10,795 matches
-
scriere critică, în Albina, Pesta, 1870, nr. 3-4.î 2 1906. sale - și atâta tot. Că uneori s-a amestecat, incidental, și în alte ramuri, precum în filologie - aceasta dovedește că el a apucat vremea oamenilor "universali". Iar o altă pricină pentru care n-a vorbit mult în privința limbii este aceea arătată de mai multe ori până aici, și anume faptul că pe vremea sa nu mai era atâta nevoie de a lupta în contra stricătorilor de limbă 1. Eminescu e conștient
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
p. 310 ă Despre limba cărturarilor români din Ardealî. 2 Ibidem, p. 308 ăDespre revistele literare din provincieî. 3 Ibidem, p. 301 ăArticolul Monumente.î 4 Ibidem, p. 307 ăDespre literatura popularăî. Dar acest lucru nu s-a întîmplat și pricinile sunt multe: și faptul că cultura n-a străbătut, cum ar fi fost de dorit, la țară, și firea limbii românești, care, ca orice limbă romanică, este refractată la creațiuni de cuvinte voite - nu poate "da muguri" ca să întrebuințăm o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
măcar să se constate că acest "regionalism" este, oricum, destul de larg. Este moldo vano-ardelenesc, căci caracterele literaturii moldovenești le-am găsit și în cea ardeleană, cum spuneam și în articolul la care mă refer necontenit - cum s-ar zice, articolul cu pricina. Numai cât, îmi permit să cred că la noi nu se prea înțelege bine ce înseamnă cuvântul "regionalism". E prea la modă, ca să mai poată fi întrebuințat în adevărata lui accepțiune. E cam ceea ce era odată "santicler" ori "findisicl" (fin
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în această legendă decât Cometa și Caleidoscop? Considerația ultimă e destul de puternică, credem, ca Iosif să fie reprimit în literatura română. Agîrbiceanu, Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Codreanu, Cerna, Alice Călugăru, Topîrceanu - această desființare a atâtor scriitori, epoci, școli, curente are ca pricină concepția, ca să zicem așa, nostimă că "literatură" e numai ceea ce-mi place mie, și nu producția scrisă, în care s-a exprimat un popor la un moment dat și care a fost recunoscută de acest popor ca expresie a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
numărul trecut am spus că împrumutarea formei nu e un fenomen ce ar răsturna explicația noastră în privința legăturii dintre formă și fond, dar că, dimpotrivă, această împrumutare întărește încă această explicație. Pentru a vedea aceasta, vom analiza eminescianismul și, arătând pricinile lui, vom înțelege de ce împrumutarea formei nu răstoarnă cele spuse de noi în articolul trecut. Eminescienii sunt de două feluri: cei fără talent și cei cu talent. Acei care nu-s poeți, adică simplii muritori, nu zic că nu vor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
atunci n-am putea explica eminescianismul, pentru că cuvinte au mai avut și alți poeți, nu numai Eminescu... Se pare că-i la mijloc domnia cuvântului numai, pentru că acești eminescieni nu spun nimica decât cuvinte, chiar când parafrazează pe Eminescu; însă pricina eminescianismului nu-i pur și simplu cuvântul. Și - observ în treacăt - în această domnie nu numai a cuvântului, ci și a fondului, găsim noi un argument puternic și hotărâtor pentru explicarea socială a poeziei lui Eminescu - această putere a fondului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
curați. Nu este cu putință ca o minte nepurificată de gândurile și închipuirile necurate să dobândească darul științei duhovnicești (cap. 8-10). Cele învățate prin citit ,,să nu fie predate celor necurați, deoarece învățătura duhovnicească poate rămâne nerodnică, fiind necuvântătoare din pricină că cel ce o răspândește nu o trăiește sau pentru că cei chemați au inimi împietrite în păcate“ (cap. 16-18). În Convorbirea a XV-a (10 capitole), același Avva Nestoros aprofundează problema harismelor duhovnicești. El arată că harul duhovnicesc al minunilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și grija de a nu prefera cele ale sale celor ale prietenului; 3) să știe că toate pe care le consideră folositoare, trebuie puse mai prejos de binele dragostei și al păcii; 4) să nu se supere niciodată fie că pricinile supărării ar fi drepte sau nedrepte; 5) să caute a înlătura supărarea fratelui împotriva sa, chiar dacă a început fără motiv; 6) să se gândească zilnic că are să plece din lumea aceasta, iar acest gând să nu îngăduie tristeții să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
