11,192 matches
-
și lângă Marcus, dezorientați. Priviți în jos, la mașinile de război. Le vedeți? Sunt catapulte și vor arunca pietre în noi. Iar mai încolo, acelea - arătă spre scorpiones - vor arunca în noi cu săgeți, cu o putere nemaipomenită. Vom folosi scuturile și palisada ca să ne apărăm. Arătă spre pajiște. — Vedeți petele acelea întunecate pe iarbă? Ocoliți-le când luptați sau împingeți-i pe dușmani într-acolo... Sunt capcane în care puteți cădea. În cele din urmă, arătă spre castrapila plasate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care, cu un gest teatral, făcu semn mulțimii să aplaude. În sunetele trâmbițelor și ale cornului, în aclamațiile mulțimii, în arenă intră cu pompa magna armata vitellienilor. Soldații erau îmbrăcați în culori vii, roșu-purpuriu și albastru; culori strălucitoare aveau și scuturile, tunicile și eșarfele, iar plăcuțele de bronz ale armurilor sclipeau în soare. Înarmați cu scuturi de infanterie, gladius, pumnal și pilum, vitellienii mărșăluiau în coloană. Valerius numără paisprezece rânduri de câte cinci oameni. Îi comanda Flamma, îmbrăcat ca un general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cornului, în aclamațiile mulțimii, în arenă intră cu pompa magna armata vitellienilor. Soldații erau îmbrăcați în culori vii, roșu-purpuriu și albastru; culori strălucitoare aveau și scuturile, tunicile și eșarfele, iar plăcuțele de bronz ale armurilor sclipeau în soare. Înarmați cu scuturi de infanterie, gladius, pumnal și pilum, vitellienii mărșăluiau în coloană. Valerius numără paisprezece rânduri de câte cinci oameni. Îi comanda Flamma, îmbrăcat ca un general, mândru, cu mâna în șold și chipul triumfător, cu părul blond ivindu-se de sub coif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre pulvinar. Toată lumea se uita la soldați și la Flamma; nimeni nu le mai dădea atenție gladiatorilor din vârful colinei, îmbrăcați în negru, care semănau cu niște corbi. — Repede, acum..., zise Valerius privindu-l pe Marcus. Acum! Își aruncă lancea, scutul și coiful și sări peste palisada joasă, îndreptându-se spre castrapila, urmat de Marcus și Socrates. Sub privirile tovarășilor lor, care îi urmăreau cu atenție din vârful colinei, ridicară două castrapila și le întoarseră pe o parte, pentru a lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldații lui Flamma ridicau săbiile spre cer, adresând un salut împăratului și mulțimii. — Fiți atenți! spuse Valerius respirând greu, în timp ce-și punea coiful. Printre gladiatorii de jos sunt soldați adevărați. Ei vor mânui mașinile de război. Își luă scutul și sabia. Trâmbițele acoperiră aclamațiile, marcând începutul luptei. Cei douăzeci de soldați din armata vitelliană se îndreptară repede spre catapulte și spre scorpiones. În clipa următoare, patru bolovani zburară prin aer, îndreptându-se spre vârful colinei. — La o parte! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de sângele tovarășilor săi. Dacă stăm pe loc, ne masacrează! strigă cuprins de panică. Armurile pe care ni le-au dat nu ne protejează... — Nu te mișca! zise Valerius apucându-l de braț. Nu te teme, folosește-ți mai bine scutul, ridică-l deasupra capului. Încearcă să aperi colina împreună cu ceilalți. Eu, Marcus și... Un alt bolovan căzu. Din nou urlete, sânge, oase zdrobite. Valerius, Marcus și alți șapte-opt gladiatori alunecară în josul colinei, printre nori de praf, dincolo de locul liber dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cei din spatele lor bolovanul trecu lăsând în urmă o dâră de sânge. — Acum! îi șopti Marcus lui Valerius. În clipa următoare, gladiatorii othonieni ieșiră din tufișuri și se năpustiră cu săbiile ridicate asupra mașinilor de război. Soldații erau înarmați cu scuturi și săbii. Valerius se trezi prins între doi adversari. Îl desfigură pe primul, tăindu-i fața de la o ureche la alta, cu același gest - pe care nu-l uitase - cu care, într-o zi de decembrie din același an, barbarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prinși în lupte corp la corp. Peste puțin timp, veni și Flamma cu oamenii lui. Valerius striga, îndemnându-și tovarășii, ataca, apoi se retrăgea în spatele mașinilor de război, își rănea adversarii fără să-i ucidă, doborându-i cu lovituri de scut și de lance; prin eschive abile îi atrăgea pe dușmani spre canal, îi împingea, după cum îl sfătuise Listarius, spre porțiunile de nisip mai întunecate, unde vitellienii se prăbușeau. Pe alții îi făcea să cadă în apă. Luptă cu o furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la marginea drumului, bolovanii zburând prin aer, negri pe cerul înstelat. Auzi strigătele oamenilor zdrobiți... Masacrul... Catapulta ucigașă așezată de vitellieni pe marginea Viei Postumia făcea