10,832 matches
-
pentru reabilitarea ducelui de Fernandina, care a fost vacant în iulie, dar nu au finalizat procedurile administrative din cauza exilului lor, în cele din urmă, în 1993, a fost renovat pentru fiica lui Pilar. În schimb, el nu a solicitat reabilitarea Principatului Montalbán, ca Marquis, nici BARONY Molins de Rei, care ar fi putut cere. În 1958, Luisa Isabel Alvarez de Toledo, a solicitat, de asemenea, Ministerul Justiției reabilitarea Ducat de Montalto, vacant de la moartea marelui sau bunica mare, Maria Tomasa Alvarez
Luisa Isabel Álvarez de Toledo () [Corola-website/Science/335748_a_337077]
-
nu a fost rezolvată. Din contră, nu a solicitat reabilitarea altor titluri care ar fi putut răspunde în același fel, ca Marchizul de Calatafimi, județe Sclafani, Aderno, Caltabellota, Caltaxineta, Caltabuturo și Collesano, pe de baron Centorvi și Biancavilla și chiar principatul Paternò 9 că acestea sunt depășite astăzi. Prin urmare, nici unul dintre aceste titluri au fost recunoscute în mod legal să-l în Spania. Más detalles Palacio ducal de Medina Sidonia, en Sanlúcar de Barrameda. Antonio M. Romero Dorado - Trabajo propio
Luisa Isabel Álvarez de Toledo () [Corola-website/Science/335748_a_337077]
-
locuită în proporție de 70% de musulmani și predominant loială otomanilor i-a obligat pe liderii albanezilor să-și organizeze apărarea dar și să ia în calcul înființarea unei administrații autonome, pe modelul celor pe care le avuseseră Șerbia și Principatele Dunărene înainte de a-și obține independența. Liga a fost înființată la întâlnirea a 47 de bei otomani ținută la Prizren în 10 iunie 1878. O poziție inițială a Ligii a fost prezentată în documentul denumit . În acest document, liderii albanezi
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Milicescu, răstălmăcirea adevărului istoric ar constitui și „o posibilă denunțare a cârdășiei politicianiste din jurul lui Carol I”. În "Luceafărul", Petru Rareș, departe de a fi un meditativ, a fost un războinic care a adus cea mai mare extindere teritorială a Principatului Moldovei. Modelele dramaturgice ale trilogiei sunt William Shakespeare, Victor Hugo, George Gordon Byron și Friedrich von Schiller. Zoe Dumitrescu Bușulenga a remarcat influențele shakespeariene asupra "Trilogiei Moldovei", afirmând că, la fel ca în "Iulius Cezar", conspirația apare în "Apus de
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
Alături, pe o coloană retezată, arde o inimă. La spatele acestei persoane păzește un soldat roman în armură și cu steag. Titlul în original este: "„Principatus Moldaviae nova et accuratta descriptio delineante principe Demetrio Cantemir”" (Nouă și îngrijită descriere a Principatului Moldovei desenată de principele Dimitrie Cantemir). În colțul din stânga jos, într-un cadru cu ghirlande de flori și fructe, se află două scări pentru măsurarea distanțelor, fără nicio indicație. O măsură intră de 60 de ori într-un grad, alta
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
a avut loc în luna iulie 1368 în Țara Șepenițului (aflată la nordul Principatului Moldovei între Sniatîn și Cernăuți) și, a opus armata regelui Cazimir al III-lea al Poloniei - aliată cu trupele cu Ștefan (nepot al lui Bogdan I), armatei voievodului Moldovei Petru I (frate cu adversarul său Ștefan). La începutul celei de-
Bătălia de la Codrii Plonini () [Corola-website/Science/332635_a_333964]
-
cu Ștefan (nepot al lui Bogdan I), armatei voievodului Moldovei Petru I (frate cu adversarul său Ștefan). La începutul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIII-lea, regatul polonez prin extinderea teritoriilor, a ajuns să aibă graniță cu principatul moldovenesc. În acest context "" , într-un moment în care Moldova - aflată în primii ani de după întemeierea principatului, a trecut atât prin prin momente de instabilitate politică cât și de război civil. Deoarece moștenitorul legiuit al tronului Moldovei - Ștefan Voievod, era
Bătălia de la Codrii Plonini () [Corola-website/Science/332635_a_333964]
-
La începutul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIII-lea, regatul polonez prin extinderea teritoriilor, a ajuns să aibă graniță cu principatul moldovenesc. În acest context "" , într-un moment în care Moldova - aflată în primii ani de după întemeierea principatului, a trecut atât prin prin momente de instabilitate politică cât și de război civil. Deoarece moștenitorul legiuit al tronului Moldovei - Ștefan Voievod, era mort încă din anul 1358 în Maramureș, după moartea lui Bogdan I în anul 1367 preluarea domniei
Bătălia de la Codrii Plonini () [Corola-website/Science/332635_a_333964]
-
