12,814 matches
-
Tkaciev și a grupului Voința Poporului, și aceste idei au făcut distinctiv aproșul leninist al marxismului. Nu marxismul l-a făcut pe Lenin revoluționar, ci Lenin a făcut marxismul revoluționar. Dacă inițial, sub influența scrierilor și practicilor radicale ale grupurilor revoluționare ruse Lenin considera că e de dorit o lovitură de stat care să înlocuiască dictatura țaristă cu un regim comunist, ulterior, sub influența ideilor marxiste răspândite de Plehanov aflat în exilul occidental, Lenin renunță temporar atât la ideea loviturii de
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
de altă parte, din acea tradiție el culege și desvoltă chiar instanțele unui instrument foarte eficient pentru procesul de unificare lingvistică și culturală de care burghezia nu se putea lipsi, dacă voia să-și vadă încununat cu succes efortul său revoluționar în domeniul politic și economic. Dar dacă a atinge prin propria inspirație izvoarele poeziei populare este un postulat romantic, rezultatul la care ajunge Eminescu nu mai este unul romantic "strictu sensu". Ceea ce în poezia populară apare atenuat de retorica proprie
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
respingere din copilărie, și Dylanesque "Working Class Hero", un atac amar împotriva sistemului social burghez, care, ca urmare a versurilor "sunteți încă țărani ai dracului", a căzut în mâna radiodifuzorilor. În același an,Tariq Ali și-a exprimat opiniile politice revoluționare atunci când a fost intervievat Lennon și l-a inspirat pe cântăreț să scrie "Power to the People".Lennon a devenit de asemenea implicat cu Ali în timpul unui protest împotriva revistei Oz pentru obscenitatea prosupusă. Lennon a denunțat acțiunea ca fiind
John Lennon () [Corola-website/Science/297909_a_299238]
-
engleză. a fost fiul unui medic irlandez. Tatăl sau, Sir William Wilde, doctor specialist în boli de ochi și urechi, anticar și scriitor, mai avea trei copii dintr-o primă relație. Mama sa, Jane Francesca Elgee, era poetă (scria poeme revoluționare sub pseudonimul Speranza) și jurnalistă. În timpul școlii, Oscar a excelat în studiul clasicilor, la limba greacă și la desen, câștigând numeroase premii și burse de studiu. După studii strălucite la "Trinity College" din Dublin, audiază prelegerile de estetică ale lui
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
permis folosirea unei game coloristice impresionante cu folosirea luminii pe fondul unei încadrări de tip fotografic. Extrema originalitate a lui Hopper reiese și din faptul că, în acea perioadă a unei clime culturale europene în care se agitau diverse tendințe revoluționare în mare parte intelectualizante, uneori de un avangardism forțat, de la cubism la futurism și abstracționism, el prefera mai de grabă stilul lui Édouard Manet sau Camille Pissarro din trecutul apropiat, adaptându-l la peisajul metropolitan de viață urbană. În 1913
Edward Hopper () [Corola-website/Science/297991_a_299320]
-
href="#sdfootnote1sym" name="sdfootnote1anc"><sup>1</sup></a> (Boal 1979,20). În autobiografia să, Boal vorbește despre o altă experiență fundamentală care l-a făcut să renunțe la tradiția teatrului politic brechtian. Aflat în turneu cu un spectacol de teatru revoluționar care chema țăranii la revoltă armată împotriva latifundiarilor, Boal este confruntat de către țăranii spectatori, care îi poftesc, pe el și pe actori, să ia armele din dotare și să li se alăture lor în lupta reală cu proprietarul care îi
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
medium;"><spân lang="ro-RO"><i>spect-actor</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> - participant activ, democratic, la procesul de construcție a spectacolului și în același timp la construcția mesajului revoluționar.</spân></spân></spân></p> „Poetica oprimaților se concentrează pe acțiunea însăși: spectatorul nu deleagă puterea personajului (sau actorului) să acționeze sau să gândească în locul său; dimpotrivă, spectatorul însuși își asumă rolul de protagonist, schimbă acțiunea dramatică, încearcă soluții, discută planuri
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
