11,805 matches
-
nu le poate uita nici În pielea unei cățele. In fapt, Calypso, tu știi mai bine decît mine toate acestea și știi că oamenii n-au visat altfel veșnicia decît ca o rezistență a memoriei la timp. De ce să te miri atunci că am rugat-o pe Mnemosyne să stea de strajă pe corabia mea? Iți repet, mă tem de moarte, dar mă tem și mai mult să renunț la stropul de fericire pe care l-aș putea ține În palmă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de orice insomnie. Așa, trebuie să mă mulțumesc să ascult valurile. Tot n-am altceva mai bun de făcut. Și În timp ce un val după altul se sfărîmă la țărm, amintirile cele mai diverse ies la suprafață. CÎndva, În adolescență, mă miram că În proverbele latine Fortuna are totdeauna un obraz sticlos, insensibil și fragil. Nenorocul era exprimat de romani infinit mai frumos: o femeie Întinsă pe o corabie fără catarge și fără cîrmă, ale cărei pînze au fost sfîșiate de violența
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar putea scrie, cred, un studiu „Meteorologia și istoria”. Evenimente grave În istoria omenirii au depins uneori de un capriciu al naturii, dacă Într-o zi a fost ploaie sau pe cer a strălucit un semn favorabil... De ce să mă mir că starea mea de spirit urmează un traseu accidentat? Astăzi marea și cerul sînt la fel de limpezi. Și dacă e adevărat că dificultățile artei moderne provin din faptul că ochiul nostru s-a exersat să vadă formele În felul În care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
timp, pătrunzător, ca sîngele incendiat; un galben pe care natura nu e În stare să-l elaboreze, dar de care acum nu se mai poate dispensa. În schimb, sînt atîția Îngeri ce zboară convențional, chiar În tablouri ilustre, Încît ne mirăm că personajele lui El Greco nu părăsesc pămîntul. Ele Îmi amintesc chiparoșii greci pîlpîind ca o flacără suptă de vînt. Sub acești chiparoși, În locul sfatului de a nu se apropia prea mult de soare, Dedal i-a spus, poate, fiului său
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
parcă eroarea de a fi cerut Înainte prietenilor săi să fie liniștiți și senini. Vorbe care nu s-ar potrivi zeilor. Ei nu știu să distingă memoria de uitare, cum nu pot distinge frumosul de urît. Nu trebuie sa ne mire faptul că trei zeițe au apelat la un păstor pentru a le spune care dintre ele e cea mai frumoasă. Și din moment ce la frumusețea clasică și la zei se ajunge prin renunțare, total ar fi să eliminăm, să dăm la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ajunse a doua zi dimineața la porțile orașului Padova și intră, fără a măslui vreo dovadă - așa cum cred că făcuseră tovarășii lui - și fără ca străjerii să-i ceară ceva. Același lucru se întâmplă și la ieșire, lucru de care se mirară tovarășii lui, care își procuraseră dovada pentru a merge la Veneția, pe când el nu-și făcuse nici un fel de griji. Îmbarcarea și traversarea 42. La sosirea lor, străjerii venețieni veniră la barcă pentru a-i cerceta pe toți, unul câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
maestrul Francisc Xaveriu 1, pe care mai târziu îi câștigă în slujba lui Dumnezeu mulțumită exercițiilor șspiritualeț 2. În acea vreme nu mai era prigonit ca înainte. Cu privire la aceasta, doctorul Frago 3 i-a spus într-o zi că se mira că fusese lăsat în pace și că nu i se mai făceau necazuri. El i-a răspuns: „Aceasta întrucât nu vorbesc nimănui despre cele ale lui Dumnezeu; dar după încheierea școlii ne vom întoarce la obiceiurile de mai înainte”. 83
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
provocator. Dacă bărbatul de lângă ea i-ar fi prețuit priceperea în tot ce făcea, cu siguranță nu ar mai fi existat încruntarea și nedumerirea aceea. Închipuiți-vă că atunci când vă vine soțul acasă și se răstește la tine din te miri ce, tu nu trebuie să rămâi pe poziție și să taci, ar trebui să spui ceva, să-i abați mânia, dar când el este atât de răutăcios cu tot ceea ce faci tu și atât de nemilos uneori te sperie, îți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi părea mai chipeș, mai atrăgător și cu inima sfărmată de o femeie care nu-l merita. - Mă întreb ce caută tipa asta în tablou cu tine?! - Ea este fosta mea soție, Tia. - Fosta ta soție spui?! - Da. De