a trecut atât prin prin momente de instabilitate politică cât și de război civil. Deoarece moștenitorul legiuit al tronului Moldovei - Ștefan Voievod, era mort încă din anul 1358 în Maramureș, după moartea lui Bogdan I în anul 1367 preluarea domniei principatului a devenit prilej de luptă dinastică între cei doi nepoți ai acestuia (fii ai lui Ștefan), Petru (mezinul) și Ștefan (fiul cel mare). Petru a fost susținut de majoritatea românilor și de "provincialii unguri" (adică maramureșenii din Moldova), drept care și-
Bătălia de la Codrii Plonini () [Corola-website/Science/332635_a_333964]
-
a avut loc în luna februarie 1395 și a opus armata domnitorului Moldovei Ștefan I Mușat, celei a regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg. A fost prima bătălie dusă în condiții de suveranitate statală de către Principatul Moldovei și a avut ca motiv refuzul domnitorului moldovean de a recunoaște suzeranitatea Ungariei, fiind un episod al politicii de expansiune teritorială maghiară la răsărit de Carpații Orientali. Situația pe plan extern de la sfârșitul secolului al XIV-lea a impus
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
Christian Friedrich Karl Alexander (24 februarie 1736 - 5 ianuarie 1806) a fost ultimul margraf de Brandenburg-Ansbach (1757-1791) și ultimul margraf de Brandebourg-Bayreuth (1769-1791). În 1791, el a vândut drepturile sale asupra celor două principate regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei. Părinții lui au fost Karl Wilhelm Frederick, Margraf de Brandenburg-Ansbach și Friederike Luise a Prusiei, fiica regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei și sora regelui Frederic Wilhelm al II-lea. După moartea
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
Wilhelm I al Prusiei și sora regelui Frederic Wilhelm al II-lea. După moartea bruscă a fratelui său mai mare, Karl Frederick, la 9 mai 1737, "Alexander," așa cum s-a numit el însuși mai târziu, a devenit Prinț moștenitor al principatului. Din 1748 până în 1759, el a studiat la Utrecht. El a călătorit la Torino și Savoia ca tânăr conte de Sayn (comitat de Sayn-Altenkirchen a fost absorbit în principatul de Ansbach în 1741). La 22 noiembrie 1754, la Coburg, Karl
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
a numit el însuși mai târziu, a devenit Prinț moștenitor al principatului. Din 1748 până în 1759, el a studiat la Utrecht. El a călătorit la Torino și Savoia ca tânăr conte de Sayn (comitat de Sayn-Altenkirchen a fost absorbit în principatul de Ansbach în 1741). La 22 noiembrie 1754, la Coburg, Karl Alexander s-a căsătorit cu Caroline Friederike de Saxa-Coburg-Saalfeld (1735-1791), fiica lui Franz Josias, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld și a lui Anne Sophie, Prințesă de Schwarzburg-Rudolstadt. La 3 august 1757
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
la Coburg, Karl Alexander s-a căsătorit cu Caroline Friederike de Saxa-Coburg-Saalfeld (1735-1791), fiica lui Franz Josias, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld și a lui Anne Sophie, Prințesă de Schwarzburg-Rudolstadt. La 3 august 1757, Karl Alexander a devenit margraf de Brandenburg-Ansbach. Capitala principatului a fost Ansbach însă Karl Alexander a preferat vânătoarea pe domeniile sale și șederea la țară, la Triesdorf. Aici el a renovat "Castelul Alb" pentru metresa sa Hippolyte Clairon, "Castelul Roșu" pentru el însuși, a construit Villa Sandrina pentru o
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
metresă, "Fräulein Kurz", și Villa Rotunda pentru metresa (și mai târziu soție) Elizabeth Craven. În 1758, Karl Alexander a fondat fabrica de porțelan din Ansbach și a făcut asociații în agricultură prin importul de oi. În 1769 el a dobândit principatul Bayreuth în conformitate cu legile Casei de Hohenzollern. În 1780, Karl Alexander și-a fondat propria bancă, "Hochfürstlich-Brandenburg-Anspach-Bayreuthische Hofbanco", care mai târziu a devenit Bayerische Hypotheken- und Wechselbank. El a vrut, evident, să evite susținerea caselor bancare evreiești care supravegheau afacerile sale
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
bancher privat. Una dintre companii lui Karl Alexandru a realizat venituri din închirierea trupe auxiliare pentru regele George al III-lea al Marii Britanii pentru colonii din America. Margraful a închiriat trupe suplimentare pentru Olanda. Cu aceste venituri a plătit datoriile principatului, care s-au ridicat la 5.000.000 de guldeni în momentul în care a preluat mandatul (1757). Până în momentul abdicării sale, 34 de ani mai târziu, datoria principatului a fost de numai 1.500.000 de guldeni. Prima soție
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