actorului) să acționeze sau să gândească în locul său; dimpotrivă, spectatorul însuși își asumă rolul de protagonist, schimbă acțiunea dramatică, încearcă soluții, discută planuri de schimbare - pe scurt se antrenează pentru acțiunea reală. În acest caz, poate că teatrul nu este revoluționar prin el însuși, dar este cu siguranță o repetiție pentru revoluție. Spectatorul liberat, cu întregul sau corp, se aruncă în acțiune. Nu conteaza că acțiunea este ficționala. Este important că este acțiune!” (Boal 1979, 98) Pe langă teatru-forum, Boal va
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
în viața de zi cu zi. Pentru Boal, activarea spectatorului, devenit <spân lang="ro-RO"><i>spect-actor</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, este punctul de plecare pentru acțiune revoluționară. Această perspectivă este desigur criticabila și a fost ocazional atacată, ca fiind mai degrabă populistă, prin faptul că acțiunile și cadrul spectacolelor sunt stabilite și dirijate tot de artiștii din clasa de mijloc, însă se pretind a fi democratice și
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
critica însăși substanță filozofică-politică a <spân lang="ro-RO"><i>pedagogiei oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">. Conform lui Mutnik, Freire, în scrierile sale, desi completamente dedicat procesului revoluționar, construiește binomul </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>opresor-oprimat</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> că
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
forțele reacționare coagulate în jurul dinastiei dictatoriale Somoza. Cu toate acestea, și aici investițiile în cultura de masă au fost considerabile, s-au construit case de cultură și au apărut numeroase colective de teatru de amatori foarte politizate, inspirate de mișcarea revoluționară sandinista.</spân></spân></spân></p> În Cuba, modelul cultural se baza pe celebra frază a lui Fidel Castro „În cadrul revoluției - totul; împotriva revoluției - nimic”, care a încurajat încă de la inceput dizidenta, câtă vreme era făcută de pe poziții socialiste și anti-imperiale
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
comunitar (Weiss 1989).</spân></spân></spân></p> Teyocoyani</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, grup inițiat de artiști cu experiență în teatrul studențesc, au primit pământ din partea guvernului revoluționar, unde cultivau, împreună cu țăranii, pe modele cooperatiste, atât plante necesare pentru alimente, cât și plante care să poată fi folosite ca materie primă prima pentru decor și recuzita. Metodă de lucru a grupului se baza pe cercetare atentă, prin conlocuirea
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Teyocayani</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> au lucrat îndeaproape cu guvernul revoluționar, dedicându-se reconstrucției țării devastate de războiul civil și procesului rde revoluție socială, si funcționând că o punte între conducerea sandinista și comunitățile țărănești: „</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Nixtayolero</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, trupa de artiști condusă de regizorul Alan Bolț Gonzales, provenit din teatrul de agitație revoluționar din anii 1970. Că și </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Teyocoyani</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
a ogoarelor, cu caracter deschis și dârz, hotărâtă să apere noua sa viață.” Și în continuare, referindu-se la lucrări care înfățișează femei, autoarea eseului urmărește capacitatea acestora de a reda trăsăturile considerate esențiale pentru reprezentarea unei subiectivități conștiente și revoluționare. Accentul cade pe postură și pe atitudinea personajului reprezentat, ca elemente care ar putea semnifica o afirmare a acestei subiectivități. Dar ce este interesant din punctul de vedere al acestui demers este că deși discursul merge în sensul unei intervenții
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
în care contestăm însă această conexiune, putem susține că din punctul de vedere al mizei discursului de aici, care este cel de a marca punctele în care arta reușește să fie o suprafață de emergență pentru o subiectivitate autonomă și revoluționară, subiecții genizați pot conține simultan trăsături asociate tradițional feminității și masculinității. Și că nu reiese, la o privire atentă, nicio intenție de a elimina sau de a devaloriza caracteristicile conexe tradițional feminității, precum gingășia, căldura sufletească, priceperea în îngrijire etc.
