11,518 matches
-
Biserica le consideră eretice sunt cele care privesc Hristologia, firea lui Isus Hristos și relația dintre Hristos și Dumnezeu Tatăl. Învățătura istorică spune că Hristos a fost Dumnezeu deplin și om deplin în același timp și că cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt egale și eterne. Este de remarcat că această poziție nu a fost declarată oficial ortodoxă până când nu a fost pusă sub semnul întrebării de Arie în secolul al IV-lea (Crezul de la Niceea în 325); și nici Noul Testament
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
Un antifon este alcătuit dintr-unul sau mai multe versuri / versete din psalmi (sau propoziții din Sfânta Scriptură), care alternează cu versuri ce conțin ideea principală a acelui psalm. Numele provine din practica tradițională a cântărilor interpretate de două coruri care își răspund unul altuia antifonic. În practica ortodoxă modernă, un cor sau grup de cantori poate
Antifon () [Corola-website/Science/318184_a_319513]
-
de cantori poate cânta singur întreaga secvență, dar acolo unde sunt două coruri sau cantori alternând aceste imnuri, este necesar ca muzica să fie antifonală. Bisericile bizantine folosesc cântarea antifonică mult mai des decât cele slave. Primele trei imnuri ale Sfintei Liturghii sunt cunoscute sub numele de "antifoane". După reforma liturgică din 1838, tradiția greacă (cu excepția Sfântului Munte Athos) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi și Fericiri cu refrene scurte adresate Maicii Domnului și lui Iisus Hristos
Antifon () [Corola-website/Science/318184_a_319513]
-
provine din Fericiri. În continuarea celui de-al doilea antifon, întotdeauna se cântă un un imn al Împăratului Iustinian, "Fiule, Unule Născut". Este un imn de mărturisire a dumnezeirii lui Hristos și întruparea, crucificarea și învierea ca a "unul din Sfânta Treime" pentru mântuirea oamenilor.
Antifon () [Corola-website/Science/318184_a_319513]
-
de versuri, ea fiind cea mai lungă și cea care stă, în ceea ce privește tonul și stilul, cel mai aproape de "Beowulf" dintre poeziile anglo-saxone păstrate. Este povestea apostolului Andrei și călătoria lui de a-l salva pe apostolul Matei. "Elene" este povestea Sfintei Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, și descoperirea ei a „Crucii adevărului”. Cultul „Crucii adevărului” era popular în Anglia anglo-saxonă, această poezie fiind unul din motive. "Guthlac" erau de fapt două poezii despre Sfântul Guthlac, un sfânt englez din secolul
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
secolul al X-lea. În afară de hagiografiile scrise de Ælfric, mai există unele despre sfântul Guthlac în „Cartea Vercelli”, despre viața Margaretei de Antioka, și despre viața Sfântului Chad de Mercia. În manuscriptul sunt 4 biografii: Cei șapte tineri din Efes, "Sfânta Maria din Egipt", "Sfântul Eustaciu" și "Sfântul Eufrosin". Există multe traduceri anglo-saxone din Biblie. Ælfric a tradus primele 6 cărți din Biblie ("Hexateuch"). Există și o traducere a Evangheliilor, dar cea mai populară a fost traducerile "Evanghelia lui Nicodim" (sau
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
de preot în numele tutuor celor prezenți. După fiecare rugăciune, poporul prezent sau strana răspunde: "Doamne, miluiește", " Dă, Doamne" sau "Ție, Doamne". Se mai poate întâlni (rar) cu denumirea de litanie. Fiecare ectenie se încheie cu o doxologie de proslăvire a Sfintei Treimi, rostită de preot. Ectenia Mare sau Ectenia păcii începe cu cuvintele: "În pace, Domnului să ne rugăm". De obicei, se găsește la începutul slujbei și cuprinde diferite rugăciuni de cerere pentru prosperitatea și mântuirea poporului lui Dumnezeu. Ectenia mică
Ectenie () [Corola-website/Science/318186_a_319515]
-
Pentru majoritatea sărbătorilor care au o perioadă de prăznuire prelungită se face și o înainte prăznuire. a începe în ziua de după sărbătoarea propriu-zisă și se încheie în ziua în care se face "odovania" praznicului. Durata prăznuirii prelungite variază în funcție de sărbătoare. Sfintele Paști și majoritatea sărbătorilor mari și mijlocii au perioade de prăznuire prelungită.
