12,502 matches
-
rând imaginea surprinsă în diferite structuri spațial-temporale, în care linia și cerul joacă un rol important. Emoționantă este metamorfoza anotimpurilor. O toamnă încărcată de frunze moarte sufocă un spațiu colinar, supus unei degradări iminente. În petele de culoare, aglomerate, deslușim drama naturii și a umanității. Obiectele bine conturate sunt dispuse după logica obișnuită. Dar tocmai această luciditate se încarcă mereu cu un fior nebănuit. Obiectualitatea relevă un spațiu domestic, candoare, intimitate, comuniune plăcută cu natura. Nu e ușor de ales între
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
în întregime de redactor. În afară de două articole cu caracter programatic, privind mai ales activitatea de viitor a istoricului, intitulate Istoria și Literatura, Hasdeu publică studii de istorie, altele de literatură, versuri și notițe critice. Mai colaborează Gh. Tăutu cu o dramă istorică în versuri și G.-R. Melidon cu poezii. Din Gogol, A. D. Holban traduce Scrisorile unui nebun, prima versiune românească din opera scriitorului rus. După cum se specifică pe coperta revistei, toate articolele nesemnate îi aparțin lui Hasdeu. R.Z.
FOIŢA DE ISTORIA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287065_a_288394]
-
veche); evocarea se amestecă ambiguu cu retrăirea traumelor (pierderea părinților, a prietenilor), jocul devine realitate, călătoria în timp o nouă înmormântare, iar „povestea” capătă accente tragice, sfâșietoare (Cinematografele copilăriei, Peisaj cu lupi, Dia-bolein, Vita etc.). Multe dintre poemele care proiectează drama morților din familie (un fel de sacrificiu simbolic al părinților pentru nașterea și viața fiului) par generate de sugestiile prezente în Datoria, care deschidea volumul de debut. Poemele sunt scenarii alegorice despre moarte, despre copilărie și trecere, hrănite în profunzime
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
rând imaginea surprinsă în diferite structuri spațial-temporale, în care linia și cerul joacă un rol important. Emoționantă este metamorfoza anotimpurilor. O toamnă încărcată de frunze moarte sufocă un spațiu colinar, supus unei degradări iminente. În petele de culoare, aglomerate, deslușim drama naturii și a umanității. Obiectele bine conturate sunt dispuse după logica obișnuită. Dar tocmai această luciditate se încarcă mereu cu un fior nebănuit. Obiectualitatea relevă un spațiu domestic, candoare, intimitate, comuniune plăcută cu natura. Nu e ușor de ales între
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
viața culturală a exilului. Dintre cărțile editate sunt de menționat: Dimitrie Nimigeanu, Însemnările unui țăran deportat din Bucovina, Vintilă Horia, Jurnalul de copilărie, Mihai Niculescu, Povestea vorbelor, Alexandru Busuioceanu, Fructul de a trăi (versuri), Alexandru Ciorănescu, Don Carlos de Viana (dramă), antologia de versuri și proză Omul și pământul românesc, întocmită de Mihai Niculescu după un plan redactat de Basil Munteanu, C. Brăiloiu, La Vie musicale d’un village (Drăguș), volumul omagial Mario Roques et les études roumaines ș.a. Fundația a
FUNDAŢIA REGALA UNIVERSITARA „CAROL I”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287111_a_288440]
-
se compară în permanență cu el, ceea ce îl cufundă definitiv în amărăciune. Cele două personaje transpun în spațiul dramatic neliniștile și deprimările autorului: stând față în față cu sine însuși, nu e mulțumit de propria imagine. Alexe Tudor este o dramă într-un act, a cărei acțiune se petrece tot într-un orășel de provincie, în care avocatul Alexe Tudor nu poate depăși dilema creată de conjunctura politică: să plece la război, așa cum îi dictează conștiința, sau să respecte promisiunea făcută
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
dovedește a fi chiar bufonul aristocrației bucureștene, poreclit Michiduță, care dincolo de bravada ostentativă și de învelișul înșelător al frondei cotidiene ascunde un suflet sensibil și romantic. Repudiată de logodnic și amenințată de tatăl său cu trimiterea la mănăstire, Domnița trăiește drama izolării impusă de condiția socială și de conveniențele acestei condiții. Tentativă dramaturgică cu inflexiuni poetice delicate, frumos scrisă, Fata din dafin apelează mai puțin la regulile clasice ale construcției teatrale, principalul ei merit constând în readucerea, cu rezultate notabile, a
