15,723 matches
-
alexandrine, luând întreaga experiență pentru a o planta în fertilul sol al Romei începutului de mileniu (129-199 d.Ch.), în timpul domniei „împăratului filosof” al cărui medic personal a fost. La Roma a practicat o vreme medicina și Aretaeus. Totuși, prima versiune latină a operelor lui Hipocrate a apărut la Roma abia în 1525 (traducător Flavio Calvo). La Veneția, în 1526, va fi retipărită versiunea greacă a acelorași lucrări. După declinul Imperiului Roman de Apus, timp de aproape un mileniu, nefasta interferență a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
a depășit chiar pe Celsus, în erudiție și valoare. Opera lui Celsus avea o extindere mai mare decât cea recuperată în 1426. Ea se compunea din 6 părți și purta numele de „Artes” (în sensul de profesiuni). Al doilea autor latin, încă și mai important, a fost Pedanius Dioscordie (40-90d. Ch.), medic militar în vremea împăratului Nero, care s-a remarcat prin ampla lucrare în 5 volume „De materia medica” („Despre materia medicală”), în care sunt descrise circa 600 de remedii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
comentat al primei lucrări, care pare a aparține elevilor săi. În prefața „Istoriei naturale” (singura din numeroasele lucrări care ne-a parvenit), Pliniu afirmă că, pentru întocmirea lucrării sale, a consultat peste 2000 de cărți, dintre care citează 146 scriitori latini și 327 provenind de la alte popoare. În toată medicina romană, diabetul figurează numai în textele preluate de la greci, neînregistrându-se elemente noi în descrierea bolii. Medicina în Imperiul Roman de Răsărit (Imperiul Bizantin) Care a fost soarta medicinii în această
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
realizează un compendiu medical în latină, „Despre bolile acute și cronice”, tradus după autorul grec Soranus din Efes (secolul I-II d.Ch.). Alexandru din Tralles (525-605 d.Ch.), medic grec, publică lucrarea „Douăsprezece cărți de medicină”, tradusă apoi și în limbile latină și arabă. Este considerat cel mai mare medic de la Galen până la renaștere. A călătorit mult și a practicat medicina atât în Bizanț cât și la Roma. Spirit critic și pozitiv în gândire, când nu era de acord cu cele spuse
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
prevalând sintezele și sistematizările autorilor clasici, în special ale lui Hipocrate, Aretaeus și Galen, care au câștigat treptat un statut de dogmă (nu puteau fi contrazise), împrumutat de la scrierile bisericești. În perioada care a urmat (secolele VII-XV), în Europa, limba latină, oficială în biserică, a devenit și limba oficială din universitățile care s-au înființat traptat, începând cu secolul XI. „Medicina dogmatică” din lunga perioadă scolastică a încorsetat gândirea, obligată să memoreze textele clasice și să aplice remediile indicate în ele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
o sinteză a clasicilor greci și arabi, la care adaugă propria sa experiență, în care sunt prezentate cazuri concrete, cu vârsta, sexul, profesia și suferința lor. Această lucrare s-a bucurat de o apreciere mare, fiind ulterior tradusă în limba latină. Sicilianul evreu Farag Ibn Salim (Farragot) i-a publicat lucrările, între 1488 și 1524, în nu mai puțin de 5 ediții. Rhazes cunoștea diabetul, pe care l-a descris atent, atât după observațiile personale, cât și după scrierile grecești, fără
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
pe care l-a descris atent, atât după observațiile personale, cât și după scrierile grecești, fără a aduce însă elemente noi semnificative. Ali Ibn Abbas (930-994), medic persan, faimos datorită faptului că a fost primul autor arab tradus în limba latină (lucrarea „Liber regius”, adică „Sistemul medical”). Spirit critic (Hipocrate - „prea concis și greu de înțeles”; Galen - „prea retoric”; Oribasius și Pavel din Egina - „cu greșeli în chirurgie și anatomie”; Rhazes - „prea stufos”), s-a remarcat prin originalitate și prin claritatea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
sunt descrise obezitatea și anorexia. Primele publicații ale lucrărilor lui Avicena în Europa au fost făcute de către medicii arabi din Spania: Albucasis (936-1013) din Cordoba și Averroes (1126-1198) din Andaluzia spaniolă. În 1473 apare la Strasbourg prima ediție în limba latină a „Canonului medicinii” al lui Avicena, urmată apoi de reproducerea lui în mai multe centre universitare europene (de 16 ori, în secolul XV și de 20 de ori, în secolul XVI). În 1491, la Neapole, apare o versiune ebraică a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
