14,288 matches
-
așteptat."", Dragostea zorilor). Eumene este, în egală măsură, inspirația și uitarea, gândul și dispariția acestuia. Caracterul diafan al acestei prezențe lunare face ca textele în care apare să fie voit ambigue. Ipostazele feminității sunt multiple. Ele capătă nume sau se desprind din masa anonimatului. De fiecare dată însă se simte în aura ce le înconjoară ceva din misterul Eumenei. Tonurile se îndepărtează uneori de sonoritățile incantatorii ale poemelor dedicate Eumenei. Există o oarecare violență în exprimare, limbajul este frust, sfidând regulile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ritm conturează o lume a torturii continue. Durerea, boala sunt părți componente ale existenței zilnice. Spațiul citadin devine unul infernal în care omul este condamnat să-și ispășească o pedeapsă neștiută. Repetiția obsedantă a termenului "oraș" în poemul Cangrenă pare desprinsă dintr-un descântec de dezvrăjire a lumii: "Oraș în care putrezește tinerețea pe străzi,/ oraș ca un câine cu bube ieșit dimineața din lăzi,/ orașul-idee, orașul cangrenă, oraș adormit/ mai înainte de cuvântul sfârșit". Moartea "ieșită" pe străzi, situarea începutului de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
7). Discursul erotic pare să capete însă alte nuanțe în poeziile din ciclurile ulterioare sau în cele publicate postum, se regăsește aici ceva din savoarea și nostalgia romantică, o oarecare diafaneitate caracterizează portretul femeii al cărei contur pare să se desprindă din elementele cadrului natural. Poezia aceasta este însă poate mai aproape de cea a colegilor de generație, prin aspectul halucinant, prin reveria care anihilează limitele spațiale și temporale, care permite călătoria imaginară ("mestecăie în tine spre-o amiază/ în care regi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acestora în domeniul literaturii, cât în cel al artelor plastice) limitele sunt transgresate, real și ideal, univers exterior și univers interior, concret și abstract, static și dinamic, spiritual și material, totul devine un amalgam din care conștiința artistică încearcă să desprindă felii de adevăr sufletesc. Poezia se deplasează spre reportaj, dar este un reportaj făcut pe meridianele imaginației. Poate de aceea poezia pare a se transforma într-o piesă de teatru atent jucată în fața unui public pe care trebuie să-l
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la ea, sugerează și felul în care concep realizarea poemului. Textul poetic ca și demersul căutătorului de ideal este unul care se încheagă din ezitări, din încercări de a surprinde în cuvântul banal, uzat, sensul dorit și care se poate desprinde de învelișul acesta fonetic restrictiv. E un continuu dialog cu lumea de care se distanțează ironic, marcând relația de opoziție prin titluri sau prin incipitul textelor ("Dar eu spun mereu", " Dar nu e preamărit", "Uite, melcul tăcerii înaintează..." etc). Amalgamul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întotdeauna în cazul lui Ion Caraion capacitatea deosebită a acestuia de a da concretețe limbajului, se inovează astfel stilistic forțând limbajul să exprime starea de dezgust universal care pare a caracteriza integral primele cicluri de poeme. Comparațiile, metaforele utilizate par desprinse din literatura avangardei, având aceeași putere de a șoca, iar uneori frizând absurdul. Topos central al poeziei lui Caraion, târgul decăzut este înfățișat cu negustori obosiți, cu pensionari maniaci, cu șomeri, cu hamali și prostituate, un astfel de cadru nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pare să fie un bun observator al activității interioare, sufletești. Se sugerează astfel fie lipsa capacității de a vedea ceea ce este evident, fie, dimpotrivă, posibilitatea de a avea acces la sensuri ale universului care rămân inaccesibile profanilor. Sugestii asemănătoare se desprind și din alte metafore preferate, saltimbancul, heruvimul, șchioapa etc. Dramatizarea se realizează prin pauza discursivă în care se introduc explicații, se suspendă cronologia obișnuită, se produc lovituri de teatru, semnificația conturându-se prin răsturnări de situații, de asemenea, prin vocativele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
celor mai intime trăiri netrecute prin filtrul rațiunii), ci, indirect, și una infernală, a infernului din noi, e drept, căci aluzia este dantescă. Exemplificarea acestui tip de creație în chiar corpul poeziei susține interpretarea propusă căci imaginile par a fi desprinse dintr-o viziune halucinantă în care moartea, boala, decrepitutinea se constituie într-un tablou considerat, în mod paradoxal, "frumos", adică autentic: "Prin culoarul acesta trece în fiecare zi și o bătrână/ cu piciorul sucit ca o fotografie proastă;/ când te