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
notă pentru prima oară de stratificarea internă a partidului comunist, de privilegiile arogate de conducători, de practicile nedemocratice din partid, de carierismul unora. Un mănunchi de microportrete, de „studii de caz”, construite ca proze scurte semiindependente, dau seama expresiv de dramele individuale ale unor deportați, zdrobiți ca ființe umane de condiția concentraționară. Autenticitatea mărturiei e dublată de autoanaliza minuțioasă, iar concluzia asociază o mizantropie temperată cu un optimism moderat. Comunist dezamăgit, dar rămas credincios idealului care l-a făcut să îmbrățișeze
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
noștri”. Sunt găzduite versuri de Ludovic Dauș, Nuși Tulliu, George Murnu, I. Găvănescul, Octavian Goga (Vorbeau azi-noapte două ape), Cincinat Pavelescu (Cântă greierul), Cezar T. Stoika, Sandu Tudor. Semnează proză N. Dunăreanu, Ion Dragu, Alexandru Bogdăneț, iar Olimpiu Constantinescu publică drama în versuri Adevărul învinge. Sectorul publicisticii este mai bine ilustrat. Se remarcă numele lui Theodor D. Speranția, Cezar Petrescu (Cărți pentru Basarabia), D. Caracostea (Ce spune Hasdeu despre „Miorița”), Radu Rosetti, Ștefan Berechet, Laura Scriban ș.a. Cezar T. Stoika tălmăcește
GANDUL NEAMULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287148_a_288477]
-
adolescenți, Cristian, băiatul preferat al posesivei mame freudiene. Ea îl iubește cu o pasiune care depășește relația normală de afecțiune. Când fiul aduce în casă o frumoasă nemțoaică, Elisabeth-Charlotte, mama, având sentimentul frustrării, trece printr-o criză teribilă. Momentul acestei drame sentimentale, cu multe cauzalități obscure, este notat cu subtilitate. Femeia se simte părăsită, trădată și încearcă să-i separe pe cei doi tineri care în mod evident se iubesc și urmează legile naturii. Ea ascultă disperată noaptea la ușă, îi
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
lor, părăsește casa magistratului din N. și Erasmus, martorul liniștit și cuminte al istoriei. Mama își pierde, astfel, toți fiii; spiritul prea mare al posesiunii a dus, inevitabil, la pierderea proprietății. Romanul are o deschidere socială mai largă și, în jurul dramei de familie, există alte evenimente pe care naratorul, decis să privească lucrurile în relație unele cu altele, le consemnează cu mare acuitate. Există, de pildă, un frumos roman de dragoste în Proprietate și posesiune și el are ca fundal o
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
lui experiență erotică (o experiență care-l eliberează într-o oarecare măsură de vechiul complex), povestește fratelui cel bun și înțelept emoțiile sale, iar fratele, care este îndrăgostit în secret de aceeași Elisabeth-Charlotte, ascultă cu loialitate și suferă în tăcere. Drama sentimentală este urmărită, apoi, în orașul N. și în casa de vacanță a familiei. Apar situații inedite, cum ar fi gelozia aprigă a mamei și încercarea ei de a-și îndepărta rivala. Reușește. Elisabeth-Charlotte, nemaiputând suporta ura soacrei, acceptă sacrificiul
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
căci el se consideră „transplantat” în Israel, în „livada încâlcită a vieții”. Privirea retrospectivă cuprinde imaginile Târgoviștei patriarhale cu castani, ale crâșmelor cu cântece țigănești vechi ca și vinul. Panorama portuară din Tulcea pare reîntâlnită, după decenii, într-o călătorie. Drama deportării și a morților din lagărul transnistrean întrerupe evocarea universului familial, din care poetul a fost smuls cu brutalitate, prin imagini sumbre, puternice. Cu toate că versurile exprimă sentimente de nostalgie prin evocarea pomilor și a livezilor, există aici sfâșieri israeliene, meditații
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
care denotă imaginație epică și virtuozitate verbală. Iarna îngerilor (2002) este romanul nașterii unui roman, într-o formulă în care autorul își retrage propriul comentariu din substanța epică, permițând astfel personajului principal degajarea unui flux confesiv de tip diaristic. O dramă erotică (imposibilitatea realizării unei comunicări durabile cu partenera, dar și incapacitatea de a se sustrage obsesiei pentru ea) se suprapune unei crize existențiale (sentimentul nerealizării profesionale într-o redacție condamnată la monotonie și automatism). Debutul dramaturgic autonom al lui D.
