11,679 matches
-
avusese voie să intre la el de când fusese adus. Rusul ieșea la sfârșitul săptămânii. Pentru rus n-am putut să simt mare lucru, spunea sora Cecilia. Bietu’ băiat, și el suferise. Glonțul care-l atinsese fusese murdar și uleios, așa că rana s-a infectat, numai că făcea mereu atâta gălăgie și, pe lângă asta, mie mi-au plăcut mereu băieții răi. Cayetano ăla, sigur e rău. O, trebuie să fie rău de tot, un rău În toată puterea cuvântului, prea e delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
roșie urcată Într-un buciniș. Veverița căzu rănită, dar atunci când Nick o ridică, Îl mușcă de Încheietura degetului mare. — Zoofil nenorocit! țipă Nick, izbind-o cu capul de copac. Ai văzut ce m-a mușcat? Taică-su se uită la rană și-i spuse: — Suge-o ca lumea și când ajungem acasă să-ți dai cu niște iod. — Al dracu’ zoofil, spuse Nick. — Știi ce-i aia, zoofil? Îl Întrebase taică-su. — Nu știu, orice, așa zicem când ne enervează ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
toți răniții, singurul reformat este doar sergentul Toaibă Toader... Ai avut noroc, eroule, fiindcă doar două voci din comisie au spus că ai fi bun încă pentru front... Toaibă a rămas cu capul plecat ca la rugăciune, privind fix la rana de la picior. A stat așa o bună bucată de vreme, ascultând icnetul de plâns sau oftatul celor din jur. El nici nu prea înțelegea ce înseamnă reformat. „Adică cum? Nu mai sunt bun de nimic? Eu care...” Din aceste gânduri
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a început să se dezbrace... Rămas în cămașa și izmenele cazone, a avut o senzație de jenă în fața Marandei. Nu mică i-a fost mirarea când la pulpa piciorului rănit a văzut o pată... „Ce s-o fi întâmplat cu rana? În momentul când m-o pansat la plecare mi-o spus că rana îi prinsă... De nu s-or fi smintit oasele” - gândea Toaibă îngrijorat. Marandă, ia uite-te aici la picior și spune-mi dacă rana s-o desfăcut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o senzație de jenă în fața Marandei. Nu mică i-a fost mirarea când la pulpa piciorului rănit a văzut o pată... „Ce s-o fi întâmplat cu rana? În momentul când m-o pansat la plecare mi-o spus că rana îi prinsă... De nu s-or fi smintit oasele” - gândea Toaibă îngrijorat. Marandă, ia uite-te aici la picior și spune-mi dacă rana s-o desfăcut. Cu ochii larg deschiși, femeia a privit locul arătat. Fiind neobișnuită cu astfel
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fi întâmplat cu rana? În momentul când m-o pansat la plecare mi-o spus că rana îi prinsă... De nu s-or fi smintit oasele” - gândea Toaibă îngrijorat. Marandă, ia uite-te aici la picior și spune-mi dacă rana s-o desfăcut. Cu ochii larg deschiși, femeia a privit locul arătat. Fiind neobișnuită cu astfel de răni s-a cutremurat: Nu știu ce să-ți spun, Toadere. Văd că o curs ceva și o pătat bandajul, da’ nu știu cum era înainte. Înainte de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
prinsă... De nu s-or fi smintit oasele” - gândea Toaibă îngrijorat. Marandă, ia uite-te aici la picior și spune-mi dacă rana s-o desfăcut. Cu ochii larg deschiși, femeia a privit locul arătat. Fiind neobișnuită cu astfel de răni s-a cutremurat: Nu știu ce să-ți spun, Toadere. Văd că o curs ceva și o pătat bandajul, da’ nu știu cum era înainte. Înainte de a pleca din spital rana era închisă. Nu curgea din ea. Ce i de făcut dacă rana s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ochii larg deschiși, femeia a privit locul arătat. Fiind neobișnuită cu astfel de răni s-a cutremurat: Nu știu ce să-ți spun, Toadere. Văd că o curs ceva și o pătat bandajul, da’ nu știu cum era înainte. Înainte de a pleca din spital rana era închisă. Nu curgea din ea. Ce i de făcut dacă rana s-o deschis? Trebuie să vadă un doctor ce-i acolo. De unde să știu eu ce și cum? Asta înseamnă că mâine în zori înhămăm calul și nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de răni s-a cutremurat: Nu știu ce să-ți