Dupăprăznuire () [Corola-website/Science/318217_a_319546]
-
un ecou mitic atât datorită folosirii unei exprimări cronicărești, cât și a alunecării poetice între planul real și cel fabulos sau a declanșării sugestive unor asociații mitice. Pot fi aduse ca exemple casa presviterei Olimbiada asemănată de personaje cu locuința Sfintei Vineri din basmele românești, străjuită de "„copiii vrăciței”", "„un ursuleț, un lupan și o bufniță”", precum și de o "„cățelușă cu dinții de fier și cu măsele de oțel”", sau confundarea căpitanului Petrea Gânj ce-și fuma luleaua cu Sfântul Ilie
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
în 1990 și 2000). Comunitățile religioase din țară coexistă în pace. Libertatea și egalitatea religioasă sunt incluse în Constituția Bulgariei ca drepuri inalienabile ale fiecărui cetățean. De fapt, capitala Sofia este cunoscută pentru așa numitul „Triunghi al toleranței religioase”: Biserica Sfânta Nedelya, Moscheea Banya Bashz și Sinagoga Sofia sunt localizate la câțiva metri unele de altele în centrul real al orașului. Potrivit recensământului bulgar din 2001 privind etnia și religia, cele mai numeroase grupuri religioase din țară sunt: De departe religia
Religia în Bulgaria () [Corola-website/Science/319642_a_320971]
-
pură și curajoasă în Noaptea vânătorului, din 1955. Mai târziu Robert Altman îi va adresa un omagiu «vibrant» în Nunta (1978), iar Gish, la rândul ei, îi va da replica unei alte legende, mai agresivă de data asta - Bette Davis. Sfânta Lillian a lăsat să-i scape că există pe lume și persoane nu prea drăguțe... În cariera ei cinematografică, Lillian Gish mărturisea două regrete, două proiecte îndelung gândite și niciodată realizate: adaptarea lui Peter Pan, pentru care primise acordul autorului
Lillian Gish () [Corola-website/Science/319715_a_321044]
-
vechi Biserici creștine. Conform tradiției, ea își are originile în propovăduirea Sfântului Apostol Andrei din primul secol al erei creștine. Din punct de vedere istoric, adoptarea creștinismului de către regatul Georgiei (Iberiei sau Iviriei) s-a făcut în timpul și prin propovăduirea Sfintei Nina din Cappadocia, la începutul secolului al IV-lea. Inițial, Biserica Georgiei făcea parte din jurisdicția Patriarhiei Antiohiei, care îi acordă autocefalia în anul 466. Deși a avut mult de suferit în timpul invaziilor diferitelor triburi tătare din secolele al XIII
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
altor apostoli în Georgia, între care Simon Canaaneul, Matei, Toma si Tadeu. Crearea primei dieceze în Georgia îi este atribuită tot Sfântului Apostol Andrei. Partea mai cunoscută a istoriei creștinismului în Georgia începe după anul 303, odată cu lucrarea misionară a Sfintei Nina din Cappadocia. Până în anul 317, mărturisirea ei a ajuns la stăpânitorii regatelor de răsărit și de apus ale Georgiei, astfel încât Regele Miriam II al Iviriei (din Georgia de Răsărit) și Regina Nana a Georgiei de Apus au adoptat creștinismul
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
extraordinare pe apă, pe uscat, în peșteri, prin atmosfera, în Cosmos" (2005) - Editură "Porțile Orientului"; Povestea unui castel blestemat - Ruginoasa" - Editură "Porțile Orientului"; • "Istoria românilor în 1000 de imagini" (2006) - Editură "Porțile Orientului"; • "Bîrnova, dragostea mea" (2006) - Editură "Porțile Orientului"; • "Sfintele Paști" - Editură "Porțile Orientului"; • "Vine iarăși Moș Crăciun" - Editură "Porțile Orientului"; Viața ilustrata a poetului nemuritor" (Mihai Eminescu) (2007) - Editură "Porțile Orientului"; Viața ilustrata, minunile, parabolele și patimile lui Iisus Hristos" (2008) - Editură "Porțile Orientului"; • "O istorie legendară a Iașilor
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
, cu hramul Sfânta Treime, a fost construită cu sprijinul Casei Regale a României, după planurile arhitectului Victor Ștefănescu. Lucrările au fost începute la 28 martie 1921 și au fost finalizate la mijlocul lunii septembrie 1922, la 8 octombrie având loc sfințirea și primirea hramului
Catedrala Încoronării din Alba Iulia () [Corola-website/Science/319124_a_320453]
-
Aceste scrieri nu au fost niciodată răspunse.” Deși câțiva cititori ca Jefferson și alți disidenți raționali au fost de acord cu munca sa, el a fost aspru recenzat datorită poziției sale teologice extreme și în special datorită refuzului credinței în Sfânta Treime. În 1785, în timp ce Priestley a fost ocupat cu un pamflet despre "Corruptions", el a publicat "The Importance and Extent of Free Enquiry", susținând că Reforma Protestantă nu a reformat în întregime biserica. În cuvintele care ar fierbe într-o
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
La (, în ) este o capelă care a fost construită pe Île de la Cité, la Paris, la cererea Sfântului Ludovic, pentru a adăposti "Cununa de Spini", un fragment al "Sfintei Cruci", precum și alte diverse relicve ale Patimilor pe care le achiziționase. O "capelă sfântă" este termenul prin care este denumită o "capelă" care are un eșantion din coroana de spini a lui Isus Hristos. "Capela Sfântă" (în ) de la Paris este cea
