15,033 matches
-
Ciudat, în acest regim egalitarist în care, de mai bine de un an, soldații nu mai salutau pe ofițeri, toți cei pe care i-am întâlnit în curți, culoare sau în sălile de grefă ale tribunalelor, impresionați probabil de strălucirea costumului lui Leonida, i-au adresat salutul militar cu cel mai mare respect. În fine, am fost conduși în grefa Pavilionului Trubețkoi. Șeful Pavilionului era un tânăr inginer curtenitor și instruit, însoțit de un marinar cu figură de brută care nu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
În majoritatea cazurilor sa implicat mai mult În viața mea. Bunicul (Moșul) Ioan Munteanu, În onoarea căruia am primit și eu numele de botez∗, era un țăran Înstărit, măcelar de meserie, scund, cu mustață mare cenușie și permanent Îmbrăcat În costumul popular de Săliște. Îi văd și astăzi șerparul din piele, care Îi Încingea mijlocul și care era ținta privirilor mele la orice Întâlnire, căci șerparul ascundea printre altele totdeauna un cornețel cu bomboane (dropsuri colorate), pe care le consumam cu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
colegi și cunoscuți sosirea membrilor Consiliului și radiind de bucurie la realizarea forumului (20 din 22). Ce era În sufletul meu numai eu știam. Fapt este că pentru a mă asista la susținerea tezei, Mama și Tata și-au pregătit costumele naționale, dar eu n-am avut curajul să-i invit. Era mult prea riscant. Am fost susținut de Milly, conf. dr. Drugociu, decanul facultății ieșene, șeful catedrei conf. dr. Ionescu D-tru și de toate cadrele didactice din București, cu care
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Excepție face participarea la o defilare în fața regelui, la București, în cadrul „Ceferiadei 1939”. Fanfara, în schimb, înregistrase progrese remarcabile sub conducerea dirijorului, cu un nume parcă predestinat, D. Enescu, șeful și sufletul ei. Se bucura de o organizare riguroasă, cu costume și instrumente asigurate de Ateliere, astfel încât a ajuns să fie privită drept un concurent serios chiar de către virtouzii branșei. Asociația era implicată și în acțiuni caritabile. „Balul familiar” din 18 februarie a fost organizat cu scopul de a achiziționa noi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
În anii 50 Anastasia s-a infiltrat în afacerile din Cuba, deranjându-l pe Lansky, care avea să decidă eliminarea sa. La început de 1957, Anastasia debarca pe aeroportul internațional "Rancho Boyeros" din Havana. Avea o valiză de piele, un costum gri deschis și purta un sombrero cu boruri largi și panglică lată. Sejurul de o săptămână la Havana a fost "condimentat" cu prezențe la cursele de cai, nopți în cazinouri și restaurante de lux și chefuri cu prietenii la Tropicana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
aranjat, în ciuda faptului că uniforma pe care o purta arăta bine și era recent călcată, Che lăsa o senzație de neglijență și lejeritate în gesturile și atitudinile sale"! Citind aceste rânduri mă întrebam cam cum ar fi arătat Che în costum Armani, cu cămașă și cravată Hugo Boss, parfumat cu Agua di Gio și cu degetul la tâmplă rostind clasica formula "To be or not to be"!). Presa uruguayană de dreapta avea să-l "mitralieze" pe tânărul ministru cubanez abia împlinise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sau gheață. Piscina a fost desenată de "proprietar" în 1945,aici înotând cam 1 km dimineața, uneori și scriind, iar în zilele călduroase luând "în apă" și prânzul. Se spune că în piscina de la Finca s-ar fi răcorit "fără costum" chiar și diva Ava Gartner! După piscină lucra cam 5-6 ore până la prânz, deși uneori puteau trece 3-4 luni fără să scrie nimic. Scria în picioare, pe o piele de Kudu, împușcată de Mary în Africa, la mașina portabilă marca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
că de sare și hârtie higienică nu mai este nevoie, în urma măsurilor econo-mice acestea gasindu-se la magazinele pe valută!). La capitolul "vestimentație", pusesem, pe lângă alte "efecte" de damă și domn, necesare unui șef de misiune și consoartei sale, un costum negru "pentru orice eventualitate"! Am preluat conducerea Ambasadei la începutul lunii decembrie, începând vizitele protocolare de prezentare la Ministerul Relațiilor Externe, la alte ministere și instituții centrale de interes, precum și la ceilalți Ambasadori ai statelor membre UE acreditați la Havana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