spun, Toadere. Văd că o curs ceva și o pătat bandajul, da’ nu știu cum era înainte. Înainte de a pleca din spital rana era închisă. Nu curgea din ea. Ce i de făcut dacă rana s-o deschis? Trebuie să vadă un doctor ce-i acolo. De unde să știu eu ce și cum? Asta înseamnă că mâine în zori înhămăm calul și nu ne oprim decât în târg - a vorbit Maranda pe ton precipitat. Acum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a întâmplat, om bun? Am un necaz la piciorul rănit - a răspuns Toaibă - arătând cu mâna piciorul cu pricina. Întinde-te pe canapea, să vedem despre ce este vorba. A scos pansamentul cu grijă și după ce s-a uitat la rană a început să pipăie locul din jur... Ce a fost? Schijă de brand sau glonț de mitralieră? Glonț de mitralieră, domn doctor. Și cum de ți-au adunat țăndările osului, că de obicei în asemenea cazuri nu-i altă cale
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
primul război! Tu ai avut noroc până la cer și afară de asta doctorii care au făcut o asemenea trebușoară sunt meseriași nu șagă! Să te rogi pentru ei zi și noapte, dragule. Să nu fii îngrijorat că s-a deschis puțin rana, fiindcă osul a rămas așa cum l-au pus doctorii și l-o sudat Dumnezeu. O să te pansăm binișor și până s-a prinde rana mai stai cuminte. Fă-ți o cârjă bună și ajută te de ea. Dacă rana a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rogi pentru ei zi și noapte, dragule. Să nu fii îngrijorat că s-a deschis puțin rana, fiindcă osul a rămas așa cum l-au pus doctorii și l-o sudat Dumnezeu. O să te pansăm binișor și până s-a prinde rana mai stai cuminte. Fă-ți o cârjă bună și ajută te de ea. Dacă rana a mai curge, mai veniți pe la mine. Cât ne costă, domn’ doctor? - a întrebat Maranda. Eroii au totul gratis la mine. Și știi de ce? Fiindcă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
puțin rana, fiindcă osul a rămas așa cum l-au pus doctorii și l-o sudat Dumnezeu. O să te pansăm binișor și până s-a prinde rana mai stai cuminte. Fă-ți o cârjă bună și ajută te de ea. Dacă rana a mai curge, mai veniți pe la mine. Cât ne costă, domn’ doctor? - a întrebat Maranda. Eroii au totul gratis la mine. Și știi de ce? Fiindcă am trecut și eu pe lângă moarte... Mulțămim tare mult și să vă dea Dumnezeu sănătate
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
știi? Ei. Am și eu un gând... Pot să l aflu și eu? Apoi vreau să-mi fac o cârjă, că cu bastonul ista nu mă pot mișca așa ușor. Eu zic să te mai hodinești, să se poată prinde rana ceea, că nu te scoate nimeni din casă. Ce știi tu, Marandă? Nu știi ce înseamnă să stai în pat cu ciubota ceea de ghips vreo trei luni și când scapi de ea vezi că nu poți să faci măcar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
încordează ca un arc și cu toată puterea zvâcnește înainte... Căpăstrul îi zdrobește carnea de pe bot. O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește ca nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana largă făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă... Calcă pe bucata de lanț ce o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru”... Toaibă s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
țesală și l-a curățat de scaieți și de funingine. I-a scos căpăstrul și i-a spălat botul însângerat. Ei. Acum altcum stăm de vorbă. Arăți și tu a cal de soi. Stai să aduc niște rachiu să ștergem rana, că ferească Dumnezeu... Îi mai obrinti și necazu-i gata... A turnat rachiu în palmă și a aplicat-o pe rana de pe bot. Calul a tresărit sforăind. Gata, băiatule! Gata! A trecut usturimea. Ca mâinepoimâine mergi la fete... ha ha ha
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ei. Acum altcum stăm de vorbă. Arăți și tu a cal de soi. Stai să aduc niște rachiu să ștergem rana, că ferească Dumnezeu... Îi mai obrinti și necazu-i gata... A turnat rachiu în palmă și a aplicat-o pe rana de pe bot. Calul a tresărit sforăind. Gata, băiatule! Gata! A trecut usturimea. Ca mâinepoimâine mergi la fete... ha ha ha! S-a așezat pe marginea ieslei. Cu o mână în coama calului, asculta cum acesta ronțăie ovazul. După o vreme