ravagii în rândul oamenilor lui Antonius. — Doi curajoși! strigă Antonius. Doi curajoși să ia scuturile și coifurile de la cadavrele dușmanilor, să se infiltreze printre vitellieni și să ajungă la catapultă. E de-ajuns o lovitură de sabie ca să tai frânghiile. Imediat, doi soldați tineri se năpustiră înainte și reușiră să taie frânghiile, înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Îmi doresc să pot plăti împreună cu tine. 39 După victoria asupra lui Antonius și a Cleopatrei, împăratul Augustus adusese la Brixia o veche statuie a Afroditei, de la Alexandria, din Aegyptus. Statuia, care o înfățișa pe Afrodita aplecată, oglindindu-se în scutul lui Marte, fusese donată de Augustus orașului. Ani la rând stătuse în sala principală a Pretoriului, până când fusese cumpărată de Calvia Crispinilla, care reușise să convingă cu banii ei un guvernator din cale-afară de slab... Calvia pusese să se adauge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l în plin. De data aceasta Valerius nu reuși să pareze lovitura și se prăbuși. Se rostogoli în nisip, stârnind un nor de praf. Marcus văzu cum, cu un efort, se întorcea cu fața în sus, strângând într-o mână scutul, iar în cealaltă pumnalul. Skorpius se aruncă din nou asupra lui și-i puse mânerul tridentului de-a latul pe coif, apăsând cu putere, de parcă ar fi vrut să-l îngroape pe Valerius în nisip. Valerius dădea din mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ridicară iar în nisipul îmbibat de sânge. Deodată, mulțimea îl văzu pe Vitellius ivindu-se furios din pulvinar. Le strigă ceva gărzilor, care intrară imediat în arenă, se îndreptară spre cei doi gladiatori și îi despărțiră. Lui Valerius îi luară scutul și îi lăsară doar pumnalul. Lui Skorpius îi luară plasa, lăsându-i tridentul și pumnalul. Din public se ridicară strigăte indignate, ce părură să zguduie cerul. — Ce se întâmplă? îl întrebă pe Marcus un îngrijitor care avea deja pregătit cârligul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu care urma să târască leșul învinsului. Ce se întâmplă? — Vitellius aplică o regulă veche. Înainte vreme, dacă luptătorii erau la egalitate, li se lua echipamentul de apărare. Dar regula asta se aplica numai când ambii gladiatori erau înarmați cu scuturi. — Iar Skorpius nu are scut... — Așa e. Vitellius acționează împotriva tuturor regulilor gladiaturii. E limpede că vrea să-i ofere un avantaj lui Skorpius. În clipa aceea, văzu că Skorpius se îndrepta șchiopătând spre pulvinar, plin de sânge, cu tridentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
leșul învinsului. Ce se întâmplă? — Vitellius aplică o regulă veche. Înainte vreme, dacă luptătorii erau la egalitate, li se lua echipamentul de apărare. Dar regula asta se aplica numai când ambii gladiatori erau înarmați cu scuturi. — Iar Skorpius nu are scut... — Așa e. Vitellius acționează împotriva tuturor regulilor gladiaturii. E limpede că vrea să-i ofere un avantaj lui Skorpius. În clipa aceea, văzu că Skorpius se îndrepta șchiopătând spre pulvinar, plin de sânge, cu tridentul ridicat. — Vitellius... Să te înghită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tridentul spre împărat. Vitellius își lăsă capul în jos cu o repeziciune surprinzătoare, iar tridentul se înfipse în spatele lui, într-un perete de lemn, care se prăbuși. Vreo zece gărzi se aruncară asupra lui Skorpius, lovindu-l cu pila și scuturile în piept, în cap, peste picioare... Când rețiarul se prăbuși, începură să-l lovească cu picioarele. Mulțimea agitată începu să strige și mai tare când Valerius își luă scutul - pe care îngrijitorii îl abandonaseră în apropiere - și se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gărzi se aruncară asupra lui Skorpius, lovindu-l cu pila și scuturile în piept, în cap, peste picioare... Când rețiarul se prăbuși, începură să-l lovească cu picioarele. Mulțimea agitată începu să strige și mai tare când Valerius își luă scutul - pe care îngrijitorii îl abandonaseră în apropiere - și se îndreptă spre Skorpius. Îi lovi pe soldați cu mânerul pumnalului, repede și precis; unul după altul, se prăbușiră. Câțiva rămaseră nemișcați, fără simțire, iar ceilalți se ridicară și se îndepărtară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