doi dintre cei mai interesanți și ambițioși regizori ai țării: Alexa Visarion și Aureliu Manea... Un teatru de înaltă expresivitate. (Moni Ghelerter) 1973 UNCHIUL VANEA A.P. Cehov Teatrul Național Cluj-Napoca Un Cehov inedit Nu sunt critic dramatic și din această pricină informația mea cu privire la spectacole este accidentală, dar așa accidentală cum e cred că-mi permite să spun că Unchiul Vanea de la Naționalul din Cluj este unul dintre cele mai bune spectacole care s-au văzut la noi în ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un succes. în alternativa când, indiferent de motiv, copilul refuză cu virulență olița, el nu trebuie agresionat și constrâns să o folosească. Cea mai înțeleaptă soluție este ca părintele să renunțe pentru o vreme, iar după ce copilul uită disconfortul cu pricina, se reia întregul program. Cuvintele magice în toată această întreprindere sunt calmul, răbdarea, tactul și afecțiunea. Dimpotrivă, conform școlii clasice de psihanaliză, apelul la sancțiuni dure activează agresivitatea copilului, care se poate canaliza spre instalarea unor tendințe sadice (când agresiunea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
socialist, face un fel de istorie a insalubrului concept și a ravagiilor produse de acesta aproape jumătate de secol totalitar, Radu Bogdan care, dacă ar fi avut bun simț, ar fi lăsat altcuiva delicata inițiativă. Să revin la ședința cu pricina. Actul inchizițional stalinist dura, știți bine asta, ore întregi, învăluit în norii de pucioasă ai țigărilor proletare, dar noi acum să ne oprim, oripilați-amuzați, doar la două secvențe din lunga dezbatere de la Uniune. După ce tînărul pictor, aflat pe drumul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
coșmar de care credeam că ne-am despărțit. Mai ales că, în mare, cei ce fac zilnic această coadă seamănă și ei ruptă bucățică cu veteranii cozilor din epoca de aur (de n-or fi chiar aceiași). Pe ușa cu pricina stă scris: pîine la vatră. Aha, deci împătimiților cozii nu le place pîinea care, slavă domnului, se găsește sortiment impresionant în puzderia de centre de pîine de peste tot, ei vor neapărat pîine de aici, din locul ăsta, care mană cerească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neagră mai cu seamă prestația demnă a aceluiași președinte. Cîtă apă la moară au dat (inconștient, oare?) cei doi pernicioaselor forțe criptocomuniste accedînd acum iar la putere! Cel puțin insomniacul pamfletar și-a găsit foarte recent, în chiar revista cu pricina, în persoana distinsei Annie Bentoiu, promptul diagnostic. Dar ce fac? N-am fugit tocmai de lumea aceasta a gîlcevilor și înverșunărilor? Ce edenică-i, în dimineața asta curată, pajiștea de pe Zamora! În restaurantul elegant și gol, cineva. Cine? Eee, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Malraux în cheie lejeră. La o adică, te și poți întreba, miticist: de unde știa, mă rog, Malraux, cum va fi secolul XXI? Dar, fie, să zicem că știa; în cazul ăsta însă, chestiunea e alta: în fond, predicția cu pricina are aerul unui fundamentalism, fie el și involuntar. Unul rodit, culmea!, de o minte atît de strălucit-liberă ca a francezului. Ca și cum, ajungînd el însuși demiurg, și-ar fi supus omenirea secolului XXI unui comportament pe cît de uniform, pe atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a fanteziei Cu nemica omul mai asemenea lui Dumnezău (ales împărații, craii, domnii și alți stăpânitori) nu iaste, fără ca făcutul de bine și de folos de obște, cât pren omeneasca, zicem, putință iaste; căci precum Dumnezău făcătoriu și ziditoriu tuturor pricinilor iaste, așa și pronoitis și otcârmuitoriu și păzitoriu de obște și toatei ființe de bine făcătoriu iaste. (Radu Greceanu și Șerban Greceanu, Mărgăritare adică Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
scrisă acum 400 de ani irecuperabilă ca informație și mesaj? Este "timpul" ei sau, mai bine spus, "istoria ei literară" ireversibilă? Una dintre strategiile discutabile ale "vechiștilor" provine dintr-un scrupul, apărat chiar cu înverșunare, de a menține pagina cu pricina în contextul epocii sale, chiar într-un soi de prizonierat, ca o apropriere a obiectului, pentru a fi ferit de privirile profane. Da, corect științific (doar până la un punct), în ce privește "prezervarea" informației care explică acel text. Din nefericire, atât viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
