KorAP: Find »[drukola/base=nevastă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...426 427 428 ...467 >

11,656 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849

așa de întinse, fost prefect, boer de viță, prezinta destule garanții; afară de asta da și procente mari. Dar iată că domnul C. M. intră în legătură cu Mochi Fișer. Îi dă la mână ipotecă asupra tuturor moșiilor lui, casa o trece pe numele nevestei, și după ce își ia grija dinspre partea aceasta, după ce bine înțeles, s-a înarmat și cu un act asigurător din partea lui Mochi Fișer, când vin scadențele polițelor, domnia sa declară că nu mai plătește nimic: Falimentul e declarat. Peste două milioane și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Și-n vremea asta poate vor plânge de foame copiii celor prădați cu nerușinare. Exemplul lui Coca Miclescu a început a fi imitat. Un alt proprietar, Român nou, unul din frații Costiner, a trecut averea fratelui său, și pe numele nevestei și a dat și el faliment. Operația aceasta începe a deveni rentabilă. Drumul de la Valea Jijiei cătră Prut, în regiunea Ichimenilor, Avrămenilor, Nichitenilor, Adășenilor, e de o singurătate și o tristeță mare. Locuri întinse se desfășură goale, fără așezări omenești

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
în hohote... Acuma tovarășii mei de război din cele 44 de zile bulgărești s-au împrăștiat pe la căsuțele lor în satele țării. Oamenii slăbiți de nevoi și-au revăzut ogoarele și gospodăriile; s-au așezat pe prispe în fața livezii și neveste grăbite aduc puiul fript și mămăliga în aburi. Ei gustă pe gânduri și, c-o umbră de tristeță sub privirile duioase ale femeilor, vecinilor și copiilor, povestesc despre năcazuri și suferinți trecute. Îmbucă domol și vorbesc despre foamea și pânea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
vrednicie semnul bărbăției pe piept dar numai aceștia, căci foarte mulți dintre ceilalți nu și-au făcut datoria. Dragii mei camarazi de arme, Știu eu că nimănui nu-i pare rău după ce-a lăsat în urmă, casă curată și nevastă harnică, căci cel ce se va întoarce cu vrednicie, după biruință, va avea o bucurie însutită; știu că n-am nevoie să vă spun cuvinte de îmbărbătare, căci bărbăția e scrisă pe fețele voastre, și avântul cu care ați răspuns

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Puhoiul trece peste ele inconștient și sălbatic. Reversul: grozăvia sumbră de la bălțile Mazuriei... Aceiași oameni (arătați cu nume) cari au rânjit necinstind și omorând două femei, pier înecați în noroi. Doctorul de la Buzău. De patru săptămâni are "toate semnele" că nevasta îl înșală. Pune obiecte în odaie pe care le așază anume și dimineața le găsește deplasate. A uns clampa de la odaia ajutorului student cu creion chimic și dimineața consoarta sa avea mânele mânjite de creion chimic. De patru săptămâni se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
noaptea asta "numaidecât trebuia s-o prindă"... Are să se petreacă o dramă? Nu. Vra să se uite în ochii ei, pe urmă într-ai lui și să-i spună lui așa, cu răceală: Bine, ți-o dau, ia-o de nevastă dar te previn că ai datoria peste câțiva ani s-o îngrijești ca pe o mamă! Atâta avea să-i spuie, pentru asta de patru săptămâni, dorea să-i prindă... Și-n juru-i tragedia războiului se desfășura înfricoșată Gazda unde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
gospodăriile. Văd ș-a doua gospodărie, tatăl își ajută feciorii să-și construiască case și gospodării. Al treilea gospodar e și cojocar; el stă cel mai bine, are poartă cu stâlpi de piatră cioplită, vin din vie proprie, a treia nevastă, tauri, vaci cu lapte etc. A câștigat cu cojocăria, în iarna trecută, 9000 lei. Cizmele aninate la locul de onoare, în grindă. Adam Munteanu [DEVA]* Neostenitele și obositoarele clopote din Deva... Te pătrund, ca picurări de plumb bat ceasuri întregi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
DEVA]* Neostenitele și obositoarele clopote din Deva... Te pătrund, ca picurări de plumb bat ceasuri întregi Vanitate provincială. Înainte femeile din Deva, chiar cele din aristocrație, se plimbau pe stradă și eșeau la grădină cu capul gol. Decând a venit nevastă-mea, s-au deprins să puie pălărie, căci ea n-a vrut să umble altfel. Băeți cari pasc vitele pe prund. Se învață a striga chiuituri de joc, întocmai ca la noi. În jurul Devei e un ciclu complect de munți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Au căzut niște oameni într-o hrubă de năsip, "și răcneau de-acolo ca de pe cea lume"... Tout passe. L'art robuste Seule a l'éternité. Le buste Survit à la cité. (Th. Gautier) La Curtea cu Juri o martoră, nevasta unui cantonist de cale ferată.. Foarte intimidată de decorul și mulțimea din juru-i; tulburarea ei se traduce în mișcări de cochetărie, în gesturi rotunde cu palmele întoarse în amforă spre umăr și bărbie, parcă ar face bezele președintelui, în ondulări