ce te miri așa de tare? - Doamne ! Nu-mi vine să cred ce spui. - De ce spui asta, iubito? - Este o colegă de a mea din școală. Eram în clase paralele la școala tehnică de contabilitate. Ce coincidență! - A venit în viața mea ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ta, iar eu ți-am dat atât de puțin în schimb. - Detest să cred că discuțiile noastre în legătură cu alcoolul mai au vreun rost. - Nu știu ce să spun. Tu știi cel mai bine, mai bine decât oricine și prețuiesc acest lucru. - Mă mir că în cele din urmă ai o senzație de rușine și respect. - Știu că inamicul meu este alcoolul și că „sticla plină mă alină, sticla goală mă omoară”, dar acum s-a adeverit exact contrariul, spuse zâmbind amar. - Pot să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
apreciat. Gândul care-l frământa era destul de serios și se întreba dacă nu cumva era prea pretențios cu el însuși. Când ajunse în camera de hotel, cineva îl strigă: - Hei, domnule! Am un mesaj pentru dumneavoastră. - Pentru mine?!, întrebă Alin mirat din caleafară. Cuvintele celuilalt sunau atât de politicos încât mirararea lui era și mai profundă. - Vă rog domnule, cineva dorește să vă conduc la o masă rezervată din sala mare. Curiozitatea lui Alin era așa de mare încât nu refuză
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Auzind anunțul făcut în stația C.F.R. se ridică numaidecât și coborî cu toate bagajele exclamând: - Oh, Doamne! Ce bine c-am ajuns pe pământul natal. Nici unde nu-i mai bine ca la tine acasă. Apoi privirea lui se pironise mirată pe firma unui hotel și zise: - Oh, Doamne îți mulțumesc că ai venit în sprijinul meu. Tu ai toate meritele. Intrase cu inima tresăltând de bucurie, bucurie care avea să-i fie întreită. După ce se cazase la hotel, coborî în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pâs... Tot ceea ce e normal și la mintea cocoșului în alte părți adică să-ți faci reclamă cu prezența într-un festival, oricât de mic... darmite cu Cannes-ul ! la noi e suspect ! Mihai Chirilov : Nu înțeleg de ce te mai miri... Presa noastră oricum e plină de paradoxuri. Știi foarte bine că, pentru o bună parte a ei, Festivalul de la Cannes e o chestie minoră, care nu interesează pe nimeni. (Ar trebui să pun pe undeva niște ghilimele, pentru că perla aparține
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Marfa și banii. întâmplător, a fost chiar filmul care a salvat onoarea secțiunii Chenzina regizorilor în care a fost prezentat ; și n-o spun numai eu, ci și excronicarul de la Cahiers, FrØdØric Strauss, într-un număr din TØlØrama. Ce mă miră pe mine e faptul că, în ciuda acestei reclame eu cred că n-a fost nici pe departe atât de agresivă pe cât ar fi trebuit , filmul n-a prins la noi. Iar asta mi se pare cu adevărat grav și, cum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
identitară care deși nu pare, California... fiind la antipodul acelor parabole greoaie cu care ne-a obișnuit filmul românesc de dinainte de 89 ! este extrem de ambițioasă : un fel de foaie de temperatură a febrei naționale. Această febră este stârnită din te miri ce, pentru că vine pe fondul unor frustrări acumulate în timp. Iar motorul ei, un individ pe nume Doiaru (Răzvan Vasilescu, impecabil ca întotdeauna), este totodată și singurul care, într-o Românie tot mai uniformizată, cu metehne și pasiuni trase la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cei 7 oameni de cultura nominalizati. Si uite asa nu te mai lasa sa umbli prin ceata cand poti sa pasesti pe cararea batatorita deja, sa citesti cum ar veni la sigur si nu sa te mai incurci cu te miri ce carti care nu-ti aduc si tie cel putin intrarea in tagma intelectualilor. Trecand peste asta cu precizarea ca, daca astfel de materiale ar fi mai rezervate in verdicte ar fi si mai bune, mai am doua issues in
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vâltoarea aceluiași scandal aflu : Cătălin Mitulescu nu sprijină demersul lui Cristi Puiu, calificând petițiile și scrisorile deschise ca fiind iresponsabile. Dincolo de absurditatea flagrantă a calificativului (cum ar putea o încercare de restabilire a dreptății să fie iresponsabilă ?), de ce nu mă miră gestul lui Mitulescu ? Nu pentru că îl cheamă Mitulescu (nume cu recente rezonanțe CNC-iste), ci întrucât C.M. este pătimaș și vindicativ : la o masă rotundă de la TIFF-ul de anul trecut, mi-a reproșat că nu l-am felicitat când
