11,487 matches
-
neavînd nici zăvoare nici porți! 38,12 Mă voi duce să iau pradă și să mă dedau la jaf, să pun mîna pe aceste dărîmături locuite din nou, pe poporul acesta strîns din mijlocul neamu- rilor, care are turme și moșii și locuiește în mijlocul pămîntului”. Peste acești puigănei neprihăniți care trăiau fără cetăți, supăratul ivrit prooroceș-te să vină Gog cu toate neamurile ale cărui Domn/Dumnezeu este, ,,ca o furtună...ca un nor negru care va acoperi țara”, ,,38,6 Gomerul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Olbia. Pentru că au primit răspunsul cuvenit, macedo- nenii au considerat că este mai bine să se retragă prin ținutul geților de parcă era stînă fără cîini. Și mult i-a mai costat nesăbuința. Dacă geții erau așa de vajnici în apărarea moșiei străbune nu pare ridicol faptul că niște nomazi sar la gîtul unor dușmani cînd ar putea să dea dosul din calea lor? Răspunsul îl dau tăblițele de plumb dosite de atîta amar de vreme la Institutul de Arheologie din București
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
acele vremuri erau și pentru cei răi așa cum dovedește tăblița 18 turnată pe la 350 î.e.n. Neamul de oieri a lui Maico a fost prima rădăcină(fondatorul) din Istria iar neamul jegos a lui Ene s-a pus cu japca pe moșia vecinului mutînd hotarul și ocupînd întăritura care era la graniță. Pe macedonenii care erau mercenari în această tabie, i-a pus pe fugă iar mișelul s-a înstăpînit pe sesia altuia. Numai că pentru asemenea ticăloșii era judecata necruțătoare a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
șterpelească cu o minciună însăilată(prin care se vede). Getul Goe a fost însărcinat să ia acel calabalîc al lui Eno cel nebun și să-l ducă la hotarul adevărat. Eu voi da usturoi acestui cîine gonit de falnicii geți”. Moșia străbună și cenușa strămoșilor erau sfinte pentru neamul geților și ele trebuiau păstrate cu orice preț. Jos pe tăbliță sînt mai multe corturi iar între ele se văd altare cu capete de bour. În medalion se vede un cort cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
albinuță. Puternica și strălucitoarea Sarmisetuso, Conducătorul”. Vrednici bărbați și la trup dar și la minte, să luam aminte cei de azi cu minte! Biseto l -mato , îl urmează pe Dromichete în strălucitoarea cetate a geților pe la anul 285 î.e.n. Cum moșia străbună cuprindea și Mesia(Misia) unde s-au așezat în urmă cu 300 de ani o parte din gali(tăblița 12) conduși de un rege care dădea ascul- tare conducătorului geților, Biseto l se vede nevoit să facă ordine în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
zdrențăroșilor care alergau ca niște nebuni și se țineau în cerc. Se șoptește prin agie că Dima, fiul lui boero Bisto s-a îmbolnăvit și este uns cu ire iar rudele îl însoțesc să ajungă la șatra sa. Turnată pe moșia geților de către conducătorul boero Bisto. Sfînta cetate Sarmi-setuzo. Credinciosul în sfînta cruce, conducătorul boero Bisto”. Dar acțiunea împo- triva bastarnilor i-a adus lui boero Bisto mare necaz pentru că și-a pierdut fiul care îl pregătea să-i urmeze la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
naratorul află de la vrăjitoarea locală că aceasta îi făcuse farmece și, când o revede, tânăra se preschimbă subit într-o babă respingătoare (Iubire magică). Sakuntala reface povestea din poemul lui Kalidasa. Ducându-se, după o boală grea, pentru refacere la moșia unui prieten, naratorul îl găsește într-o tabără de țigani. Se instalase acolo fascinat de o fată care nu vrea să îi devină soție, căci iubește un țigan, hoț de cai întemnițat, cu care avea un copil tăinuit. Întreaga povestire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
începutul secolului în caracteristicile satului arhaic: * Populație restrânsă, formând aproape un "izolat demografic", fără prea multe relații cu alte grupuri biologice; populația satului era organizată pe familii legate prin rudenie. * Deținerea în proprietate și exploatarea devălmașă a unui trup de moșie comun (în cele două sate doar pășunile și pădurile mai erau exploatate în devălmășie la începutul secolului). * Economie autarhică, având prea puține legături cu o piață deschisă. Satisfacerea nevoilor ale comunității se realiza în interiorul satului. * Cultură proprie, extrem de originală, de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
stăpânit în comun, în care colectivitatea ca atare are drepturi anterioare și superioare drepturilor gospodăriilor alcătuitoare, drepturi exercitate printr-un organ de conducere numit obște. (Stahl, 1959) Sau, o altă definiție O formă de conviețuire socială, pe un trup de moșie, a unui grup biologic închis, deseori legat prin rudenie de ceată, trăind în gospodării familiale, asociate într-o obște, care are dreptul de a se amesteca în viața fiecărei gospodării, potrivit regulilor devălmășiei și conform mecanismului psihic al obștei pe