diluat în băuturi; pulverizarea în studiourile de radio și televiziune unde Fidel susținea intervenții, de substanțe halucinogene; presărare în încălțăminte a unor săruri de talio, un depilator foarte puternic ce l-ar fi lăsat pe Fidel fără barbă; pregătirea unui costum "special" pentru Fidel, cunoscut practicant al pescuitului submarin, impregnat cu sub-stanțe otrăvitoare; pentru "momentele de pescuit sub-acvatic", pregătirea unui pește sau moluște "tentante", care ar fi făcut explozie în momentul când "pescarul" Fidel ar fi atins-o...! "638 ways to
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la celălalt și invers și n-am dat nici de "odios", nici de "sinistră". Ar fi fost păcat să fie altfel, cei doi ar fi compromis peisajul "Perlei Antilelor". La plecarea în misiune la Havana îmi pusesem în bagaj un costum negru, "pentru orice eventualitate". Nu l-am folosit și nu-mi pare rău. Cuba, breviar istoric 27 octombrie 1492, Cristofor Columb acostează în apropierea Cubei, pășind pe pământ cubanez duminică 28 octombrie. -1511, Cuba, "La siempre fidelisima isla" insula mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sunat Roy. - În legătură cu ce-am discutat alaltăieri seară. Ar merge la patru dolari pe cutie și iau acum cinci cutii. Ești ocupat? Vin la tine. Ne-nțelegem noi cumva. CÎteva minute mai tîrziu a bătut la ușă. Era-mbrăcat cu un costum În carouri și o cămașă cafeniu Închis. Ne-am salutat. S-a uitat În jur cu un aer absent și a zis: - Dacă nu te deranjează, o să-mi fac una acum. Am desfăcut cutia. A scos o siretă și și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Aici găseai mereu cîțiva drogați, În cafenea sau atîrnînd pe-afară, cu gulerele sacourilor ridicate, scuipînd pe trotuar și scrutînd strada În sus și-n jos, În așteptarea legăturii. Vara stau pe băncile din insulă, adunați ca niște vulturi În costumele lor Închise la culoare. Dealerul avea o față de adolescent ofilit. Avea cincizeci și cinci de ani, dar nu-i dădeai mai mult de treizeci. Era un bărbat mic de statură, smead și cu o față osoasă, de irlandez. CÎnd apărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mătăsoasă. Semăna cu un portret de la 1890. Louis era un hoț relativ cumsecade și avea În general un renume bun. CÎnd cerea pe datorie ceea ce se-ntîmpla rar se achita Întotdeauna-n ziua următoare. CÎteodată apărea cu un ceas sau un costum În loc de bani lichizi, ceea ce nu mă deranja. M-am ales cu un ceas de cincizeci de dolari pentru cinci capsule. Să vinzi droguri e un stres continuu. Mai devreme sau mai tîrziu te ia „febra gărzii” și toată lumea arată a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și i-am lăsat pe un scaun, punînd pistolul deasupra lor. Mi-am pus cămașa și chiloții peste pistol. M-am așezat gol pe marginea patului și m-am uitat la băiat cum se dezbracă. Și-a Împăturit cu grijă costumul albastru, ponosit. Și-a scos cămașa și și-a pus-o peste sacou, pe speteaza unui scaun. Avea pielea netedă și arămie. Băiatul și-a dat jos chiloții și s-a-ntors și mi-a zîmbit. Apoi a venit și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sută treizeci de kile, așa c-a-nceput să ia marfă ca să slăbească, Însă doar fața i s-a subțiat și rezultatul n-a fost o Îmbunătățire. Cam la fiecare lună Își angajează un iubit nou, Îi dă cămăși și costume și ceasuri și-apoi, cînd se satură Îi dă papucii. Lupita decartează ca să opereze la vedere, ca și cum ar ține o băcănie. Nu trebuie să-și facă griji cu ciripitorii, fiindcă orice gabor din Districtul Federal știe că Lupita vinde marfă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Opt ani, atît se dau pentru trafic de marfă, și nu există cauțiune. Vin la mine: „Ike, știm că iei marfă pe rețete. Uite cincizeci de pesos. Fă-mi rost de o rețetă”. Uneori au ceasuri ca lumea sau un costum. Le zic că m-am lăsat. Bineînțeles, aș putea să scot două sute de pesos pe zi, dar n-aș rezista nici o săptămînă. - Da’ nu poți să găsești vreo cinci-șase clienți ca lumea? - Îi știu pe toți gagii din Mexico City
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
