuală de premiere a celor mai bune acte din cinematografia românească a ultimului an cronologic (de la 1 ianuarie la 31 decembrie). Prima ediție a avut loc la 26 martie 2007 la București. Cea de-a șaptea ediție a festivităților de decernare a premiilor Gopo s-a desfășurat la Opera Națională
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
pentru Literatură, Wisława Szymborska și Czesław Miłosz; un al treilea laureat al Premiului Nobel pentru literatură, scriitorul iugoslav Ivo Andrić, a trăit și a studiat la Cracovia. Între alte personalități ce au trăit în oraș se numără celebri regizori de cinematografie Andrzej Wajda și Roman Polanski. Opera Krakowska, una din marile companii naționale de operă, organizează 200 de spectacole anual, de balet, operetă și musicaluri. Repertoriul său principal conține cele mai mari nume din opera poloneză și mondială. Opera ocupă primul
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
actriță din Republica Moldova, cunoscută pentru interpretarea rolului frumoasei țigănci Rada din filmul "Șatra" (1975). A făcut și carieră de fotomodel pentru o agenție italiană, prezentând colecții de lenjerie intimă. A fost distinsă cu titlul de „cea mai bună actriță a cinematografiei moldovenești din secolul XX”. Ea este prima actriță care a apărut dezbrăcată într-un film turnat în fosta URSS și primul sex simbol din Moldova. s-a născut în municipiul Chișinău, cu numele de Svetlana Fomiciova. Mama sa, Ida (Ita
Svetlana Toma () [Corola-website/Science/312524_a_313853]
-
rol feminin (Rada) la Festivalul Internațional de filme din Praga (1977), Diploma "Cea mai bună actriță a festivalului" (pentru rolul său fin filmul Șatra) la Festivalul Internațional de filme din Panama (1977), Diploma Uniunii Cineaștilor și Comitetului de stat pentru cinematografie pentru cel mai bun rol feminin (Chișinău, 1979) din filmul "Vreau să cânt". Svetlana Toma locuiește în prezent la Moscova. Ea este vegetariană. În aprilie 2008, actrița Svetlana Toma a primit titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bălți, pentru
Svetlana Toma () [Corola-website/Science/312524_a_313853]
-
a avut în distribuție pe Natalie Wood și Richard Breymer și a obținut 10 premii Oscar. El s-a vrut a fi o variantă românească a filmului american. Filmul a fost produs de Eurofilm Art, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei. Filmările au avut loc în perioada martie - aprilie 2006, timp de patru săptămâni, și s-au desfășurat în București (la Hotelul Bulevard, Palatul Bragadiru, pe terase de bloc din zona Iancului și Brâncoveanu, în Parcul Bazilescu etc.), precum și în Studiourile
Poveste de cartier () [Corola-website/Science/312591_a_313920]