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
absolută care apare în satul arhaic, un sat cu o obște democratic egalitară și cu o populație omogenă alcătuită exclusiv din băștinași (Iorga numea aceste sate genealogice), formând o singură ceată, închisă nebăștinașilor, cu o economie naturală. Folosirea trupului de moșie se face prin "stăpânirea locurească" fiecare familie are dreptul să-și creeze singură terenul prin defrișări, după puterile și nevoile ei, sub supravegherea cetei (fiecare familie are dreptul de a tăia copaci din pădure oricând și oricât dorește). (Stahl, 1998
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
viață și calitatea vieții țărănimii în perioada comunistă. în Calitatea vieții, XIV, 2. Spengler, Oswald. 1996. Declinul Occidentului (vol. I și II). Craiova: Editura Beladi. Stahl, Henri H. 1946. Sociologia satului devălmaș românesc. Organizarea economică și juridică a trupurilor de moșie. București: Fundația Regele Mihai I. Stahl, Henri H. 1969. Organizarea administrativ-teritorială. Comentarii sociologice. București: Editura Științifică. Stahl, Henri H. 1980. Teorii și ipoteze privind sociologia orânduirii tributale. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Stahl, H. Henri. 1983. Eseuri critice. București: Editura
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
CANTILLI, Constantin (10.VI.1875, Otopeni-București - 2.VIII.1949, București), poet și autor dramatic. Prieten și admirator al lui Al. Macedonski, C., fiul unui proprietar de moșii în Ilfov și Vlașca și fratele lui Aristide Cantilli, a fost atras în București de boema cu gustul inovației și al insolitului. Avea pasiuni tehnice și sportive: ciclism, automobilism, aviație. În 1894, împreună cu Al. Macedonski, întreprinde prima cursă ciclistă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
a părinților l-a împiedicat să urmeze mai mult de patru clase primare și l-a silit să practice felurite îndeletniciri: ajutor de librar, muncitor la o țesătorie, la o fabrică de zahăr, corector de ziar, învățător suplinitor, administrator de moșie, funcționar la Ministerul Domeniilor. Căsătorit cu Antigona Rabinovici, a avut o fiică, Lucia Demetrius, scriitoare. A debutat cu versuri, în 1898, la „Adevărul”, semnând V. Demetrius, nume pe care îl va adopta de acum înainte. În același an, începe să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
de la care își va fi tras și numele de Caragiali. Dintre cei trei fii, Luca, Costache și Iorgu, cel dintâi, Luca, și el actor o vreme, ca și frații lui, nu se consacră totuși scenei, preferând să rămână administrator al moșiei mănăstirești Mărgineni și profesând totodată ca avocat și magistrat la Ploiești. Mama lui C., de origine grecească, s-a numit Ecaterina (n. Karaboas sau Karabas) și era fiica unui negustor brașovean. Băiatul învață azbuchea cu părintele Marinache, la biserica Sf.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
și Galați, a debutat în literatură în 1889, când, aflat la studii în străinătate (și-a luat licența în drept în Franța, dar a trăit câțiva ani la Bruxelles) trimitea, semnând Gheorghe de la Odobasca (familia Orleanu deținea, în ținutul Focșanilor, moșia Odobasca), încercări nuvelistice ziarului „Adevărul” și versuri revistei „Contemporanul”. Apoi, sporadic, poeziile sale au mai apărut în „Literatorul”, „Floare-albastră”, „Forța morală”, „Litere și arte”, „Generația nouă”, „Paloda literară”, „Spre ideal”, „Sămănătorul”, „Vieața nouă”, „Convorbiri critice”, „Dunărea de Jos”, semnate uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
Grigore Sturdza ocupă tronul Moldovei timp de cincisprezece ani (1834-1849). De numele său se leagă importante realizări pe plan economic, social și cultural (creșterea producției cerealiere, construirea primelor fabrici, a numeroase poduri și șosele, a portului Galați, dezrobirea țiganilor de pe moșiile statului și cele mânăstirești, înființarea instituției pompierilor militari și a Academiei Mihăilene), dar și înăbușirea unor mișcări progresiste culminând cu revoluția de la 1848 din Moldova. Istoriografia românească dedicată orașului Iași consultată de autorul acestor rânduri consemnează că al doilea domnitor
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
cu o pregătire temeinică și multilaterală, pune bazele primelor cursuri de agronomie în învățământul superior românesc la Academia Mihăileană (1842). În perioada 1848-1857, va fi, sub protecția lui Ion Ghica, director al Școlii de agricultură de la San Stefano, administrator al moșiilor marelui vizir și ale sultanului. După revenirea în țară, va înființa și conduce publicații agricole și sătești, va fi însărcinat cu aplicarea reformei agrare din 1864 în calitatea lui de inspector general pentru agricultură, când întocmește și monografii agricole ale
