11,584 matches
-
vor fi neputincioși. În iarna care vine nu va mai fi nici căldură. Se va muri și de frig și nu va interesa pe nimeni. Despre asta va fi interzis să se vorbească. Ăsta e regimul, iar tu, voi toți, prizonierii lui. Asta e așa-zisa magnificență de care vorbeai, impresia falsă din afara sistemului totalitar cu structurile mereu reamenajate să nu se vadă fisurile fundamentale. Și tu vorbeai de conștiință. Mulți din cei care au aderat, care dețin funcții, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pentru grăbirea cărora Îmi solicita „concursul”. Omul continuă: -...Păcat. Societatea despre care ni se vorbea atunci e falsă, domnule judecător, pentru că vizează un stat de Îngeri. GÎndiți-vă bine..., iar noi nu suntem decît bieți muritori, incapabili de mai mult, bieți prizonieri la dispoziția unor criminali. Tăceam. El făcu o pauză, după care mă privi În ochi și-mi vorbi fără ca tonul lui să aibă nuanțe ostentative, era, dimpotrivă, apropiat, asemeni unui prieten: - Mă gîndesc la un lucru pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
parii pe care barbarii îi înfigeau în pământ, dând ocol în galop taberelor noastre. Antonius Primus și Errius Sartorius erau singuri în cortul tribunului. Schimbară o privire. Amândoi văzuseră capetele înfipte în pari. Amândoi asistaseră și la torturarea zadarnică a prizonierilor quazi, în speranța că vor dezvălui unde se găseau satele lor. — Aici - Antonius puse degetul în mijlocul hărții. Aici, vezi? Aici trebuie să mergem, să-i scoatem din vizuina lor. Tribul quazilor rebeli a venit dinspre miazănoapte. Noi îi putem înfrunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-ți descoperi spionii, și noi știm să-i descoperim pe ai noștri. Ceilalți trei îl obligară să tacă. — Nu am pus niciodată la îndoială abilitatea romanilor - Julius Civilis își aranjă banda neagră de pe ochiul stâng. Eu însumi am căzut prizonier în mâinile lui Nero, care nu a ezitat să-mi ucidă fratele. Am fost salvat datorită lui Galba. — Dar Galba e mort, știi doar. Ai uitat că Otho i-a tăiat gâtul? Vitellius îl va pedepsi pe Otho. Aliază-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să aibă loc doar munera menite să-i celebreze triumful. La Roma nu mai existau laniști, deoarece numai împăratul putea exercita această profesie, prin intermediul procuratorilor săi. Vorbi apoi despre Ludi de la Roma, construcțiile ridicate de împăratul Claudius unde stăteau gladiatorii - prizonieri de război sau condamnați la pedeapsa capitală - și animalele sălbatice aduse din cele mai îndepărtate provincii ale Imperiului: lei din Mesopotamia, tigri din India, elefanți din nordul Africii, hipopotami din Nubia... În vremea lui Claudius, munera durau din zori până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Unul singur reuși să fugă. Antonius se întoarse brusc și îl văzu pe unul dintre atacatorii săi ridicându-se și târându-se spre tufișuri. Errius se năpusti asupra lui și-l lovi cu pumnul, amețindu-l. — Pe ăsta îl ținem prizonier. S-a terminat, șopti Antonius. Titus își rupsese o bucată din tunică și îi bandaja cu ea umărul rănit. Strânse bine fașa și îi legă brațul de gât. Auziră zgomotul copitelor unui cal care se îndepărta. — Pe ăla l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așteaptă viața veșnică. Potrivit obiceiului, Titus și Errius smulseră câteva frunze pe care le puseră pe pieptul centurionilor morți. Nu aruncară nici o privire spre atacatorii uciși. Titus aduse caii. Pe unul dintre ei, Errius îl puse de-a curmezișul pe prizonier, legându-l bine. Se întoarse apoi spre Antonius. — Ți-am spus că mi-e teamă de spioni... Cine putea ști că vom veni pe drumul ăsta? Cine i-a informat pe ucigașii ăștia, care sunt convins că au fost trimiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Veșmintele îi erau îmbibate de sânge. Se uită la Errius. — Acum înțeleg de ce calul tău era atât de neliniștit. El a simțit prezența dușmanilor, dar noi nu. Începură să coboare dealul. Errius ducea de frâu calul pe care era așezat prizonierul. — Vom trimite pe cineva din Legiunea a treisprezecea să aducă trupurile tovarășilor noștri, zise Antonius încruntat, clătinând din cap. Îi vom îngropa ca pe niște eroi. N-o să-mi iert că i-am atras cu mine în capcană. — Cu toții aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca Valerius. L-am cunoscut la Capua, la târgul negustorilor de pomade... E foarte tânăr, și totuși, foarte