închiriat trupe suplimentare pentru Olanda. Cu aceste venituri a plătit datoriile principatului, care s-au ridicat la 5.000.000 de guldeni în momentul în care a preluat mandatul (1757). Până în momentul abdicării sale, 34 de ani mai târziu, datoria principatului a fost de numai 1.500.000 de guldeni. Prima soție a lui Karl Alexander a murit la 18 februarie 1791 la Unterschwaningen, unde a trăit de când s-a separat de soțul ei. La 19 mai în același an, Karl
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
s-a căsătorit cu Lady Elizabeth Craven (1750-1828), fiica celui de-al 4-lea Conte de Berkeley, și văduva celui de-al 6-lea baron Craven. La 16 ianuarie 1791, Karl Alexander și-a vândut repturile sale asupra celor două principate Prusiei. Prusia a plătit margrafului o compensație anuală de 300.000 de guldeni. La 2 decembrie, la Bordeaux, Franța, el a semnat abdicarea oficială din funcția de margraf. Regiunea Franconia a trecut de-a lungul timpului prin mai multe mâini
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
de guldeni. La 2 decembrie, la Bordeaux, Franța, el a semnat abdicarea oficială din funcția de margraf. Regiunea Franconia a trecut de-a lungul timpului prin mai multe mâini. La 15 decembrie 1805, prin Tratatul de la Schönbrunn, Prusia a cedat principatul de Ansbach Franței în schimbul electoratului de Hanovra. În 1806, Ansbach a fost achiziționată de către Regatul Bavariei în schimbul ducatului de Berg, și curând după aceea, înfrângerea prusacă la Jena la 14 octombrie 1806 a dus la cedarea principatului Bayreuth francezilor prin
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
Prusia a cedat principatul de Ansbach Franței în schimbul electoratului de Hanovra. În 1806, Ansbach a fost achiziționată de către Regatul Bavariei în schimbul ducatului de Berg, și curând după aceea, înfrângerea prusacă la Jena la 14 octombrie 1806 a dus la cedarea principatului Bayreuth francezilor prin Tratatul de la Tilsit din iulie 1807. În 1810, Bayreuth a fost achiziționată de către Bavaria. În cele din urmă, în 1871, Bavaria a fost încorporată în Confederația Germană de Nord, pentru a forma un imperiu german sub control
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
Strada Alba Iulia (până în 1991 "bd. Engels", până în 1970 "str. Buiucanii Noi") se află în sectorul Buiucani, cartierul Buiucanii Noi. Începe de la Piața Unirii Principatelor și continuă pe o lungime de cca 4 km până la confluența cu șoseaua Balcani. La începutul străzii este amplasată o clădire cu 16 etaje (1977, arh. F. Șostac), apoi continuă până la strada Ion Pelivan cu blocuri cu 4 etaje (pe
Strada Alba Iulia din Chișinău () [Corola-website/Science/332944_a_334273]
-
denumirea municipiului Alba Iulia din România cu importante semnificații pentru istoria poporului român. Este o veche așezare dacică, cunoscută și ca oraș roman (Apulum). La 1 decembrie 1918, în acest oraș, la o mare adunare populară, a fost proclamată Unirea Principatelor Române. Chișinău. "Enciclopedie" (pag. 442) - Chișinău, 1996
Strada Alba Iulia din Chișinău () [Corola-website/Science/332944_a_334273]
-
al Ismailiților a susținut la succesiunea Imamatului pe fiul cel mare al acestuia, Nizar ibn Mutansir Billah (Arabă: ابن المستنصر بالله نزار) - de unde și numele grupării, Nizariți - și s-a mutat în Iran și Siria, unde adepții săi au stabilit principate independente . Ambele grupări (Nizariții și Musta’iliții) își au așadar rădăcinile în perioada fatimidă a istoriei Ismailite iar diferența majoră între cele două grupări este reprezentată de credințele proprii în "Imamat" (Imamul este liderul spiritual al comunității). Nizariții cred într-
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
Valeriu Saharneanu a afirmat că Chiril Gaburici se trage dintr-un neam de armeni refugiați în Basarabia împreună cu Emanuel Mîrzoian, cunoscut ca Manuc Bei, proprietarul cunoscutului han din București, unde în anii 1811-1812 au avut loc negocierile ruso-turce pentru stăpânirea Principatelor Române, tratat care a jucat un rol nefast în ruperea în două a Moldovei și la anexarea părții dintre Prut și Nistru la Imperiul Rus. Din 2008 până în 2012 Chiril Gaburici a fost director al companiei de telefonie mobilă Moldcell
Chiril Gaburici () [Corola-website/Science/333787_a_335116]
-
a îndeplinit rangul de pârcălab al Hotinului și care a rămas în istorie prin trădarea domnului Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574). Nemulțumit de supunerea față de polonezi a domnului Bogdan Lăpușneanu (1568-1572) și temându-se de introducerea catolicismului, boierul a părăsit Principatul Moldovei și s-a alăturat lui Ioan Armeanul, pretendent la tron și pretins fiu al lui Ștefăniță Vodă (1517-1527). Scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu, autorul unei lucrări istorice intitulate "Ioan Vodă cel Cumplit" (1865), îl considera „un amic devotat și nedespărțit
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]