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
8.IX.1887, Stroești, j. Argeș - 11.VI.1954, București), memorialist. Tatăl său - nepot de iobagi răsculați și fiul lui Ghiță Beldie, în tinerețe cioban - fusese socialist militant și ateu declarat, iar mama sa era fiică de țărani iobagi de pe moșia unui grof din Șercaia Făgărașului. B. și-a făcut studiile la Liceul „Sf. Sava” și la Facultatea de Litere din București. A fost secretar de redacție la „Noua revistă română” (1910-1916) și la „Ideea europeană” (1919-1928), iar înainte și după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
discursul rostit de M. Kogălniceanu cu acest prilej. Când Al. I. Cuza este ales domn și în Țara Românească, Bolintineanu elogiază evenimentul (O pagină frumoasă în istoria țării). Publicația a susținut pe domnitor în toate reformele întreprinse (reorganizarea armatei, secularizarea moșiilor mănăstirilor închinate, împroprietărirea țăranilor), prin paginile lui I. Ghica (Reflecții politice), Cezar Bolliac (Unitatea României), Radu Ionescu (Unirea, o eră de progres) și reluând studiul lui N. Bălcescu, Despre starea soțială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
de la Cișmeaua Roșie nu a putut să se mențină. În 1831 face opoziție Regulamentului Organic, susținând în Obșteasca Adunare dreptul românilor de a-și alcătui singuri legile, ceea ce îi va atrage surghiunirea timp de șase luni la Mățăieni, unde avea moșie. În 1829, în „Curierul românesc”, Heliade îi publică sonetul Pacea. În același an V. trimite Ceasornicul îndreptat și o traducere din Metastasio. Sunt primele lui versuri tipărite; „arhipoetul” (cum îi spunea Heliade) era însă cunoscut datorită circulației orale a multora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
iară toată firea de heară", venit cu ruscile lui care cântau "Lado, Lado" "pren toate unghiurile", șiretenia lui Gheorghe Ștefan, care "cu fața scornită de mare mîhniciune", când domnul se gătește să pornească la biserică, cere voie a merge la moșie, la nevasta pe moarte, simplitatea lui vodă căinând pe logofătul fără grije de giupîneasă, somnul lui Iorgachi vistiernicul scârbit de osândirea Ciogoleștilor, fuga lui Vasilie, care singur pe marginea Nistrului pe "un scăueș" privește cum i se trec boarfele sale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pierde Prin nori, prin munți de gheață, prin bălți și prin pustii. Găsim de asemeni chiotul autumnal, la cramă, în cântecul vioarelor. Interesantă mai ales este dragostea violentă, de aparent stil romantic, a fiului de boier, domn absolut pe întinsul moșiilor. Năzărindu-i-se să-și vadă iubita, el sare în droșcă și strigă nebunește la surugiu: Era noapte-ntunecoasă, Nici o stea nu mai lucea; Vijelia furioasă, Cerul chiar se clătina. Pe o cruce negricioasă Buha jalnic se văita, Și-n
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
W. von Kotzebue, al cărui Laskar Viorescu stă la temelia literaturii de mai târziu a lui Sadoveanu și Gîrleanu cu boieri patriarhali, alta romantică. Sensul general rămâne același. Din prima categorie fac parte proiectul Boierimea de altădată, unde se descrie moșia cuconului Vasile Creangă, pe valea Siretului, curtea patriarhală și fericită, Aur, mărire și amor, nuvelă negruzziană zugrăvind Iașul la 1840 într-un ton mai țipător romantic, cu antiteze morale, cu o tentativă de satiră a bonjurismului. În seria fantastică intră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
felurite nuanțe, Sadoveanu face monografia sufletului redus, cu "vorba ruptă, zgîrcită", a omului "mocnit și neguros" din locurile cu populație rară, unde nici nu se știe de meșina în care stă închis Caraoschi și de scrisorile pe sârmă. Pe cutare moșie, ca într-o "Brazilie" din vremea emigrării, s-au strâns oameni cu "taine", dezertori, copii ai nimănui, "de toate felurile, felurit îmbrăcați". În zeci de volume se dezvoltă aceeași idee nuvelistică. Un lup, un cal, un țap sălbatic, o veveriță
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a stins Și din care numai robul fără vlagă iese-nvins! Chinuri! Dar deșteaptă-ți mintea, dar te uită-n neagra zare! De ești om, fă-ți ochii roată peste țară și hotare. Chinuri!... Dar privește sânul bietei noastre de moșii, Numără, de poți, pe dânsul urmele de vrăjmășii... Iată chinurile noastre, și cu ele, doruri, vise, Pe moșia strămoșească-n lung și-n lat cu sânge scrise! Iată chinurile mele, ale unui domn român, Basarab, de sine vrednic și de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]