clipa aceea, la Ludus cineva deschise ușile celulelor, una după alta. Gladiatorii năvăliră pe coridoare, doborându-i rapid pe puținii paznici care încercau să-i oprească. Dădură buzna în magaziile unde se păstrau armele și luară săbii, pumnale, tridente și scuturi. Ieșiră în fugă pe porțile de la Ludus, cu armele în mână. Se alăturară trupelor flaviene și înaintară împreună cu ele, înfigând tridentele în trupurile atacatorilor, sfârtecându-i cu săbiile și pumnalele, zdrobindu-le capetele cu scuturile. Cu neputință de oprit, dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luară săbii, pumnale, tridente și scuturi. Ieșiră în fugă pe porțile de la Ludus, cu armele în mână. Se alăturară trupelor flaviene și înaintară împreună cu ele, înfigând tridentele în trupurile atacatorilor, sfârtecându-i cu săbiile și pumnalele, zdrobindu-le capetele cu scuturile. Cu neputință de oprit, dădeau frâu liber furiei care îi ajuta să învingă în arenă. Printre ei se afla și Valerius. 43 — Ausper! continua să strige Vitellius. Glasul său răsuna în încăperile și pe coridoarele palatului pustiu. — Unde ești? Ausper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în care nu se puteau iniția sau celebra acțiuni private, publice sau militare, deoarece se comemora înfrângerea suferită de romani la Veii, în anul 477 î.Hr., și înfrângerea, la fel de dezastruoasă, a galilor pe râul Allia în anul 387 î.Hr. Ancyla: scutul roman despre care tradiția spunea că a căzut din cer. Era păstrat de preoții Salieni, împreună cu alte unsprezece scuturi făurite de regele Numa Pompilius, care erau atât de asemănătoare cu originalul, încât nu puteau fi deosebite de el. Cele douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
romani la Veii, în anul 477 î.Hr., și înfrângerea, la fel de dezastruoasă, a galilor pe râul Allia în anul 387 î.Hr. Ancyla: scutul roman despre care tradiția spunea că a căzut din cer. Era păstrat de preoții Salieni, împreună cu alte unsprezece scuturi făurite de regele Numa Pompilius, care erau atât de asemănătoare cu originalul, încât nu puteau fi deosebite de el. Cele douăsprezece scuturi erau păstrate pe Palatinus, în templul zeului Marte. În fiecare an, la 1 martie, când începea sezonul războaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
roman despre care tradiția spunea că a căzut din cer. Era păstrat de preoții Salieni, împreună cu alte unsprezece scuturi făurite de regele Numa Pompilius, care erau atât de asemănătoare cu originalul, încât nu puteau fi deosebite de el. Cele douăsprezece scuturi erau păstrate pe Palatinus, în templul zeului Marte. În fiecare an, la 1 martie, când începea sezonul războaielor, preoții Salieni duceau în pocesiune scuturile, dansând (numele lor provine din salire, „a dansa“). Scuturile erau aduse înapoi în templul lui Marte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care erau atât de asemănătoare cu originalul, încât nu puteau fi deosebite de el. Cele douăsprezece scuturi erau păstrate pe Palatinus, în templul zeului Marte. În fiecare an, la 1 martie, când începea sezonul războaielor, preoții Salieni duceau în pocesiune scuturile, dansând (numele lor provine din salire, „a dansa“). Scuturile erau aduse înapoi în templul lui Marte la 24 mai. În zilele când scuturile nu se aflau în templu - zile de sărbătoare religioasă - erau interzise acțiunile private sau publice. Antonius Primus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
puteau fi deosebite de el. Cele douăsprezece scuturi erau păstrate pe Palatinus, în templul zeului Marte. În fiecare an, la 1 martie, când începea sezonul războaielor, preoții Salieni duceau în pocesiune scuturile, dansând (numele lor provine din salire, „a dansa“). Scuturile erau aduse înapoi în templul lui Marte la 24 mai. În zilele când scuturile nu se aflau în templu - zile de sărbătoare religioasă - erau interzise acțiunile private sau publice. Antonius Primus: curajosul comandant ale cărui fapte eroice sunt descrise amănunțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zeului Marte. În fiecare an, la 1 martie, când începea sezonul războaielor, preoții Salieni duceau în pocesiune scuturile, dansând (numele lor provine din salire, „a dansa“). Scuturile erau aduse înapoi în templul lui Marte la 24 mai. În zilele când scuturile nu se aflau în templu - zile de sărbătoare religioasă - erau interzise acțiunile private sau publice. Antonius Primus: curajosul comandant ale cărui fapte eroice sunt descrise amănunțit în Istoriile istoricului latin Tacitus. Aquilifer: subofițer din legiunile romane responsabil de signa (semnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ballare, „a dansa“). Balteus: bandulieră, curea din piele care susținea teaca gladius-ului. Soldații o purtau încrucișată din partea stângă a gâtului până la șoldul drept, pentru a putea scoate repede arma pe partea stângă, deoarece partea dreaptă a corpului era acoperită de scut. În epoca republicană, nu exista balteus-ul, teaca gladius-ului fiind atârnată de cingulum, o centură legată în talie. Odată cu balteus-ul, în epoca imperială (a doua jumătate a secolului I d.Hr.) apare și focalis, o eșarfă datorită căreia se evitau rănile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]