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
în când și mai prinzând câte o boală (holeră, râie). El merge la școală și fuge de la școală, o refuză și iar vrea să meargă acolo (la școala catihetică de la Fălticeni, de pildă), și din nou o refuză cu disperare (drama plecării la Socola), prinde muște, nu dă pace mâțelor, merge cu plugul, se scaldă, fură mere, pere, cireșe și o pupăză (pe care apoi vrea să o vândă la iarmaroc drept găinușă), ridică, jucându-se cu fratele Zahei de-a
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
simpli și tari, instinctuali și hotărâți. Programul tânărului dramaturg era desigur „tezist”, chiar dacă bine disimulat prin jocul excelent al actorilor. Acțiunea amestecă indistinct oameni de etnii diferite - români, lipoveni, ruși, greci -, evoluând simultan spre conștiința de clasă și spre solidaritate; dramele personale se estompează astfel în marea „familie” comunitară. Cu piesa în trei acte Minerii (1949), autorul adâncește „tezele” momentului istoric, aducând un elogiu muncii eroice până la sacrificiu a minerilor stahanoviști, care îl urmează pe maistrul Andrei Nastai în întrecerea de
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
străinătate în 1859, fără vreun titlu universitar. Subprefect al plasei Teleorman (1860), deputat în Camera Legislativă (1864), D. moare pe neașteptate. În 1861 îi apăruseră volumele de versuri Ciocoii vechi și ciocoii noi și Doruri și amoruri, iar în 1864, drama Grigorie Vodă, domnul Moldovei. D. a fost un liric interesant ca intenții și preocupări. Se remarcă între primii noștri poeți prin virtuozități formale, dar el este cel ce aduce extazul erotic în maniera „dulcelui stil nou”; fără abuzul neologic și
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
7-3-7, folosită de Ronsard, Hugo, Th. Gautier, iar în rimă, pentru a realiza o sonoritate deosebită, plasează nume proprii exotice. Dar calitățile formale și instinctul poetic i-au fost copleșite de verbozitate și de greaua încărcătură neologică, franțuzită ori italienizantă. Drama sa Grigorie Vodă, domnul Moldovei (1864), prolixă, construită în manieră hugoliană, este una dintre primele piese istorice românești. Un vodevil, Don Gulică sau Pantofii miraculoși, apărut postum în „Revista literară” din 1892, pare o localizare. Prin câteva Romanțe istorice și
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
Poeții noștri. Alexandru Depărățeanu, București, 1886; Constantin G. Dissescu, Alesandru Depărățianu, București, 1904; Iorga, Ist. lit. XIX, III, 214-217; Apostolescu, Infl. romant., 247-266; Al. Ciorănescu, Alexandru Depărățeanu, București, 1936; Călinescu, Ist. lit. (1982), 324-327; Cioculescu-Streinu- Vianu, Ist. lit., 294-298; Brădățeanu, Drama, 61-65; Cornea, Alecsandrescu- Eminescu, 288-324; Streinu, Versificația, 135-137; Streinu, Pagini, II, 345-348; Ist. lit., II, 761-763; Dicț. lit. 1900, 275-276; Dumitru Bălăeț, Uitatul Depărățeanu, în Al. Depărățeanu, Scrieri, București, 1980; Piru, Ist. lit., 93-94; Scarlat, Ist. poeziei, I, 394-396; Cioculescu
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