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care se deschide textul "proscris sau fermecat de sirene" indică aceeași ezitare, indecizie care-și pune pecetea asupra acestei poezii. Ambiguitățile fac parte din structura lirică și par a avea menirea de a crea un univers al iluziilor, care se desprinde de real și se învăluie în mister. Disjuncția pare a fi însă falsă, ambele secvențe trimit la faptul că eul se simte însemnat de destin. Ceea ce le diferențiază este numai atitudinea, modul în care sunt percepute. Plăcere și durere, ambele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și aici prezentă, cununa pe care o poartă cavalerul e tot un însemn al morții, "cu stolul de corbi se rotea", o imagine descriptivă, simbolică desprinsă mai degrabă din zona artistic-picturală decât din cea a textelor religioase. Imagine a poetului desprinsă din veac, Cavalerul Auster își pierde și el vitalitatea, inspirația, cunoscut fiind faptul că pintenii de fier sunt o sugestie, din punctul de vedere al psihanalizei, a bărbăției, a libidoului ce ar trebui să se exteriorizeze. Debemur morti (referința se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
crea impresia de burlesc. Unul dintre motivele preferate tonegariene apare și aici, Luna, așa cum o notează Tonegaru, este un element al decorului banal, cotidian, este coborâtă printre lucrurile universului domestic, "albă și rece în fiecare noapte mereu în fișic/ se desprindea rotundă sau la pătrar câte una". Jocul de cuvinte trimite, de asemenea, la ideea că toate elementele universului, toate motivele literare au devenit monedă de schimb, s-au devalorizat. Nu mai e nimic aici din viziunea romantică asupra lunii, astru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
meteorologic (Ploaia, O mie de vânturi), un moment (Noapte, După-amiază, Amurg), un cadru (Grădina enigmă, Grădina publică, Maidanele galbene, Castelul), o ipostază umană (Prietena de departe, Iubita cu surâs neutral, Flămânzii, Femeia cafenie, Fanții, Salomeea), altele par a fi titluri desprinse din ziare (Fapt divers, Moment solemn) sau fac, pur și simplu, trimitere la o modalitate de creație (Proiect abandonat de madrigal, Conspect de toamnă, Cântec de hârtie, Preparative pentru tăcere, Retrospecție, Alegorie generală), sunt mult mai puține titlurile evident metaforice
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
oarecum reversul a ceea ce propunea literatura anterioară. Ideea este subliniată și de final: "La porțile aurorii constelațiile admirau exaltate/ cum sub fruntea prințului planeta respiră". Textul se închide iarăși în intertext, sugerând pierderea în marea literaturii universale. Tot cu imagini desprinse din sfera închiderii se deschide și Cules de rod, universul se micșorează, totul se reduce la imaginea cârciumii. Tragicul devine și aici banalitate: "Tavanul se lăsase mai jos apăsând peste noi", divinul nu mai face parte din misterele lumii. Totul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este în același stil deformat, impresia de puzzle refăcut la întâmplare se menține și ea. E aici ceva din dezordinea ordonată promovată de Jean Moréas, ceva din tablourile lui van Gogh, "peste câmpuri galbene ce coborau ca o singură frunză desprinsă,/ inima mea perforată zvâcnea din ce în ce mai rar;/ din turle clopotarii pescuiau vârsta evului mediu/ cu boabe stacojii de chihlimbar". Și sunetul este redus la o imagine picturală, se produce aceeași închidere între ramele unui tablou care nu mai permite mișcarea, dezlănțuirea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai capătă vreo semnificație în această lume a absurdului acceptat ca făcând parte din banalul cotidian. Ultima strofă alterează sensul textului, ducând totul spre burlesc, spre parodie, "Apele purtau alge cu miros de iod/ și din canaturi Luna s-a desprins ca un gong/ când suia olandezul de la tropice/ profilul orizontului cât o minge de ping-pong". Se întrevăd și aici contururile unui posibil tablou, redimensionarea se realizează prin prisma unui posibil colaj. Peisajul interior ridicat la rang de lume absolută se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dată de introducerea unor sincope într-un astfel de discurs, de loviturile de teatru realizate prin apariția elementului surpriză, fie banal, fie disonant, care este menit să șocheze. Certitudinile (afirmații care sunt astfel modalizate încât să creeze senzația că sunt desprinse dintr-o carte a adevărurilor absolute) apar însă din motive asemănătoare tocmai atunci când sunt prezentate asocieri ieșite din comun, asociații absurde sau șocante. 3.3. (Auto)Ironia - modalitate de structurare a poeticului La Geo Dumitrescu caracterul ironic, declamativ e mult
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
