60,569 matches
-
că este victima unui miraj. Singurul lucru pe care îl recunoștea era stânca. Părea ceva mai mică și avea muchiile mai ascuțite, dar fără nici o îndoială, ceea ce vedea în față era Stânca Adevărului. Se ridica dintr-o mare de nisip negru peste care se scurseseră din versant grohotișuri mărunte de calcar. Culoarea albicioasă, pătată cu tente roșiatice a acestora, contrasta puternic cu negrul de dedesubt. El însuși stătea pe un platou înclinat, acoperit și el de pietre mici cu muchii tăioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai îndrăznea să facă nici o mișcare, de teamă să nu determine alunecarea acestora. După cum arăta peisajul, avea senzația asemenea fenomene se produseseră în trecutul imediat. Vedea șiroaie de pietriș fin, deschis la culoare, care se prelinseseră peste stratul de nisip negru din fața sa. Totul era de o frumusețe sălbatică și, dacă ceea ce i se întâmpla n-ar fi fost atât de straniu, s-ar fi oprit în loc copleșit de admirație. Vântul prinsese putere acum, iar de dincolo de creastă, își făcură apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ocupau de acest lucru. Se îngrijea însă să separe activitatea oficială de adevăratele operațiuni pe care le făcea. Evidența acestora o ținea el și numai el, fără ca cineva să aibă cunoștință de ele. Scoase din servietă un registru cu coperte negre pe care îl deschise, netezind foile cu dosul palmei. În timp ce examina cu atenție ultima cifră trecută în coloana sold, clătina nemulțumit din cap. Nu-i plăcea deloc ce vedea acolo, sumele de care mai dispunea și așa destul de mici, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simplă. Asta nu înainte de a distruge prin ardere registrul vechi. Nu salva de acolo decât datele privindu-i pe cei ce de la care avea de recuperat bani și sumele datorate de aceștia. Pentru ei avea o agendă, tot cu coperte negre. Pentru Vlad, chestiunile privitoare la bani erau nu numai foarte importante, dar trebuiau tratate cu toată seriozitatea și singura culoare potrivită care putea fi asociată cu seriozitatea era negrul. Regreta că nu se fac registre cu paginile negre pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu coperte negre. Pentru Vlad, chestiunile privitoare la bani erau nu numai foarte importante, dar trebuiau tratate cu toată seriozitatea și singura culoare potrivită care putea fi asociată cu seriozitatea era negrul. Regreta că nu se fac registre cu paginile negre pe care să scrie cu alb, dar nu avea încotro. Imediat ce plecase din Cipru, dăduse foc registrului în care ținea evidența afacerii cu cazinoul. Nu transcrisese nimic în agendă, nu pentru că nu ar fi avut ce. Erau destui indivizi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
diferență. Nu avea decât să ungă balamalele care trebuie și lucrurile mergeau strună, iar dacă reușea să-și asigure și un sprijin politic influent, chiar că nu mai trebuia să-și bată capul. Își cumpărase un nou registru cu coperți negre pe care îl pusese în servieta de piele maro. Boris se ocupa de transporturile ilegale, el era cel ce însoțea marfa din depozitul firmei până în port la Constanța și se asigura că pleacă spre destinație. Nu se aduna mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui soție se întorsese spre el privindu-l nedumerită, Toma arătă cu capul spre pat. Așezat pe perna de la fereastră, era unul din sfeșnicele lui Calistrat. Din cauza greutății obiectului, în pernă rămăsese o adâncitură pronunțată. Bătrânul îndepărtase cu grijă vopseaua neagră de pe sfeșnicul care acum strălucea stins în lumina firavă ce se strecura prin perdea. Era cadoul lui de nuntă pentru cei doi tineri însurăței. Mai întârziaseră doar două zile în Baia de Sus după nuntă. Își făcuseră bagajele și plecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