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-n preajma Sf. Marii, în turnul căreia cântă din ceas în ceas cele 31 de clopote, arii melancolice, e o liniște, o pace ș-o tihnă surprinzătoare. Copiii se joacă ca pe o toloacă de sat, un bărbat își învață nevasta să pedaleze la o bicicletă, ca să economisească banii de tramvai și metropolitan, pecând aproape, în străzile moderne, huruie zgomotul vieții și sforăie neîntrerupt automobile, autobuze, tramvaie, iar sub fața pământului, în subterane, cu vuiet de tunet și furtună trec metropolitanele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
sfat Lupul a vorbit de posibilitatea pentru Racoți să ieie tronul Poloniei; și a încheiat din nou alianță. La Racoți, solul moldovenesc Ștefan Gheorghiță vorbise despre căsătoria lui Jicmont cu Ruxanda fiica cea mai mică a lui Lupul dela prima nevastă, dela care avusese și pe Maria. Bătrânul șovăia. Principesa s-a hotărât mai curând. Kemeni duce daruri dela principesă și pune lucrurile la cale și cu logofătul Ștefan Gheorghiță. Lupul trimete la Poartă să aducă pe Ruxanda. Era ostatecă acolo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
LUI ION C. DUMINICA Cea dintăiu e tot o chestie de modă și privește, se înțelege, pe o femeie. Trăiește în târgul nostru un cetățean care, până mai zilele trecute, purta frumosul și simpaticul nume de Duminică. Ion C. Duminică. Nevastă-sa, tânără și plină de ideile timpului, era foarte neliniștită de o bucată de vreme și nu-și mai găsea astâmpăr. Cum Duminică? Ce fel de nume e acesta: Duminică? E un nume caraghios și ciudat, pe care nu-l

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
încăpem în casă; suntem așa de mulți: eu, tovarășa cu care m-am însoțit și care-i destul de grasă, mulțămesc lui Iehova; unsprezece copii, nu fie de deochi, unii destul de mari, iar alții care țipă-n leagăn; două cumnate, mama nevestei mele și niște nepoți, copii ai acelor cumnate... Nu știu ce să fac cu atâta lume: unii pe paturi, alții pe cuptor, alții pe subt pat, cei de țâță aninați în grindă... Îți spun drept, țadic, că am o soartă mai rea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
al doilea comis Iosip dela Nimirceni II. Matca cea veche (jupâneasa Ilisafta) urmează a avea o limbă harnică foarte, cu care neîncetat pune țara la cale. (Manole e bolnav de șale) Pe Manole comisul, bolnav de șale, îl calcă ursul. Nevasta lui Smion se duce la mănăstiri și moaște, ca să facă copil (Simion și-a clădit casă deoparte tot la Timiș). Silvan la Neamțu, după Iosif Catalan Harap Vizir Vânt caii lui Ștefan Vodă Vizir e cu țintă neagră în frunte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Podul Înalt. Li se cer relații; ei îndeamnă spre smârcurile dezghețate. Când Turcii cunosc că au fost înșelați, îi omoară cu buzduganele. (?) (nu mor atunci, ci pe urmă, din răni și chinuri) Mai întăiu și mai întăiu: Cap. I tânăra nevastă a lui Simion naște un băiat asistată de soacră și cumnată etc. Obiceiuri la naștere. Manole Păr-Negru e mare comis. Simion comis la Timiș. Toma Priceputu. Acuma vreau să vă spun că într-o zi una alta iasta ceea, mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
schimb, a devenit mai violent; iar bătrânul Manole mai nestăpânit.. Jupâneasa Ilisafta are toate boalele cunoscute și necunoscute. Candachia și Cristea se potrivesc în grandomania lor nevinovată se laudă mai ales pentru ce au ei toate bune, frumoase și scumpe. Nevasta lui Dămian înțelege că, în familie, trebuie să menajeze pe jupâneasa Ilisafta și, în consecință, își menajează bună voința ei. Ionuț fuge dela Brăila cu ajutorul a două fete turcoaice, pe care le duce apoi în adăpost la o sfântă mănăstire

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
dintre curtenii Măriei Sale auzind vorbind pe Măria-Sa de căderea Țarigradului unde au intrat spurcații ismailiteni, pângărind pe mireasa lui Hristos, biserica noastră, a început a plânge cu lacrimi și nu se mai putea mângâia. Stolnicul Gavriluță și-a prins nevasta cu unul. Cela a fugit; ea s-a făcut moartă, la pământ. Iubind-o ca un prost ce era Gavriluță a început a o boci; până ce ea a deschis un ochi. Ce este? o întrebă. Eram să mor de spaima