privighetoare.” (Peisaj cu îngeri orbi). Poemele în proză - sau proza poetică, alegorică și poemele epicizate, cu „tramă” - continuă o linie foarte fertilă în opera lui D., desăvârșită, în Suflete la second hand (2000), de poemul (ciclul poematic) Fluture cap-de-mort. Aici, „drama morții” e folosită de autor ca materie poetică de mâna a doua, adică prin intermediul unui travesti epic parodic. Personajele și poveștile lor, desfășurate într-un Iași carnavalesc, au o savoare deosebită, poeziei îi priește de minune ancorarea într-un real
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
ruse urmărită de bolșevici în România prilejuiește autorului și o superficială evocare a societății rusești înainte și după revoluție (Zvetlana, 1930). Animat de vagi intenții etice, romancierul imaginează întâmplări care să dezvăluie realități sociale și morale susceptibile de critică. Dar drama unei tinere provinciale, prinsă în vârtejul desfrâului din marele oraș, este relatată plat, cu amănunte banale și vulgare, în București, orașul prăbușirilor (1931). Oricât de justificate ar fi aspirațiile unei soții neglijate (de un soț cu preocupări superioare, de larg
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Primul roman, Visele au contururi precise (1963), nereușit, scris în litera tezismului ideologic al anilor ’60, se ocupă de lumea contemporană, ca și cel din 1980, Umbrele nopții, înfățișând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) până la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca părți constitutive ale unei „fenomenologii narative a spiritului românesc”; ele ilustrează o „literatură cu program”, teoretizată în diverse studii și
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
decât îi oferă mediul social citadin și, uneori, ereditatea tulbure. Este o imagine ieșită din realitatea cotidiană cunoscută direct de autoare, comentată, interpretată cu noi modalități de investigație. Un fel de variante feminine ale eroilor lui Camil Petrescu, personajele trăiesc drame, nefericiri, căutând absolutul în iubire, imposibil de realizat în luptă cu adversitățile exterioare și, mai ales, cu „lașitatea bărbaților”. Scriitoarea valorifică astfel o bogată experiență de viață, câștigată prin mediile sociale pe care le frecventează ca ziaristă, actriță, regizoare, prin
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
deceniului al nouălea, D. trece la disidența declarată. În 1988, el îi trimite lui N. Ceaușescu o scrisoare de tranșantă atitudine împotriva cultului personalității și a dictaturii de clan, denunțând demolarea monumentelor trecutului etc. Scrisoarea e însă și mărturia unei drame personale: „subsemnatul am pornit, încă din 1945, la un drum ce proclamase cu totul alt itinerar și alte obiective. Dacă ar fi reieșit că drumul va duce la situația actuală, m-aș fi situat fără șovăire pe poziția contrară.” Ca
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
prudență, cu o imaginație perspicace a șansei și a riscului, el valorifică, în tactica pe care o aplică, experiența poporului însuși, deprins de vitregiile istoriei să tacă și să rabde, în așteptarea unui prilej potrivit pentru ripostă. Sub semnul parabolei, drama evocă o adevărată, într-un fel miraculoasă știință a supraviețuirii, a rezistenței inteligente - o defensivă activă întemeiată pe clarviziune și înțelepciune a răbdării, pe un simț acut al conjuncturii și pe găsirea promptă a soluției izbăvitoare. „Machiavelismul” domnitorului presupune o
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]