faptelor care îl interesau pe el. Pop era un polițist bun, însă avea limitele lui. Era imposibil să-l scoată din șabloanele lui și nici nu-i putea spune pe șleau adevărul. Încercă să mai ia o gură din lichidul negru dar ceșcuța era goală. Nu bei? întrebă Simion Pop care, observând dorința ginerelui său, se grăbise să i-o umple din nou. Vreau să dorm puțin. Sunt obosit. No, iartă-mă! spuse repede Pop. Vrei să te odihnești și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Boierii începuseră să cârtească iar țăranii au declanșat o serie de răscoale înăbușite cu greu. Temându-se de uneltirile boierilor, Țarul Ivan al VI-lea a înființat "Opricina", adică "cei ce slujesc", o poliție secretă ai cărei membri purtau robe negre și aveau mână liberă să îi anihileze pe toți dușmanii țarului, fără a mai fi judecați. Crimele și torturile fără precedent au aruncat Rusia într-o baie de sânge. Teroarea cuprinsese țara până în cel mai mărunt cătun, de la o graniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Boris i se păruseră lungi cât o veșnicie, Cerkatov se întorsese către tânărul soldat. Era un tip mic de statură, blond spălăcit și cu niște ochi cenușii, reci și total inexpresivi. Era îmbrăcat în uniforma de campanie și purta cizme negre. Boris nici nu îndrăznea să-l privească, își rememora faptele din ultima perioadă, încercând să-și amintească dacă nu cumva comisese vreo abatere de la regulamentele militare, ce ar fi putut determina chemarea lui în fața CI-stului. Acesta se apropie de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peste el. Ajuns de partea cealaltă, se rostogoli fără zgomot la pământ. Menținându-se în umbră, se apropie în liniște de clădire. Se strecură în pridvor, așezându-se cât mai aproape de ușă, unde rămase în așteptare tăcut. Era o pată neagră în întuneric. Se înarmase cu răbdare, știa că mai devreme sau mai târziu, bătrânul va ieși afară ca să plece spre Muntele Rău. Se răzgândise între timp, hotărându-se să-l aștepte acolo. Considera că ar fi fost prea riscant să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
parte opusă a scobiturii. Dădea la o parte niște lăstari veștejiți și înlătura bolovanii de după aceștia. Zgribulit, inspectorul se apropie și el cu gând să-l ajute. Toată treaba nu dură mai mult de câteva minute. În curând, apăru gura neagră a unui tunel ce se pierdea în întuneric. Pop scoase din buzunar o lanternă și intră înăuntru. Cristian îl urmă imediat. Aici aerul era uscat, zgomotul apei rămăsese în urmă și nici mirosul de umezeală nu se mai simțea. Socrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
socrului său nu se mai auzea, semn că acesta se oprise pe loc. Se întoarse să vadă ce se întâmplase. Pop era la zece pași în urmă, cu brațele ridicate deasupra capului. În spatele său stătea un bărbat îmbrăcat în combinezon negru, care îl amenința cu un pistol. După uniforma neagră, își dădu seama imediat că e unul dintre oamenii lui Boris. Cum oare îi ajunsese din urmă? Știa că acest lucru era imposibil, cei de pe platou nu aveau cum să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se oprise pe loc. Se întoarse să vadă ce se întâmplase. Pop era la zece pași în urmă, cu brațele ridicate deasupra capului. În spatele său stătea un bărbat îmbrăcat în combinezon negru, care îl amenința cu un pistol. După uniforma neagră, își dădu seama imediat că e unul dintre oamenii lui Boris. Cum oare îi ajunsese din urmă? Știa că acest lucru era imposibil, cei de pe platou nu aveau cum să-i urmărească, fără ca ei să-și dea seama. N-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre ieșire. Străbătu podul de lemn în viteză și nu se opri decât când ajunse la gura peșterii. Aici, rămase o clipă pe loc, privind în urmă. Galeria pe care o părăsise nu se mai vedea. Valuri de fum gros, negru ca noaptea, se scurgeau de acolo, apropiindu-se de podul de lemn. O ură fără margini venea dinspre negura aceea. Pielea i se făcu de găină, în timp ce puținul păr pe care îl avea pe ceafă i se zbârli pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la așa ceva. Hai, dă-i drumul la treabă, vreau să terminăm odată cu toată povestea asta! Boris Godunov nu răspunse, îl privea tăcut, fără să se miște din loc. Vlad se așezase din nou în spatele biroului, deschizând agenda lui cu coperți negre. Ce mai e acum? întrebă el plictisit, ridicându-și agasat privirea spre el. Care parte din "dă-i drumul la treabă" n-ai înțeles-o? Dacă era un animal, unde a stat până acum? întrebă el încet. Ei, poftim! Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
