10,956 matches
-
fi tras pe roată, în Europa, societatea modernă adică societatea indivizilor autonomi și egali -, de o manieră atît de brutală, încît a marcat-o ca pe o forță de discontinuitate istorică". Dacă mai avem în vedere și că revoluția bolșevică rusească a fost o ediție revăzută a celei franceze, cu efecte monstruoase pe glob, dar mai ales în Europa răsăriteană, devenită un conglomerat de republici sovietice, atunci adeptul statului monarhic, armonios și nobil în esență, are măcar consolarea că mintea sa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sfînt. Și bucurîndu-se de bătălia tocmai încheiată cu bine. Și udată acum cu ce curge gîrlă din butii. Rîs înspăimîntător. Același, o secundă, la Hrușciov, pe platforma instalată fulgerător în spatele gării din Iași, cît Nikita Sergheevici să treacă de pe garnitura rusească pe cea europeană. În înserarea săgetată de reflectoare. În fața mulțimii venite spontan (sub amenințarea ridicării carnetului de partid). Același rîs înspăimîntător. Al cărui martor (doar masochist-curios) am fost. Și de care, iată, nu mă pot desprinde. Ca de coșmar. Țuțea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puțin, pentru că decalajele dintre ei sînt de sistem unul impus demult ca lider capitalist incontestabil, celălalt zbătîndu-se încă să iasă dintr-un comunism pernicios și, iată, atît de remanent (asistență nucleară către Iran, războiul brutal din Cecenia și menținerea trupelor rusești în diverse țări din care a promis să se retragă, inclusiv Republica Moldova, asalturile contra libertății presei etc.) Din nou ca în ultima conflagrație o mînă întinsă, conjuncrtural, celui mai slab. Existînd, sigur, cîndva, eventualitatea regretelor reciproce. Seara, pe la șapte, careul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de istorie e asta? Crede tînărul erudit Adrian Cioroianu că genul acesta de oră de istorie ne interesează pe noi, cei care, slavă domnului, avem la ce medita dacă e vorba de trecutul României pînă la invazia acesteia de către tancurile rusești? Dar, hai, și la această invazie (de jumătate de secol), însă dintr-o cu totul altă perspectivă decît cea sugerată de elefanții dictaturii. Crede dumnealui cu adevărat că aceste cancanuri ale unei mizerabile forțe malefice de import moscovit, care a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai aduceți aminte de șlagărul infantil al de mult uitatei Silvia Chicoș? Zîmbiți, vă rog! Ha, ha, ha, ha, Ei, nu chiar așa... Ha, ha, ha, ha. Vă mulțumesc. 28 ianuarie Dau peste o însemnare de-acum șase-șapte ani: Căciula rusească și Insula Șerpilor. Adică ne-au luat Insula, dar ne-au dat căciula cu urechi turanice. Lucrurile s-au mai schimbat. În sensul că Insula e tot a lor, dar spăimoasa căciulă a cam dispărut. Și nu numai la nivel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
națiunii ce s-a constituit prin voința unor minți românești luminate. De unde și durerosul paradox al însușirii de către o insulă de certă latinitate a unui comunism mai habotnic decît al vecinelor slave, mult mai demne, acestea, în confruntarea cu agresiunea rusească, consangvină. Dacă, după 13 ani de la răsturnarea, de iure, a comunismului, masa votantă românească rămîne constant alături de formațiunile neocomuniste cu tot fardul lor democratic fenomenul trebuie explicat tocmai prin alterarea substanței profunde a unei populații care a rezultat din cea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că geniul n-ar fi suportat fariseismul. Chiar dacă noxe ale Revoluției l-au abătut de la monarhismul său funciar și l-au intoxicat cu sangvinarele teze ale iacobinilor. Cele care, prin întîrziată contaminare, aveau să declanșeze morbul revoluției universale. Al celei rusești, oricum. De la a cărei nocivitate s-a hrănit corcitura bolșevică autohtonă, stopîndu-i țării, timp de jumătate de secol, evoluția organică. Prea lungă, nu? această divagație diacronică, pentru a ajunge la găunosul concept de artist-cetățean, pus în practică de imbecilul activism
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
topul englezesc (și american, francez, spaniol încă) al romanului actual. Excepțional, oricum. Motivația (oferită mie mai întîi, apoi altora, în dialog) ar sta în reflexul de respingere a tot ce vine dinspre o Europă răsăriteană, atît de infestată de comunismul rusesc. Și mai e ceva. Ce ține de statutul strict al romanului modern. Scenariul romanesc occidental cum nu a făcut-o niciodată, nu o face nici acum nu are în vedere componenta social-politică, atît de nefericit impusă prozei estetice; își urmează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de dictatură. Sigur, fiind una din ultimele figuri eroice europene, încă în viață, nu putea rămîne în umbra anonimatului resemnat; în fond, se aflase la originea modificării cursului conflagrației, rămăsese pe cît de tînăr, pe atît de vertical