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
place... Vorbele șefului, spuse în glumă, ori poate în serios, m-au pus pe gînduri, apoi, ce-aveam de pierdut?!, mi-au dat curaj. Am început prin a o saluta ori de cîte ori o întîlneam. La început, s-a mirat, apoi a trecut pe lîngă mine fără vreun gest, dar știam că odată ce se depărtează, începe să surîdă. În sfîrșit, după cîteva luni, a început să-mi răspundă. Odată, nu de mult, preocupat de niște hîrtii, pe care tocmai le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bonuri de materiale pentru o nouă instalație. Faceți cafea cu toată apa din cană? Da, îmi răspunde, subțiindu-și privirea, aș face dacă ar avea cine-o bea. Ți-ai băut cafeaua azi? Da, mulțumesc! De ce-mi mulțumești?! se miră doamna Teona. Te-am întrebat doar. Nu voiam să te invit. V-am mulțumit pentru întrebare. Ne-am despărțit, salutîndu-ne din priviri. La următoarea întîlnire, în fața pavilionului administrativ, după ce am salutat-o, am observat pe fața ei un zîmbet, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rotind între degete paharul în care-i turnasem vodcă, mi-a spus: Bine, Mihai, așa inginer ești tu?! Află că-n apartamentul meu, numai holul de la intrare e mai mare și mai mobilat decît toată locuința ta... Da?! m-am mirat eu, și-atunci, de ce-ai venit aici?!... Am descuiat ușa, am deschis-o și, fără alte vorbe, doar printr-un gest politicos, am invitat-o să iasă. Am mai făcut o dată o imprudență: l-am invitat la mine pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am vopsit vernil, apoi l-am dat cu lac, se mîndrește el arătînd spre tabloul de comandă. Lucește mai ceva ca la Cape Kennedy! Chemăm și Televiziunea, nu-i așa, dom' inginer? Să ne filmeze... Tu de unde-ai răsărit?! se miră maistrul. N-ai terminat de vopsit conductele de azot? Acuși, tov' maistru, acuși, că nu pornim azi. Valeriu vîntură furios pensula și găleata, băgîndu-se înapoi sub conducte, să-și termine munca. Mai durează pînă facem legăturile cu traseele centrale? mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Valeriu vîntură furios pensula și găleata, băgîndu-se înapoi sub conducte, să-și termine munca. Mai durează pînă facem legăturile cu traseele centrale? mă întreabă Cornea. Zilele astea. Trebuie să-i găsesc pe cei de la construcții-montaj, e treaba lor. Aăă, se miră maistrul, cu doi sudori buni fac eu tot montajul exterior. Nu, că asta e pîinea celor de la construcții-montaj. Chiar dacă faceți dumneavoastră lucrarea, tot le-o plătim, că e inclusă în costul global. Mda, așa-i... Cheia v-am dat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o închid. Înc-o dată, să fie într-un ceas bun! zice el, întinzîndu-mi mîna. Mulțumesc! îi răspund, strîngîndu-i mîna întinsă. Vreau să plec, dar maistrul vine după mine: Știți, la ședința de partid de-alaltăieri... Ce-i cu ea?! mă mir eu. Vă trecusem și pe dumneavoastră pe lista de fruntași. Maistrul Stanciu, care a ținut ședința, v-a tăiat de pe listă. L-am întrebat de ce și mi-a spus că așa i-a trasat sarcină domn' inginer Marinescu. Zice că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai mult ca pentru sine: M-aș bucura să te știu căsătorit... Ți-e teamă, Tamara; ți-e teamă c-ai putea să cazi din nou în păcat, îi spun eu pe un ton jos, dar sigur. "Din nou"?! se miră ea. Nu consider "păcat" ce-a fost, dar... Ascultă, îmi spune apăsat, devenind fermă, e bine că am deschis discuția asta. Ce-a fost, a fost acum șase ani. Tu, între timp, poate în glumă, poate în serios, m-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sinceră să fiu, mi-e și teamă de tine. De-aceea m-aș bucura să te știu căsătorit. Așa, acum, dacă vreodată mă cert cu soțul, cred că înțelegi, într-o căsnicie mai există și clipe de enervare din te miri ce întotdeauna mă obsedează același gînd: "mă duc la Mihai; chiar și pentru un ceas, dar mă duc"... Vezi, alta ar fi situația dacă aș ști că tu nu mai ești liber. Ar dispărea obsesia... Spune-mi, schimbă Tamara tonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]