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
murit. "Sunt încredințat că diavolul l-a și fiert în caldare și l-a mâncat. Ba nu, asta nu se poate, căci era așa de rău și de înveninat că dacă l-ar fi mâncat satana, s-ar fi bolnăvit." Nevasta lui Gavriluță a rămas stearpă. Nu-i vina maică-sa, care a dus-o la mănăstiri și a închinat-o la icoane și moaște; nici vina sa, căci nu s-a mărginit numai la soțul său iubit, ci a încercat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
pe care oamenii le poartă la gât spânzurate cu ață de cânepă, ca să fie apărați de molimă. Brăilenii, cași Venețienii, sunt bărbați mai vrednici decât oricare alții din lume, căci fiind corăbieri umblă pe ape și lipsesc cu anii; iar nevestele urmează a naște prunci și în vremea cât soții lor sunt departe, așa vârtute au acești oameni. Cristea se duce la un cămătar creștin ca să împrumute parale. Duce amanet un inel de aur și o răcliță de argint cu o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
cei care dă cu pietre în pomul înflorit. Să nu pui brânză în sticlă și să nu dai oțet mâței. Tragi nădejde ca spânul de barbă. Nu-l primește în târg și el întreabă de casa vornicului. Vinul bun și nevasta frumoasă sunt două otrăvi dulci la om. Vinul e dat să-l bee voinicii. Un nebun a mâncat nouă pâni; mai nebun a fost cel ce i-a dat. Mărgăritarul stă-n fundul mării și mortăciunea plutește la fața apei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
bătrân, Atanasie Bogrea. Neculai Cumpănă, primar, Temistocle Foișor, notar Aristide perceptor. Gheorghiță Popa Smaranda Prostiile lui Costea. Cânele lui Costea. Poiana lui Costea. Casierul se sinucide dupăce recunoaște că nu mai poate avea casa în regulă (Inspecția Columbaru) și dupăce nevastă-sa nu vrea să cedeze juvaerurile și depunerile, și dupăce, culme! cânele nu vrea să-l servească la vânătoare. El tot cu aportul! Se sinucide dincolo de Pester, între vii, mai în margine de drum. ...ci o Eugeniță Costea așa cum ași

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Cioaca Jinarilor 7. În Valea Mare, unde am văzut ciute 8. Pânda Râsului. Povestea lui Brașoveanu. 9. Pe negură, când s-au rătăcit vânătorii. 10. Pânda de urs când s-au propus unii pe alții paznicii. 11. Când a murit nevasta lui Rudi în sanie după naștere coborând la Sebeș din pârăul Prigoanei. 12. Când s-a dus Loiz Broz să spuie o vorbă femeii cu care se avusese bine, tocmai la Maramureș. 13. Căpâlnarii și Lăzurenii lucrează la plăvii. 14

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
a dat glas, a strigat gospodarii și i-a îndrumat împotriva hoților care pradă sfânta mănăstire. Așa oamenii au prins pe țigani, când coborau cu boccelele de la mănăstire. Te însori? Nu. Pentru care motiv? Mă tem să nu-mi puie nevasta coarne. De ce? Pentru că le-ași merita. De ce? Pentru că ași fi făcut prostia să mă însor. Poeții de astăzi egalează însă în monedă măruntă aurul care a fost Eminescu. Poetul trebuie să pătrundă realitatea și s-o disece fără a o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
știe el. (P.r.18.2.) Cel ce lenevește e frate cu cel ce strică. Darnicul are prea mulți prietini. Cel ce n-a semănat dă sfaturi secerătorilor. Dacă vrai să ai pâne pe masă, nu sta mult în pat. Nevastă rea: picuș de ploaie în casă. Poftele sunt pedeapsa leneșului. Nu muta hotarul văduvei, nu intra în ogorul orfanilor, căci se va ridica asupra ta județ aspru. În ziua necazului adună-ți puterile. Biciul pentru cal, frâul pentru măgar, nuiaua

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
trece prin Amiens. Acolo mai-marii orașului se adună și-l întâmpină cu discursurile de rigoare pregătite. Primul magistrat începe cu patos: O prea măritule, prea bunule, prea dreptule, prea milostivule... ... și prea truditule... intervine regele zâmbind. *1 O doamnă "bine", nevasta unui îmbogățit de război, se uita de sus prin ochelarii fără sticlă la un scriitor celebru nu tocmai tânăr, care-i este prezentat într-un salon. Numele lui nu-i spune doamnei nimic, totuși nu poate tăcea: Mi se pare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]