Sainte-Chapelle () [Corola-website/Science/319298_a_320627]
-
pentru acces. În incinta parcului este ridicat un monument în cinstea tuturor eroilor martiri din toate timpurile și din toate locurile, jertfiți pe câmpurile de luptă, în lagăre, în închisori, pentru apărarea țării, a credinței noastre strămoșești, întregirea neamului, slava sfintei lui Dumnezeu Biserici, pentru dreptatea, demnitatea și libertatea noastră. A fost realizată la sfârșitul sec. al XIX-lea. S-a adăugat pronaosul și tinda și a fost pictată din nou de un pictor local, Ion Pașoiu. Între anii 1971-1972 s-
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
din prima căsătorie, ura pe față pe mama ei vitregă. Aceasta era o femeie energică, îndrăzneață, violentă; ea conspiră. Dar complotul fu descoperit. Atunci, împreună cu tânărul ei soț, Cezarul Renier de Montferrat și principalii lor partizani, ea se adăposti în Sfânta Sofia și transformând basilica în fortăreață, adunând pe oamenii de arme în jurul ei, se pregăti să reziste cu hotărâre și dădu guvernului un adevărat ultimatum. Era în mai 1182. Ceea ce agrava situația era că poporul se ridica în favoarea conjuraților și
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
stângăcie nemaipomenită, protosebastul voi să pedepsească pe patriarh pentru rolul pe care-l jucase în răscoală și-l exilă într-o mânăstire. Manifestații strălucite în favoarea prelatului, arătară repede șefului puterii greșeala lui. Orașul întreg readuse în triumf pe patriarh în Sfînta Sofia, pe străzile pline de parfumururi și de tămâie și răsunând de zgomotul aclamațiilor. Era o nouă înfrângere pentru guvern. Aceste incidente serveau de minune intereselor lui Andronic. Împotriva unui regim urât de toți, toată lumea căuta un salvator și-și
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
cu forța pe tron să, i se pună aproape fără voia lui mitra roșie pe cap, să fie îmbrăcat cu mantia imperială. În sfârșit, el consimți să se încline în fața voinței populare și, după câteva zile, când fu încoronat în Sfânta Sofia, el auzi cu plăcere numele său figurând înaintea celui al lui Alexe, în aclamațiile oficiale. Atunci, spune un cronicar, pentru prima dată el se arătă vesel; privirea lui aspră se îndulci și făgădui că acum, find împărat, lucrurile aveau
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
simțită, gândită de un cap superior, o fire distinsă". Analizând opera lui Baltazar și pe cea a lui Chavannes, criticul Vasile Florea a determinat o apropiere importantă între cei doi, făcând comparație între "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul" și decorațiile cu "Sfânta Geneviéve" a lui Chavannes. Ambele lucrări aparțin simbolismului trasat de Albert Aurier, care a cerut ca opera de această sorginte să fie una ideistică, subiectivă, sintetică și mai ales decorativă. Ultimul atribut este cel care caracterizează cel mai plenar opera
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
de pe icoanele împărătești (Deisis, datată și semnată; Sfântul Mare Mucenic Gheorghe; Cuvioasa Paraschiva; Maria cu pruncul; Sfântul Nicolae; Arhanghelul Mihail), realizate în 1777, marcând, ca deobște, săvârșirea picturii murale. În altar, temei amintite, se alătură: procesiunea arhiereilor, iar pe boltă: Sfânta Treime, Maria împărăteasă, cete îngerești. Din pictura navei, cu remarcabile chenare florale, se păstrează: mucenicii, în decor pe nișe, apostolii, înșiruiti la marginea bolții; iar pe perete sud, Sf. Dimitrie. În pronaos: mucenițe iar pe plafon: Maria Orantă, Adam și
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . , comuna Țaga, monument istoric, a fost construită la începutul secolului al XIX-lea. Pictura: Deasupra ușii de intrare în pronaos se găsește o inscripție care vorbește de pictarea bisericii: „zugrăvitu-s-au această sfântă biserică în zilele prealuminatului împărat Francisc al doilea și excelenței sale Ioan Bob vlădicu Făgărașului și toată țara Ardealului... protopop Stoica și era paroh satului popa Ioan Mesaroș prin cheltuiala a tot satu și s-au isprăvit în avgust, în anii
Biserica de lemn din Năsal () [Corola-website/Science/315724_a_317053]
-
mucenici în decor de arcade, iar nașterea bolții, reprezentări din viața lui Hristos, încadrate de evangheliști, detașându-se, ca realizare artistică, Cina cea de taină. Pe timpanul de vest se desfașoară o impresionantă compoziție pe tema Răstignirii. În absida, altarului: Sfânta Treime, cete îngerești, Jertfa lui Avraam, Botezul Domnului (perete nord), și procesiunea arhiereilor. Prin lucrările de aducere a pereților în faza inițială, adică a bârnelor aparente, ar ieși la iveală, desigur, noi date, nu numai în ceea ce privește istoria monumentului, ci și
Biserica de lemn din Copand () [Corola-website/Science/315795_a_317124]