credea Mihailovici. Despre ce animal vorbea el? În nici un caz nu putea fi vorba de un animal. Vlad nu fusese acolo cu el, nu simțise tremurul muntelui și nici geamătul acestuia, care îi băgase groaza în oase. Chestia aceea, fumul negru, ieșise din gaura îngustă, ca o fantă subțire, de sub tavanul galeriei. Se prelinsese de acolo ca un lichid drăcesc. Umbla se prin toate colțurile lumii dar nu auzise de existența unei asemenea vietăți. Vlad nu-i înțelesese întrebarea. Boris știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai putea străbate dincolo de prag. Șinele ruginite se întrerupeau brusc, ca și cum ar fi dispărut în neant, imediat ce treceau de gura peșterii, în interior. Valul acela de ură, pe care de acum îl cunoștea bine, năvălea iarăși peste el. O cortină neagră închidea acum intrarea. I se părea că vede un lichid care fierbe, numai că suprafața acestuia era verticală. Valuri întunecate se agitau înăuntru, încercând să iasă în exterior. De îndată însă ce dădeau de lumina soarelui, se retrăgeau înapoi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voia să se învârtă. Partea proastă era că, din peșteră, începea să se prelingă un abur subțire. Privea încremenit ceața care ieșea afară, incapabil să schițeze vreun gest. Un gând straniu îi încolți în minte. Se așteptase să vadă vălătuci negri ieșind din peșteră, însă fumul își schimbase culoarea. Intrarea în grotă nu se mai vedea, de acum pâcla se adunase în fața ei, ca și cum ar fi încercat să cerceteze împrejurimile. Era o sferă întunecată, mult mai înaltă decât mașina care începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
broască, când reușiră să se așeze aproximativ în aceeași poziție. Ușa se trânti de perete, în timp ce doi bărbați intrară zgomotoși. Cristian nu putea să-și dea seama dacă erau tot aceeași care îi prinseseră în pădure, dar purtau aceleași combinezoane negre, ca niște uniforme. Fără să scoată o vorbă, se apropiară de Cristian și îl înghiontiră cu piciorul. Davai! Văzând că acesta nu are de gând să se miște, se aplecară și îl apucară amândoi de subsuoară. Îl ridicară fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sudură. Cei ce o construiseră nu cheltuiseră prea mult timp cu aspectul comercial al lucrării, însă era evident că făcuseră un lucru temeinic. Până la intrarea în peșteră nu erau mai mult de trei metri. Gura întunecată a acesteia se căsca neagră în fața lui. Nenorociții aleseseră locul foarte bine, la apus, vâlva urma să intre direct peste el, iar Boris, aflat la adăpost în cabina Toyotei, va declanșa capacul de îndată. De acolo de unde se afla, nu-și putea da seama când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
măcinate și susurul apei din pânza freatică din adânc. De o parte și de alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sfințit. Cristian Toma stătuse multă vreme în cumpănă, nehotărât dacă să-i ridice prietenului său un monument funerar sau nu. Se simțea obligat să facă ceva pentru el. În cele din urmă, se hotărâse la o lespede simplă din granit negru, pe care o așezase la capul celui decedat. Nu gra vase pe ea decât numele Calistrat, nimic altceva. Cine știa când se născuse moșneagul? Iar să treacă acolo numai anul morții, nu-i plăcuse. Mergea la cimitir de patru ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
social cunoscut (o zonă cu mineri șomeri din cauza minelor închise după 1990 și cu polițiști care stau mereu sub zodia logicii și rațiunii) și o realitate a fantasticului unde, lângă o toponimie misterioasă (Muntele Rău, Stânca Adevărului, Râpa Dracului, Lacul Negru, Pârâul Bolii), crește o mitologie care își află rădăcinile în orizontul mito-poetic românesc. Dan Tomorug face o documentare foarte minuțioasă; vâlva, protagonistul cărții sale e, în fapt, vâlva băilor care protejează băile aurifere din Munții Apuseni, dar, în viziunea prozatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de cîte ori era Întrebat asupra obîrșiei sale, el răspundea printr-o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pămîntesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vînos, cu-n păr Învîlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învîlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]