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-o pe Dochița, că nu a dat greș niciodată. Tu trebuie să scapi de patima beției. Da’ ce spun eu patima beției? Tu bei doar trei zile pe săptămână, da’ atunci bei în dușmănie parcă. Știu și de ce bei, Toadere... „Rana” asta însă n ai s-o poți tămădui cu rachiul. Durerea din suflet nu ți-o scoate băutura, ci gândul curat și iubirea celor din jur... Și ai pe cine iubi. Maranda îi o femeie vrednică și cu suflet curat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de care mi-e dor, și pe care cred că n-am s-o mai revăd vreodată. Tu cel puțin ești În țara ta. Nici nu-ți dai seama ce Înseamnă să-ți pierzi țara, o pierzi În suflet, dar rana se mărește odată cu trecerea timpului, e ca și cum te-ai pierdut de tine Însuți, dacă se poate imagina așa ceva”. Fața ei era neschimbată, vrui s-o sărut, dar o distanțare dulce, admonestatoare mă opri; ea Înțelese, zîmbi, făcu un pas iertător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pomenirii, tîrziu, era de acum Întuneric, fiecare plecă afară de Marga Popescu care dormi cu mătușa timp de două săptămîni, pînă cînd aceasta se mai obișnui cu singurătatea. Numele domnului Pavel Începu să fie pomenit tot mai rar, ocolire a unei răni Încă neînchise, dar prezența lui era mereu vie, amintită de pîlpîirea candelei Împrospătată În fiecare seară, iar el venea În somnul doamnei Pavel, În papuci de pîslă să nu facă zgomot și cu halatul călduros de diftină, căci Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu mai contenea vorbindu-mi despre nepoată; este sigur că Încerca o suferință pe care n-o mărturisea ca atare, dar lunga deschidere de vorbe forma pentru ea tot atîtea bandaje secționate de curgerea zilelor, cu care-și oblojea nerostitele răni sufletești, căci cu plecarea Margăi Popescu se ștersese și ultima rudă ce-i mai deschidea ușa și care-i amintea Împămîntenirile spiței ce-i urca, sub control pînă spre mijlocul veacului trecut, rînduitori de cherestea sau cereale și negustori modești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
anomalie a sucit anii din drumul lor firesc. Așa gîndesc de multe ori cînd singurătatea țipă prea mult. Iarna zăpezile acoperă cîmpul, vara e o frumusețe, dar tu ești departe. Simt deseori nevoia comunicării cu tine; absența ta e o rană. Acum tata e În pămînt, Lung care venea zilnic la noi, era ca și o rudă, e și el În pămînt. Ce dreptate e asta? Și eu stau și veghez. Te Întrebi ce veghez? Totul ar fi putut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
legă frâul de o creangă, apoi își chemă câinele cu un fluierat. Pas cu pas, urmări dâra aceea sinistră care se pierdea printre copaci. Nu putea să uite că era medic, chirurg. Sângele acela însemna nu doar moarte, ci și răni, suferință. Își duse mâna la traistă; poate că prezența lui era necesară pentru a vindeca, pentru a alina durerea, pentru a salva viața cuiva. Lurr mergea alături de el, supus, dar neliniștit, cu părul zbârlit și arătându-și colții. Valerius dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă precisă, fiecare rană provocată era o tăietură pe care nici un medic n-ar fi putut-o vindeca. Soldații căzură unul după altul; fură omorâți cu câte o lovitură de secure în gât. Doar doi, cei mai curajoși, rezistară încă puțin atacului; înconjurați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lați, puternici. Îi privi atent chipul. Când întâlni privirea lui Valerius, zâmbetul îi dispăru. — Ești un om care se teme, zise încruntat. — Eu sunt medic, ți-am mai spus... Sunt un om care vindecă... Un om care vindecă bolile și rănile. Valerius se eliberă din strânsoare și îi arătă traista pe care o purta la gât. O deschise și îi arătă lui Tarosh conținutul. Aici am tot ce-mi trebuie ca să vindec. Închise traista. Eu nu port arme. Nu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]