priceput în arta noastră. Antonius nu-l băgă în seamă. Se uita încruntat la Cornelius. — Am auzit că l-ați interogat pe prizonier și că atacatorii erau din Rhetia. Nu puteți să vă supravegheați ținuturile... Cum se face că oamenii voștri nu i-au văzut și nu i-au prins pe cei care mi-au întins capcana? Cum de nu v-ați dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi... — Încetează, îl întrerupse Flavius în șoaptă. Acum nu-i vreme de jocuri. Ai uitat de trădarea lui Caecina? Ai uitat că Ravenna a fost cucerită de Cornelius Fuscus? — Eu mă bucur să-l știu pe Caecina în lanțuri, luat prizonier de oamenii săi. Comandanții or fi lași, dar soldații mă iubesc și-mi sunt credincioși. Asta n-ar trebui să mă bucure? Cât despre Cornelius Fuscus, o să aibă grijă Valens de el. — Răzvrătiții luptă la Bedriacum sub comanda lui Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Catastrofa asta va intra în istorie, zise Antonius încet, cu o ironie amară. Și va purta numele meu... Mucianus abia așteaptă să se lege de măcelul ăsta ca să mă denigreze în fața împăratului, iar Vespasianus o să-l asculte. Au luat mulți prizonieri, pe care vor să-i vândă. Errius Sartorius se îndreptă spre intrarea cortului. — Ce ordine trebuie să dau, Antonius? Printr-un edict voi ordona să fie eliberați imediat toți prizonierii. Nici un cremonez nu trebuie să ajungă sclav. Spune-le soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în fața împăratului, iar Vespasianus o să-l asculte. Au luat mulți prizonieri, pe care vor să-i vândă. Errius Sartorius se îndreptă spre intrarea cortului. — Ce ordine trebuie să dau, Antonius? Printr-un edict voi ordona să fie eliberați imediat toți prizonierii. Nici un cremonez nu trebuie să ajungă sclav. Spune-le soldaților că asta e dorința mea. Antonius se întoarse spre Arrius: — Trimite repede mesageri în Britannia și Hispania, să vestească victoria noastră. În Gallia trimite-i pe ambasadorii noștri. Să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ieși pe trepte, privindu-i pe soldații care îi aduceau pe Flavius Sabinus și Quintius Atticus, puși în lanțuri. Capitolium-ul continua să ardă. Soldații se opriră în fața lui Vitellius și îl aclamară ca învingător. Mulți îi insultau pe cei doi prizonieri. Unii ridicară săbiile, gata să-i ucidă. Vitellius rămase tăcut, cu mâinile în șolduri, uitându-se cum soldații îi omorau pe prefectul Romei și pe consul, cărora apoi le tăiară capetele. Vitellius făcu semn ca trupurile celor doi să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
premiată, de altfel) de Larisa Turea, un zgu duit or document al exterminării, prin comandă moscovită, a românilor din Basarabia sau alte cărți din salon care vorbesc despre gulagul siberian - unde a stat și tatăl meu timp de 12 ani, prizonier deținut, adevărat pogrom al românilor basarabeni și bucovineni. Este, într-adevăr, o omisiune regretabilă lipsa din program, dar cărțile dlui acad. Alexandru Zub și scriitorului Dumitru Vacariu n au fost propuse spre lansare ni ci de editori, nici de autori
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Iar bunicul peste ani Sub Castanul din Vișani Primește cu drag în dar Diploma de „Cronicarʺ. Întâmplarea mi-a adus pe ecranul minții un alt eveniment căruia i a supraviețuit Ioan Costache E nache, pe care l-a intitulat „Micul prizonier” publicat în volumul „Așa cum a fost” - memorii de război, p.213 217, apărut la Editura Trinitas a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, 1999, și pe care îl redăm în integrialitatea lui pentru că poate servi ca docu ment de viață și acțiune
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
adăposturi încălzite, iar prin atacuri scurte, dar violente, urmăre a să ne ia prin surprindere. Ostașii noștri, răbdători și încercați în lupte, au găsit putința de a l birui și de a intra în localitatea Harskut, capturând aici trei sute de prizonieri și un convoi de aprovizionare cu materiale de război, echipament, armament, muniții și alimente ale unei formațiuni militare maghiare. În felul acesta, ostașii regimentului meu s-au echipat cu căciuli, cojoace, fulare, mănuși, ciorapi de lână și bocanci de vânători