importanță, în ambele cazuri ironia e sesizabilă, pentru că textul refuză să se ia în serios. Monologul reflectă o poezie ce ar putea fi una de confesiune, dar textul joacă inocența în granițele banalului. Se definesc astfel elementele posibilului autoportret. Deși desprinse din universul cotidian, definițiile par a ilustra exact, dincolo de tonul glumeț, provocator, ceea ce va fi poezia aceasta. Sentimentele sunt puțin ridiculizate, inima e redusă la o gămălie, dar se sugerează un motiv consacrat cel ar arderii, aici prezentă doar ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o gămălie, dar se sugerează un motiv consacrat cel ar arderii, aici prezentă doar ca latență și nu ca realizare. Rolul minții e acela de a face legătura cu sacrul, conform tradiției cel puțin, în realitate, ea nu se poate desprinde de domeniul concretului. Celelalte elemente ale portretului au o mică importanță, cel puțin în ceea ce privește plasarea lor, deformarea are în vedere faptul că nu se vizează o fotografiere a realității, ci o metamorfozare a ei. Modalizatorii de certitudine, parantezele scot în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală"). Textul în sine, prin introducerea elementelor universului comun, banal, se vrea tocmai un refuz al banalului literar, care mizează pe solemn. "Era preferabil" indică o posibilitate, o dorință de a se desprinde de luciditatea omniprezentă, "Era preferabil să fi fost beat, nebun,/ sau să fi avut măcar o sută de lei". Anularea conștiinței fusese modalitate de creație, dar ironia și nota lucidă schimbă textul, e dorință și negare a ei. Mitul iubirii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aici, sugestie a distrugerii lumii și a literaturii deopotrivă. Nimic nu rezistă, nimic nu capătă persistență în timp. Se reușește subtil crearea unei poezii care neagă realitatea tocmai apelând la elementele ei banale, cotidiene, pe care le amestecă cu bizarerii desprinse din vise, dar care, ciudat, își găsesc firesc locul în acest univers. "Pe mâinile mele se prelingea ceva din culoarea mov a cerului". În astfel de texte care devin autoreferențiale se multiplică și adresările, retorica implicării cititorului, a determinării sale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
redactorii de la Albatros, poeții acestei grupări se simt aproape de mesajul transmis de textul baudelairian cu același nume: schimbarea criteriului esteticului, dorința de a visa, de evaziune într-o lume care refuză creatorului acest drept, condamnându-l să nu se poată desprinde de universul cotidian absurd și, uneori, coșmaresc. Pentru că am dorit să realizăm o analiză detaliată a unor aspecte din opera acestor scriitori, am fost obligați să restrângem și mai mult sfera de investigație și ne-am oprit astfel asupra celor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pericol, o amenințare a propriului echilibru sufletesc, adesea precar. Iar emoția aceasta era și mai mare în provincie, unde fiecare caz devenea obsedant: „într-o grădină publică, tăcută,/ Pe un nebun l-am auzit răcnind,/ Iar frunzele cu droaia se desprind;/ E vînt și-orice speranță e pierdută”. („Plumb de toamnă”)1) Răcnetul anunță un soi de fatalitate. în arhivele locale, în anii corespunzători adolescenței și tinereții lui Bacovia, sînt cîte două trei dosare privitoare la „internarea alienaților mintali în diverse
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Caracteristici fizico-chimice: pH-ul izoelectric 5,5; timp de înjumătățire 2,5-5 zile; concentrația plasmatica 200-400 mg/dl (2-3% din proteinele plasmatice). În procesul coagulării este transformat în fibrina sub acțiunea trombinei. Pe lanțul ? trombina hidrolizează legătură 16-17 (gly-arg) desprinzând un fragment de 16 aminoacizi denumit fibrinopeptidul A. Pe lanțul β hidrolizează legătură 14-15 (gly-arg) desprinzând un fragment de 14 aminoacizi denumit fibrinopeptidul B. Pe lanțul ? trombina nu acționează. Fibrinogenul este sintetizat în ficat independent de vitamina K. Sinteză
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
mg/dl (2-3% din proteinele plasmatice). În procesul coagulării este transformat în fibrina sub acțiunea trombinei. Pe lanțul ? trombina hidrolizează legătură 16-17 (gly-arg) desprinzând un fragment de 16 aminoacizi denumit fibrinopeptidul A. Pe lanțul β hidrolizează legătură 14-15 (gly-arg) desprinzând un fragment de 14 aminoacizi denumit fibrinopeptidul B. Pe lanțul ? trombina nu acționează. Fibrinogenul este sintetizat în ficat independent de vitamina K. Sinteză fiecărui lanț este sub controlul unei gene localizate pe cromozomul 4. Sinteză lanțului Bβ este punctul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
ruso-americane, ajunse la cel mai de jos nivel în ultimii ani, din cauza neînțelegerilor persistente pe tema extinderii NATO, scutului antirachetă, războiului din Irak. Din conferința de presă comună a celor doi șefi de stat, desfășurată cu acel prilej, s-au desprins câteva idei principale, și anume: relația bilaterală va fi revizuită, odată cu depășirea suspiciunilor și rivalităților din trecut, în scopul îndeplinirii intereselor comune, al creării unui viitor în care SUA și Rusia să fie partenere, să coopereze eficient în numele securității și
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]