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
a fost legalizată.</p> Prin urmare, cel puțin până în 1957, o disociere a reprezentării subiectivității genizate de maternitate nu ar fi avut coerență cu proiectul politic și nici nu s-a întâmplat. În revista Femeia, pe lângă promovarea imaginilor cu femei revoluționare și angajate în diverse domenii de activitate, este recurentă preocuparea pentru organizarea asistenței instituționale în creșterea copiilor (creșe, grădinițe etc.) Maternitatea și anumite caracteristici asociate frumuseții feminine nu sunt eliminate din proiectul politic al regimului, lucru evident și în discursul
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
și al dorinței.Iar în critica de artă a timpului, critica Lelia Rudașcu abordează aproximativ aceeași poziție critică. Prin abundența portretelor de personaje masculine și prin accentul pe capacitatea reprezentării artistice de a reda subiectivitatea genizată ca auto-afirmativă, conștientă și revoluționară, și implicit prin tentativa de a rupe din sfera exclusivă a masculinității câteva dintre caracteristicile tradițional asociate cu aceasta, discursul criticii realist socialiste produce o intervenție interesantă, care privește, printre altele și dislocarea reprezentării genizate din postura tradițională în arta
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
propun să descriu pe scurt câteva exemple eterogene, dar foarte importante de teatru politic cu valente emancipatoare, în care comunități din foste sau actuale colonii, afectate de probleme deosebit de grave (violență, colonizare, sărăcie extremă) își construiesc propriile forme de discurs revoluționar, cu rezultate concrete remarcabile, uneori apelând la mijloace explicit pacifiste, alteori ca parte dintr-un program politic violent.</p> TFD</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> (</spân></spân></spân><spân
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
scenarii scrise, transmise prin tradiție orală, sunt lipsite de miza politică emancipatoare. De altfel, numeroși teoreticieni decoloniali, de la Frantz Fanon la Augusto Boal, au criticat teatrul și alte forme ritualice tradiționale ca fiind mai degrabă conservatoare și lipsite de potențial revoluționar.</spân></spân></spân></p> Cu toate acestea, Taylor oferă exemplul extraordinar al acestor spectacole, a căror tradiție a servit ca argument principal în lupta comunității locale pentru pământul lor, amenințat de o corporație internațională:</p> „Spectacolele anuale din Tepoztlin, neobservate
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">: pornind de la experiențele și istoriile spectatorilor, în general traumatice, având în vedere contextul de ocupare în care trăiesc, actorii improvizează pe loc reprezentări vizuale ale istoriilor respective. Cu toate că nu au un mesaj direct revoluționar, spectacolele respective au un important rol de vindecare/ recunoaștere/ afirmare publică a traumelor și oprimării, si coagulează comunitățile în jurul rememorării unor experiențe violente comune.</spân></spân></spân></p> Principala realizare a <spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">. Teatrul inițiat de Zavala a fost un teatru de propagandă, care pe de-o parte explică contextul de oprimare și exploatare și pe de altă parte îndemna la lupta revoluționară și la înrolarea în mișcare. Din punct de vedere estetic, a preluat formule clasice, pe care, asemeni modelului propus de revoluția culturală chineză, dar și teatrului anarhist latino-american, le-a pus în slujba ideilor revoluționare:</spân></spân></spân></p> „Sendero
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
altă parte îndemna la lupta revoluționară și la înrolarea în mișcare. Din punct de vedere estetic, a preluat formule clasice, pe care, asemeni modelului propus de revoluția culturală chineză, dar și teatrului anarhist latino-american, le-a pus în slujba ideilor revoluționare:</spân></spân></spân></p> „Sendero Luminoso</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> folosește ca bază de pornire modalități artistice consacrate, care sunt ulterior transformate la nivel de conținut. În acest
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
Cel care se revoltă împotriva sărăciei atroce și infame este, dimpotrivă, o ființă morală. Teatrul și arta mea nu puteau rămâne indiferente la acest fapt”. (Zavala în Campillo 2015)</p> Însă problema etică și politica pe care o implică teatrul revoluționar practicat de <spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>Sendero Luminoso</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> rămâne una complicată
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
Luminoso</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> rămâne una complicată: În ce măsură gherilele, în bună parte provenind din clasa de mijloc, albă, au dreptul să forțeze înregimentarea în lupta revoluționară a țărânilor indigeni? în ce măsură teatrul de propagandă servește unui scop „bun” câtă vreme o bună parte dintre cei căruia i se adresează (țăranii săraci) nu adera la scopul respectiv, iar când refuză să adere sunt pedepsiți și uneori uciși? În ce măsură
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]