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sedentară a unității respective, adică o subunitate care făcea gărzile de pază, niște meseriași, curieri, bucătari, oameni de la diverse servicii și formația de muzică militară. Eu am primit ord in ca, împreună cu plutonul meu să escortez o coloan ă de prizonieri, printre care și cei capturați aici, în aceast ă ca zarmă, să-i duc în localitatea Harskut, prin care trecusem nu cu mul te zile înainte și acolo să i predau comandamentului sovietic. De ce? Pentru că rușii erau acei care - de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
aici, în aceast ă ca zarmă, să-i duc în localitatea Harskut, prin care trecusem nu cu mul te zile înainte și acolo să i predau comandamentului sovietic. De ce? Pentru că rușii erau acei care - de regulă - și-i numărau pe prizonieri, chiar și pe cei capturați de ostașii noștri, și își atribuiau numai lor meritele din acțiunile de pe front. Ajuns la Harskut, am cazat prizonierii în localul unei școli, am organizat paza lor și așteptam sosi rea delegatului care, la ora
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
i predau comandamentului sovietic. De ce? Pentru că rușii erau acei care - de regulă - și-i numărau pe prizonieri, chiar și pe cei capturați de ostașii noștri, și își atribuiau numai lor meritele din acțiunile de pe front. Ajuns la Harskut, am cazat prizonierii în localul unei școli, am organizat paza lor și așteptam sosi rea delegatului care, la ora stabilită, trebuia să sosească pentru a-i prelua. Dar iată că un ostaș al meu vine la mine împreună cu unul din prizonieri, un copil
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
am cazat prizonierii în localul unei școli, am organizat paza lor și așteptam sosi rea delegatului care, la ora stabilită, trebuia să sosească pentru a-i prelua. Dar iată că un ostaș al meu vine la mine împreună cu unul din prizonieri, un copil de trupă, care nu a vea mai mult de 14 sau 15 ani și care insista să vorbească cu min e, comandantul plutonului care îl escorta. Cu vocea tremurândă și înecându-și vorbele în lacrimi, mi a spus
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
am consultat și cu ostașul din plutonul meu c ar e mi-1 adusese și care știa ungurește și, fiindcă er a ti mp destul până să sosească delegatul primitor, am acceptat să l îns oțim împreună pe micul nostru prizonier, ca să i îndeplinim rug ămintea. Am parcurs câteva străzi și am ajuns acasă la băi at, unde am găsit o pe mama lui și două surori, mai mari d ecât el, care s au speriat când ne au văzut, neștiind
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe băiat, dar nu îndrăzneau să n e în trebe nimic, iar eu nu știam în ce fel să le spun care era situația. M-a scos din încurcătură chiar băiatul, care în cele din urmă a spus că este prizonier ca toți cei din cazarmă, că prin bunăvoința noas tră a trecut pe acasă ca să-și ia rămas bun, după care, împreună cu coloana de prizonieri ce se află în școală, va fi predat armatei rusești. Hohote de plâns, îmbrățișări,... Necontenindu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a scos din încurcătură chiar băiatul, care în cele din urmă a spus că este prizonier ca toți cei din cazarmă, că prin bunăvoința noas tră a trecut pe acasă ca să-și ia rămas bun, după care, împreună cu coloana de prizonieri ce se află în școală, va fi predat armatei rusești. Hohote de plâns, îmbrățișări,... Necontenindu-și plânsul, cele trei femei au făcut la repezeală două pachete cu mâncare. Un pachet i l-au dat băiatului pentru drum și un pachet
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
combinezoane despre care nu se mai știe nimic din decembrie ’89. O demitizare plină de acid este imaginea eroului american, un psihopat - Woody Harellson -, care violase o călugăriță, va fi transformat pentru marele, avidul, semioligofrenul public, În militarul eroic ținut prizonier, torturat de albanezi, salvat prin eforturile președintelui și ale armatei și-n cele din urmă Împușcat și adus În țară Într-un zguduitor doliu național, că nu prea-și intra În rol. Te-ai putea gîndi că filmul le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acum, cînd există copii care mor de foame pe stradă, să te masezi cu miere pe penis pare o operație lipsită de delicatețe. Sau să ți-l bagi În lapte. În aceeași notă underground scrie și autorul romanului Groapa: „...noi, prizonierii din Est, siliți să murim prin Închisorile de la Aiud, Gherla, Pitești...” A murit Eugen Barbu! Prin Închisori. În trei orașe diferite. (O fi fost o premoniție. Peste doi ani avea să moară de-adevăratelea.) A apărut În sfîrșit Ilie Neacșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]