abundă în farse. Conflictul între generații este speculat la maxim în Comedie cu olteni (jucată în 1969), tratare în registru comic a motivului shakespearian din Romeo și Julieta. Două familii rivale se judecă de ani întregi pentru tot felul de pricini ridicole, însă dragostea copiilor lor le aduce în cele din urmă împăcarea. În aceeași realitate se plasează și comediile într-un act compuse pentru trupe de amatori. După cum mărturisește, V. a scris și piese care „conțin și un sâmbure de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă? O trăsnaie surrealistă? Dar varianta (de titlu) Unu plus unu fac trei? Nu-i cumva, așa, în joacă, un mic delir bazacon? Păi nu prea e... O fi verde calul cu pricina, dar starea de spirit pe care piesa o evocă am experimentat-o cu toții deprimat de întunecată. Sub aparențele celei mai cenușii banalități se împînzește, ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
puternic, stăpânul unei moșii foarte mari, pe care-l cunoști Măria ta... Dar de cum am ajuns acasă, goană și prigoană pe capul meu, din partea boierului, În tot feliul. Întâi și-ntâi, a pus Înadins pe feciorii boierești să-mi caute pricină și să mă aducă la sapă de lemn... Și astăzi Împușcă-i porcii; mâine, vacile și boii; poimâine, căișorii; În altă zi ie-i oile dinapoi cu grămada și du-le la curte. Îți poți Închipui, Măria ta, ce urgie
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
partid. Suprapunerea unor idei, teorii sociologice occidentale peste doctrina oficială marxist-leninistă a generat apariția pe scară largă a empirismului ca practică sociologică. A existat Însă și un efect neanticipat al cercetărilor influențate de teorii apusene, care a făcut din acestea pricină de respingere a disciplinei de către partidul-stat comunist după 1978. Testând În practica empirică teze sociologice privind raționalitatea socială a indivizilor și organizațiilor, stilurile democratice de conducere, ,,societatea științifică”, comunicarea, satisfacția În viață, calitatea vieții etc., a rezultat, de fapt, incapacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
se supună lor vor intra, prin poarta deschisă de dl Picard, În marele templu al științei; cele care nu o vor putea face vor rămâne afară. Să cercetăm principiile expuse În acest volum, pentru a ne da seama din ce pricină istoria pare a rămâne exclusă din cetatea științelor. Pentru a o putea face, trebuie să cercetăm natura științei Îndeobște și aceea a metodei de urmat În investigarea adevărului, Îndeosebi. I. Cea dintâi a noastră băgare de seamă este că alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de materie; căci ambele se Îndeletnicesc cu ceea ce se repetă fără Încetare În sufletul omenesc, individual sau colectiv. Faptele care se repetă pot totdeauna fi strânse În formulele mai mult sau mai puțin precise legilor. Dl Ribot dă din această pricină ca țintă psihologiei „de a readuce, În măsura putincioasă, la 1egi varietatea confuză a faptelor, fără a pretinde o rigoare pe care subiectul nu o poate Îngădui” (pp. 229-230). Dar, fiindcă pentru dl Ribot, ca și pentru toți cugetătorii, „o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
p. 76). Dezvoltarea aducând Însă la lumină tot fapte nouă, adeseori datorate Întâmplării, urmează că o lege de succesiune, de dezvoltare, În sensul legilor de repețire a fenomenelor și de prevedere a lor, nu poate să existe, și anume din pricină, Întâi, că nu se poate prevedea niciodată decât un fapt care s-a produs odată, și nu un fapt nou; al doilea, pentru că nu se poate formula nici o lege pentru Întâmplare (hazard). Legile de dezvoltare, cuprinzând În ele și legile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pe români să supraviețuiască perioadei. Un șofer de la Avicola, o studentă, un activist, un polițist lacom și un fotograf sunt cei ce antrenează comedia dându-i naturalețe, dar în același timp evidențiind cele mai amuzante trăsături (forțate) ale răstimpului cu pricina. Nu lipsesc din peisaj scenele ce au consacrat vremea comunismului: cozile la butelii, bananele verzi ținute în cămară în ziar, mitul salamului de Sibiu etc.. Această satiră nu aduce nimic nou în decor; acțiunea este cunoscută oricărui român născut înainte de
Apogeul by Ana Maria Echimov () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1805]
-
837) „... am fost învățați să ne folosim de dreapta credință spre cea mai bună viețuire”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 95) „Da, atunci mai cu seamă crezi, când nu cauți să afli pricina celor ce ți se poruncesc, ci simplu împlinești poruncile”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VIII, I, în PSB, vol. 23, p. 102) „Ceea ce este hrana pentru trup, aceea e viața (virtuoasă) pentru credință. Și după cum trupul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]