în fața invaziei rusești. Merita cu prisosință proeminența publică. Mai cu seamă în propria-i țară. Dar chiar și fără acceptarea compromisurilor provocate de fostul ștab comunist, mai ales fără ele, Regele Mihai ar fi rămas în mentalul multor români cu memoria nealterată providențialul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Consiliul federal a luat măsuri înțelepte pentru ca sfîntul obicei de azil pe care Elveția l-a avut ca deviză fiind respectat, să se dea satisfacere și țărilor vecine, izgonindu-se criminalii politici ordinari". Rezon! Și mai spune Tell: "În coloniile rusești de aici se observă o liniște mare. O fi aparentă sau reală? Nu știu". Ce nu știa Tell, la 1890, aveam s-o știm noi, mai tîrziu, citind cursul scurt al bolșevicilor, în care e trecut și momentul cînd în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se observă o liniște mare. O fi aparentă sau reală? Nu știu". Ce nu știa Tell, la 1890, aveam s-o știm noi, mai tîrziu, citind cursul scurt al bolșevicilor, în care e trecut și momentul cînd în "liniștita" colonie rusească se ivea drăguțul nostru Lenin, sub chelia căruia clocea deja meningita revoluției. Chiar dacă n-am prea înțeles ce-i cu nifiliștii helveți, să trecem la Drama din amor cu care ne și așezăm sub titlul paginii, Iadul casnic. Camil Brukel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
precădere de stratul suprapus al spiritului, cel care a determinat, în veac, făurirea statului român modern și care în pofida terorii comuniste a întreținut eroic demnitatea unei nații cu așa nobilă ascendență. Ei, bine, scăpat de regimul torționar, adus de tancurile rusești și întreținut de succesorii acestora, substanțialul segment al intelectualității autentice (nu cel din păcate și mai substanțial al colaboraționiștilor de toate nuanțele) are de dus o, să sperăm!, ultimă bătălie cu reziduurile unui comunism ce se dovedise a fi mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui 1 Mai și îngînate fals de... masele largi populare. De bine-de rău, masele astea își tîrîiau traiul cum puteau, închisorile însă gemeau de elitele românești, cele ce definiseră o țară în plină emergență europeană. Asta pînă la invazia tancurilor rusești și înstăpînirea hahalerelor autohtone. Abrevierea scriitoarei, dincolo de tăietura ei ludică, diagnostichează exact starea de spirit a junimii din sinistrul interstițiu. Restrîngînd aria la un Iași care, oricum, nu fusese un oraș oarecare, sînt de rememorat secvențe stenice, sustrase cu perspicacitate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a fost într-adevăr în Piața (Roșie), dar... dar... păstrîndu-și intact aplombul, s-a dus imediat în orgolioasa Georgie, trimițîndu-i și de acolo unui Putin oricum cețos în intențiile lui democratice, un mesaj franc elegant. Parada, așadar, care, din unghi rusesc, s-a vrut o reiterare a imperialismului ei latent, a fost o staniolată contrafacere în dulcele stil kremlinesc. Neînstare să mai sperie pe nimeni. Chiar dacă în spăimoasele atemporale camioane Molotov au fost înghesuiți, ca hamsiii, babacii îmbrăcați în decorații staliniste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
asta a fost menirea lui: să profeseze meseria de om politic), ni-l putem deci imagina ținînd cont, în oricare dintre problemele acute ale țării, de părerea trotuarului? Cum ar fi arătat acea Românie (pe care au distrus-o tancurile rusești și golănimea autohtonă), dacă s-ar fi lăsat sugestionată de analiștii de ocazie și de nechemații lor subiecți de pe trotuar? Nu e cazul. Aici, nefericitul optativ nu are ce căuta. 16 august De revenit, încă o clipă, la România diletantă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al momentului. Ce fascinant ar fi fost ca, după jumătatea de secol proletar, să vină la putere cum se întîmplase o întreagă istorie a României moderne burghezia. Nu cea care băga spaima (doctrinară) în sărăntocii ajunși la cîrmă prin tancurile rusești, ci eficienta clasă de respirație europeană, făuritoarea de drept a statului numit Regatul României. Un prim upercut în figura indigestă a comunismului remanent îl plasase, cu perspicacitate, singularul Constantinescu, chiar numai și cu barbișonul lui atît de antipatizat de pegra
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
picioare ca și stăpînul ei lumea cu bune și rele, înavuțiții și sărăntocii veacurilor. Acestora din urmă, impasibilul boier le-a acordat harul milei sale. Fără urmări. Poate, doar cu cinism alăturîndu-se indivizilor care au acaparat țara în trena tancurilor rusești și crezînd cine știe! în sosirea izbăvirii pentru obidiții lui. (Să fie oare cu totul întîmplător apetitul neobosit cinic al corpolentului cineget?) Comunismul și l-a revendicat, oricum, cu benefic profit, pe conu Mihai. Descendenții de azi întru anacronic socialism