în Insulele Britanice și pe Europa continentală, care inițial a fost un teritoriu lipsit de granițe și de vămi. Cel mai bun exemplu este cel al universităților medicale, care au fost, în faza lor inițială (secolul XI-XIV) eminamente internaționale. Limba latină a constituit timp de aproape 15 secole liantul care a permis comunicarea în straturile superioare ale societății. Știutorii de carte reprezentau la acea vreme numai 1-2% din populație. Această proporție era însă suficientă pentru funcționarea bună a universităților, administrației și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
cu influență mare și în Orientul Apropiat) sunt cele peste care s-au clădit numeroasele civilizații succesive europene, susținute inițial de doi factori: factorul religios (Europa a fost, cu mici excepții, un continent creștin) și factorul limbă de comunicare (limba latină a adus coerență și complementaritate în procesul complex al dezvoltării științifice). Marele paradox al Europei a fost acela al numeroaselor națiuni și al numeroaselor limbi naționale existente într-un teritoriu relativ mic. Ajunși cu analiza evoluției societății medievale în acest
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
medicină și Universitatea din Salerno Este prima „Universitate medicală” din Europa. Nu se știe cu precizie anul fondării ei. S-ar putea să fie continuarea școlii medicale antice de la Veglia, localitate apropiată de Salerno. Legenda spune că un călugăr benedictin (latin), împreună cu un grec, un evreu și un arab, au fondat la sfârșitul secolului VII un spital benedictin, care a atras bolnavi din toate părțile. Port la Marea Mediterană, accesul vaselor care brăzdau această mare de la est la vest și de la nord
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Verdun, Alberone, consulta medici din Salerno (69). Deși înființat de un călugăr benedictin, învățământul medical era laic. „Corpul profesoral” (10 medici) era plătit de studenți și se bucura de mari privilegii și respect. Erau folosite, deopotrivă, manuscrise medicale grecești și latine. Perioada de strălucire a Școlii din Salerno a fost atinsă în perioada lui Constantin Africanul (1015-1087), care a îmbogățit biblioteca Școlii cu traducerea „Aforismelor” lui Hipocrate și a „Artei minore” a lui Galen. Nu întâmplător, Salerno a fost numit „Magister
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
ordona arderea pe rug a cărții lui Scotus Eriugena „De divisione naturae”), Frederic II trimite Universității din Bologna operele de logică și filosofie ale lui Aristotel, pe care el pusese anume să fie traduse, din arabă și greacă, în limba latină. De altfel, în timpul său, au funcționat puternice centre de traducere și de transcriere a manuscriselor la Palermo, Napoli și Salerno. Din lumea arabă, Frederic II a deprins bune obiceiuri de igienă (se îmbăia zilnic), iar magistrul curții sale, Theodoros, i-
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
și independența de acțiune față de alte instituții ale statului și Bisericii. Spre deosebire de universitățile europene continentale, unde numărul studenților străini era mare, aici „națiunile” erau reprezentate de galezi, irlandezi și scoțieni. Aici studenții se puteau înțelege între ei nu numai în latină, dar și în limba engleză. După cum spune Drîmba (49), „uniformizarea universității din Oxford reflectă însuși procesul politic de unificare a Angliei - prima țară din Europa care realizase o unitate națională”. Ca și universitatea din Paris sau Bologna, facultatea de „arte
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
din Veneția a lui Aldo Manuzio a tipărit nu mai puțin de 26 ediții princeps de autori clasici greci și de opere de referință din cultura greacă. În 1552 au apărut la Veneția și „Lucrările lui Aretaeus”, traduse în limba latină de Junius Paulus Crassus, un editor impresionat de claritatea textului și de valoarea lui. El a fost impresionat de faptul că „Marginile paginilor cărții vechi pe care o găsise aveau numeroase adnotări scrise în limba latină de către posesorul ei”, fapt
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Aretaeus”, traduse în limba latină de Junius Paulus Crassus, un editor impresionat de claritatea textului și de valoarea lui. El a fost impresionat de faptul că „Marginile paginilor cărții vechi pe care o găsise aveau numeroase adnotări scrise în limba latină de către posesorul ei”, fapt ce a întărit ideea că o lucrare atât de studiată trebuie să aibă o valoare mare. Umaniștii din Italia și din restul lumii au venit la Veneția (printre ei și Erasmus) pentru a învăța greaca, acest