crezi că arăt a junky? a zis. M-am uitat la el. Tipul avea o față subțire, cu pomeți Înalți. Ochii Îi erau de o nuanță căprui-cenușie, Întîlnită adesea la metișii cu sînge indian amestecat cu sînge european. Purta un costum de culoare gri deschis și cravată. Avea gura subțire, cu colțurile lăsate-n jos. O gură de junky, clar. Există oameni care arată a trăgători și nu sînt, așa cum unii arată a poponari și nu sînt. E un gen care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ridicat mîinile pe jumătate, cu palmele-ntoarse Într-un gest de predare. - OK, OK, am zis și-apoi am adăugat: Bueno. Gaborul și-a băgat la loc 45-ul. Barmanul se sprijinea de bar și-mi studia arma. Tipul În costum gri stătea nemișcat, fără nici o expresie pe chip. - Esta cargado („E-ncărcat”), a zis barmanul, fără să-și ridice privirea de la revolver. Am vrut să zic „Bineînțeles - la ce folosește un pistol descărcat?”, dar n-am zis nimic. Scena era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de scăpare pentru documentele noastre. A fost ireductibil în hotărârea lui. Am plecat indignată. Le-am ascuns în pod, sub streașină, într-o depresiune a podelei, unde era foarte greu de pătruns; unde, pentru a pătrunde, mi-am pus un costum special și de unde nu mai puteam ieși, nememorând cum vârâsem capul printre grinzi. Am trăit câteva momente foarte neplăcute, căci nimeni în casă nu știa unde mă aflam. Dar nici germanii, în nici o percheziție a lor, nu le-au descoperit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pentru noi, dar că Costache nu va fi internat. De la noi s-a dus la Marghiloman ca să se sfătuiască de internarea noastră. Eu începui să-mi strâng lucrurile din casă și le-am băgat în subsol, mai ales broderiile și costumele românești, promise domnului Tzigara pentru Muzeul Etnografic. L-am prevenit unde sunt ca să le apere de ar veni să le ia. Am vorbit și cu doamna Lydia Philippescu. Nu trecu mult și veni Lupu Costache ca să vorbească mamei de regularea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de nimic. Soldatul îmi spuse că scrisorile mele erau deschise la poliție, dar că pe a lui Costache o aducea direct la noi. știri false Ca supliment plăcut, m-am pomenit cu d-na Brezeanu 128 de la spitalul nostru, în costum de infirmieră și însoțită de un medic german, ca să adune ouă de Paște. Pe la mine a trecut în fugă [și pe furiș, aducându-mi câteva prăjituri, ca o delicată atențiune. Călugărițele neprimind bani pe ouăle ce îi dete, le promise
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vărsa o lumină argintie prin ferestrele strâmte ale bisericii, arătând și ascunzând alternativ pe maicele în picioare în lungul șir al stranelor, toate în același port, cu ramura de salcie în mână, formând o serie decorativă prin repetirea uniformă a costumului și atitudinii. Bineînțeles, mă conformam la toate datinele mănăstirii: post riguros și aproape toate nopțile petrecute în biserică. Întunerecul, cântecele monotone ale maicelor lungeau orele deja prea numeroase. În fine, în noaptea Învierii, de la orele 1 până la 5 în picioare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sosirea Liei în sfânta zi de Vinerea Mare a indignat pe toate maicele. vintilică Ne-am dus îndată la stariție cu Vintilică, pentru a saluta pe maica stariță. Mamă-sa îi făcuse morală ca să nu se sperie de toate călugărițele în costumul lor impresionant pentru un așa mic copil. Îl învățase să-i sărute mâna, zicându-i: „Plecăciune, maică“. Nu știu cum nimerise acest termen original. Băiețelul, foarte emoționat, a ascultat-o întocmai și pe urmă s-a vârât într-un colț de unde observa
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu tunuri și trupe. Acum voiam să credem că s-a oprit ofensiva. Când Lia se înapoie, spre seară, se prezentă la mine un individ din partea ofițerului care mă văzuse dimineața, la plecarea Liei, ca să mă fotografieze în „acel frumos costum“. Credea că voi fi măgulită. „Cum îndrăzniți să ne fa ceți o asemenea propunere? îi răspunsei. Nu mă puteți sili la așa ceva, deși sunt prizoniera dvs.“ S-a retras fără o vorbă și s-a dus la Lia. Același refuz
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
defilarea în mare ținută, rămase încremenită: d-na Triandafil la brațul colonelului german în uniformă, în frac I. Militineu, George Lerescu, Nindi Romalo, d-rele Bilciurescu și altele în rochii decoltate, numai fiica colonelului avusese tactul să nu-și schimbe costumul de infirmieră pe o rochie de bal când lumea se mai omora. Biata d-na Pherekyde nu știa unde să se vâre și, după ce îmbrățișă pe prea eleganta ei verișoară, plecă repede acasă, scandalizată de o așa de repede înfrățire
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]