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vocație. Cum, vai!, au existat atîția, ducă-se pe pustii!, în secolul roșu. Măi, drăguț și talentat băiețică i-aș spune, dacă l-aș întîlni lasă-te de goangele antimonarhice ale bunicilor tăi vajnici apărători ai republicii aduse de tancurile rusești și vezi-ți de pictura ta! Pentru că, realmente, e una bună. (Se-nțelege cred, de ce omiterea numelui expozantului de la Cupola nu are nici o relevanță particulară. Ci doar una general simbolică.) 20 decembrie Decît de plîns, mai bine de rîs. De
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încă) a stradă copen... Și-atunci pictorul din acest interior (probabil destul de asemănător cu al confratelui său occidental) nu are încotro, vede, vrînd-nevrînd, strada foită de o lume peste care, din păcate, a trecut urîciunea unui comunism impus de tancurile rusești, lume ce face eforturi eroice, acum, să se emancipeze de sub stigmat, să-și asigure, singură, organic, dezvoltarea, neputînd oculta convulsiile momentului, în care sînt implicați factori deocamdată nespecifici normalității. Numiți totuși, atît de frumos și reconfortant, societatea civilă. Din ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au reflectat destul de exact măsura în care Constantinopolul mai era actual sau mai putea fi un punct de reper în imaginarul colectiv. De altfel, istoriografia demonstrează și o incompatibilitate de fond între un "vis basileic" (așa cum l-a folosit puterea rusească a lui Petru cel Mare), a unui imperiu în expansiune, și politica statelor medievale românești, una de definire identitară, de menținere a granițelor și a independenței în limitele proiectelor domnești. Încercarea a constat în principal în a păstra la adăpostul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
bine, paradoxal, tocmai prin filieră polonă și maghiară (Papacostea 139-277; Mazilu, Recitind literatura română veche I 237-439). Păstrând legătura, pe de altă parte, cu structurile rezistenței cultural-religioase sârbești, athonite și bulgare, apoi cu nordul ucrainean, susținând, adesea cu mefiență, programul rusesc de translatio imperii, Țările Române au fost fie un corp politic străin, pentru o credință necreștină, care le extorca însă financiar și le constrângea uneori în exercitarea puterii, fie un corp spiritual străin, mai mult sau mai puțin incomod, față de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și la memoria colectivă (oricât de vagă). Pe de altă parte, absența din imaginarul istoriografic al culturii noastre medievale a unor mituri cosmogonice, precum cele orientale, aparent denotă o lipsă de fantezie sau chiar o deficiență mitologică. Altfel decât cronicile rusești și cronicile slavilor apuseni, cele din secolul XVI, cu tradiție în a îngloba nuclee de legendă, scrierile românești omit până spre 1650 povestirile orale, nedepășind "stilul inscripțional". O excepție ar putea fi considerată legenda fraților eponimi, păstrată în Cronica moldo-rusă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
moștenitoare a Constantinopolului. Mitul celor doi frați, Roman și Vlahata, răspunde de asemenea modelului balcanic, de proveniență pre-creștină, reluat în "legendele despre începătorii de seminții" (Mazilu, Literatura română în epoca Renașterii 259), prezenți în textele sfinte, dar și în letopisețele rusești și în scrierile care au circulat în spațiul românesc, până la Hresmologhionul lui Paisie Ligaridis (Mazilu 134). În lumina timpului, în istoriografia internă se așează un mileniu tăcut între cele două descălecate: primul, civilizator, al doilea, de reîntemeiere pe structuri ritualice
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
internă a celor două mici entități statale, la cheremul ingerințelor străine”. Oportună sau constructivă rămânea, de aceea, considerarea „cerinței prințului străin” prin raportare strictă la „proiectul național”, incipient la 1821-1822 și definitivat sub „Învățămintele” revoluției de la 1848 și ale „ocupațiilor rusești” de la 1848-1849 și 1853-1854. Că i-a fost dat să fie și europeană, marcând „internaționalizarea chestiunii române” <ref id="21">21 L. Boicu, Geneza „chestiunii române” ca problemă internațională, Iași, 1975, p. 134 și urm. </ref>, „cerința” respectivă se impune
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
dunărene”, recent independente, s-a constituit Într-o preocupare „la zi” a cabinetului de la Viena. Prima În vizorul unei atare politici s-a aflat Serbia, situație de natură a profila „eventualități amenințătoare” pentru România; cel puțin la fel de amenințătoare ca „manevrele rusești” În Bulgaria, unde legea o făceau, pe moment, generalii ruși Kaulbars și Subolev. În scopul Îndepărtării riscului ca statul român să evolueze În orbita politicii Austro-Ungariei sau, mai rău, În cea a Rusiei, domnitorul Carol și guvernul Brătianu au trebuit
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]