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Journal des Nouvelles Découvertes sur toutes les parties de la médecine”, inițiată de chirurgul regelui, Nicolas de Blégny. Importanța acțiunii lui s-a văzut în momentul în care chirurgul a fost închis. Jurnalul a continuat să apară la Amsterdam, apoi în latină la Geneva și în germană la Hamburg. Ulterior numărul și varietatea revistelor medicale a crescut continuu, devansând cu mult alte ramuri ale științei. În acest context trebuie plasată și apariția tratatelor sau lucrărilor despre diabet, care vor avea o arie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Aici intră în conflict cu corpul medical, încremenit în textele clasicilor greco-romani, pe care Paracelsus le înlocuiește în cursurile sale cu propriile sale tehnici terapeutice. S-a mai adăugat și faptul că expunerile sale nu mai erau făcute în limba latină ci în germana laică, fapt ce i-a atras o mare adversitate și chiar o prigoană din partea colegilor săi, motiv pentru care unii l-au considerat un fel de „Luther al medicinii”. Exclus din corpul profesoral, colindă prin diferite țări
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
glucozei și în sânge (48). În 1797 (două decenii mai târziu), John Rollo, chirurg din Edinburgh (născut în 1809), pe baza a două cazuri (la care adaugă altele în anii următori) folosește pentru prima dată adjectivul „mellitus” (care în limbile latină și greacă înseamnă „miere”). Astfel „diabetul” lui Aretaeus devine „diabetes mellitus”. El constată, de asemenea, influența diferitelor diete asupra „zahărului” din urină și propune ca tratament dietele bazate pe carne. Mintea sa iscoditoare (Rollo cunoștea bine lucrările lui Dobson la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
raporturi agresive, bazate pe forță, verbală sau fizică, morală, economică, politică, având ca scop dominarea, supunerea victimei de către agresor. Prin violență, victima este desființată, redusă la starea de obiect, spațiul său vital fiind invadat de agresor (Asselineau, 2005). De etimologie latină, ad-gressere, are semnificația de a merge spre celălalt, dar și de a ataca. Din aceeași familie de cuvinte fac parte re-gressere, cu semnificația de a se retrage și pro-gressere, a merge înainte, a avansa. Agresivitatea generează comportamente violente larg răspândite
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
anxietatea în sens” (Christopher, 2004, p. 92). Același lucru este valabil, din perspectiva rezilienței, în cazul serviciilor de îngrijire și a intervențiilor făcute în domeniile asistenței sociale sau a psihoterapiilor. 3.2. Definiție și istoric Cuvântul reziliență este de sorginte latină, provenind din resilere (recul în urma unui șoc fizic violent) și se referă la abilitatea de a face față cu succes celor mai grele adversități (dezastre, experiențe traumatice, căderi, factori de risc) și efectelor negative ale stresului (Wustmann, 2005, p. 15
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
uitat. Ar fi greșit să aplicăm acestor expresii exigența valorică cu care ne-am obișnuit după impunerea lui Eminescu. Diversele "genii" și multe alte expresii care uneori nici măcar nu menționează explicit geniul, dar care moștenesc vechea sferă semantică a ingeniumului latin, sunt moduri de a numi o natură și de a o implica, prin spontaneitatea ei, în sfera practicilor literaturii. Ceea ce a susținut abuzul de genialitate de-a lungul celor șase decenii a fost căutarea realităților de limbă sau de societate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de câțiva bărbați români, s-a pus pe niște regule generali și raționali, și când ar cunoaște-o Dumnealui așa cum o scrie cutare și cutare, i-ar vedea capacitatea și dreptul ei de suror mai mare între limbele de familia latină 13. Să observăm tehnica lui Heliade Rădulescu. În locul unei comparații directe cu literatura franceză, propune un șir de raporturi mediate: literatura română față de literatura maghiară, literatura maghiară față de literatura italiană, literatura italiană față de literatura franceză. Niciuna din cele trei situații
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
le-a asigurat continuitatea productivității livrești. Literatura italiană face parte dintr-o altă clasă, a literaturilor care și-au revendicat și disputat în secolele XIV și XV, alături de literatura franceză și cea spaniolă, privilegiul de a continua și substitui literatura latină. Ceea ce le definește e contribuția la patrimoniul capodoperelor și al geniilor, posibilitatea de a-i concura pe autorii din panteonul mondial, pe Homer și pe Virgiliu. Într-un caz, e vorba așadar de un tip de decalaj cultural bazat pe
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
unei reprezentări de secol XVIII, în care modelul dominant, deși contestat, rămâne cel parizian. Însă dacă ar fi coborât în timp, la un stadiu anterior al sistemului mondial al culturilor literare, și literatura franceză ar fi apărut "săracă" în raport cu literatura latină. Totul se întâmplă ca și cum istoria literelor mondiale ar reține fiecare decalaj, ca și cum toate inferioritățile stabilite în contexte culturale și politice specifice s-ar menține indefinit într-o memorie care nu se resetează niciodată. Însă toate întârzierile acumulate de atâtea literaturi
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]