108,186 matches
-
974 puterea în Salerno după alungarea principelui de atunci, fiu al lui Guaimar al II-lea cu prima sa soție, Gisulf I, care și-a găsit refugiu la curtea lui Pandulf I Cap de Fier, fiu al lui Landulf I conducător în Principatul de Benevento. Cu ajutorul lui Pandulf, Gisulf a fost reinstalat ca principe de Salerno la sfârșitul acelui an. În ciuda perioadei scurte în care a guvernat Salerno, Landulf pare să fi reușit să bată monedă în acest principat, un "denarius
Landulf de Conza () [Corola-website/Science/324591_a_325920]
-
la sfârșitul acelui an. În ciuda perioadei scurte în care a guvernat Salerno, Landulf pare să fi reușit să bată monedă în acest principat, un "denarius" . Dacă această atribuire a "denarius" către Landulf este corectă, atunci el ar fi fost primul conducător din Salerno care să fi emis o monedă proprie de după Guaimar I.
Landulf de Conza () [Corola-website/Science/324591_a_325920]
-
libertăților din Turcia republicana și Maroc ar putea da speranțe în sensul unei posibile evoluții a ancorării unor societăți islamice în modernitate. Din acest motiv el a sustinut necesitatea aderării Turciei la Uniunea Europeană. El a criticat cu asprime Israelul și conducătorii și media arabă, inclusiv cei ai mișcării Hamas în legătură cu evenimentele din timpul Operației Plumb turnat în fâșia Gază în deembrie 2008. analiza a originilor violenței islamiste; sublinierea contrastului între tradiția poetica a unor liberi cugetători și mistici medievali și tradiția
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
a cucerit Capua, însă a lăsat orașul sub controlul lui Landulf al VIII-lea pentru încă patru ani. După aceea, Richard și-a sporit prestigiul prin adăugarea titlului princiar de Capua, al cărei teritoriu a trecut sub autoritatea sa. Astfel, conducătorul normand a devenit vecin cu Statul papal, fiind pe rând protector și susșinător, iar apoi dușman al papilor, petrecând astfel ultimii ani în excomunicare, la fel ca și fiul și succesorul său, Iordan I, care a desprins o bucată din
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
Docibilis al II-lea (n. cca. 880 - d. cca. 954) a fost conducător al Gaetei, într-o funcție sau alta, de la 906 până la moarte. Docibilis a fost fiul "hypatus"-ului Ioan I, care l-a numit coregent din anul 906. Docibilis a luat parte la bătălia de la Garigliano din 915. În 930, el
Docibilis al II-lea de Gaeta () [Corola-website/Science/324636_a_325965]
-
asupra statutului său, deși Imperiul Bizantin, față de care el a fost mereu vasal din punct de vedere legal, i-a recunoscut mereu cel puțin titlul de "αρχον". Tatăl său a murit în 933 sau 934, astfel că Docibilis a devenit conducător unic al Gaetei. În această conjunctură, el a început să își manifeste independența față de Bizanț. El a renunțat la datarea imperială, prin care actele erau eliberate în funcție de domnia împăratului de la Constantinopol și, de asemenea, s-a aliat cu conducătorul longobard
Docibilis al II-lea de Gaeta () [Corola-website/Science/324636_a_325965]
-
devenit conducător unic al Gaetei. În această conjunctură, el a început să își manifeste independența față de Bizanț. El a renunțat la datarea imperială, prin care actele erau eliberate în funcție de domnia împăratului de la Constantinopol și, de asemenea, s-a aliat cu conducătorul longobard din Ducatul de Spoleto, Theobald I împotriva grecilor. La rîndul ei, soția sa Orania a preluat titlul de ducesă, alături de cel de "ypatissa", iar Docibilis l-a asociat pe fiul său, Ioan al II-lea, în poziția de co-duce
Docibilis al II-lea de Gaeta () [Corola-website/Science/324636_a_325965]
-
(supranumit "cel Roșu") (d. 961) a fost un conducător longobard din sudul Italiei care a devenit duce de Benevento și principe de Capua (ca Landulf al IV-lea) de la 939 sau 940, când tatăl său, Landulf I, l-a asociat la domnie. Mama sa a fost Gemma, fiica ducelui
Landulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324615_a_325944]
-
aspect științific și îmbinând cercetarea teoretică cu cea practică. A îndeplinit următoarele funcții: șef de catedră, membru în Consiliul profesoral al Facultății și în Senatul Universității, director al Stațiunii de Cercetări Stejarul-Pângărați, președinte al Filialei Iași a Societății de Geografie, conducător al Filialei Iași a Institutului de Geografie din cadrul Academiei Române, membru al Comitetului Național de Geografie. Ca specialist geomorfolog a făcut parte din diferite organisme științifice naționale și internaționale. Domeniul abordat cu predilecție este cel al geomorfologiei și geomorfologiei aplicate. A
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
în sudul Italiei cu mult înainte de completa cucerire de către ei a văii Padului: astfel, ducatul s-ar fi fondat de la anul 571. sau cel târziu către 590. Oricum ar fi stat lucrurile, se știe că primul duce a fost Zotto, conducătorul unui grup de soldați care au coborât pe coasta Campaniei. Deși la început independent, Zotto a fost până la urmă silit să se supună autorității regale din nord. Succesorul său a fost Arechis, nepot de frate al său, iar principiul succesiunii
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
au profitat de situația creată și și-au declarat independența. Criza a fost agravată de începerea ravagiilor din partea sarazinilor, la început aceștia fiind chemați în ajutor de către Radelchis, iar apoi de Siconulf în timpul lungului război dintre ei. Stimulați adeseori de către conducătorii creștini aflați în rivalitate, sarazinii au jefuit Napoli, Salerno și Benevento însuși. Colonia întemeiată de musulmani în sudul regiunii Lazio a fost eliminată abia în anul 915, după bătălia de la Garigliano. În același timp, Imperiul Bizantin recucerea o mare parte
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
-l trimite pe fiul său, Atenulf, să participe la răscoala normando-longobardă din Apulia în postura de comandant militar, însă Atenulf i-a abandonat pe normanzi, iar Benevento și-a pierdut ceea ce mai rămăsese din influența sa. Cel mai mare dintre conducătorii normanzi din sudul Italiei a fost Robert Guiscard, care a capturat Benevento în 1053. El a cedat cucerirea suzeranului "de jure" al acesteia, anume papei, care a numit o serie de longobarzi minori ca duci, înainte de a preda Benevento lui
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
întregii sale existențe ea a acționat ca un stat independent "de facto", doar pentru câteva scurte intervaluri de timp intrând în vasalitate față de Imperiul Bizantin. În anul 841, principele Sicard de Benevento s-a stins din viață. Imediat după aceea, conducătorul armatei sale, Radelchis, a preluat puterea în Benevento și l-a închis pe fratele și moștenitorul lui Sicard, Siconulf, în Taranto. Niște negustorii din Amalfi l-au salvat pe Siconulf eliberându-l, după care a fost proclamat ca principe în
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
unde a murit Eufemius) și s-au retras înapoi la Mazara. În 830, ei au primit consistente întăriri constând din 30.000 de oameni din Africa de nord și din Andalusia. Musulmanii veniți din Peninsula Iberică l-au înfrânt pe conducătorul bizantin Teodotus în iulie-august ale acelui an, însă o nouă epidemie i-a silit să se retragă la Mazara, iar apoi în Africa. În paralel însă, unitățile berberilor din Africa trimise să captureze Palermo au reușit să îl cucerească în
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
celui de amiral, dar inferior celui de mare amiral. Gradul de mare amiral (în ) a fost instituit de Benito Mussolini în 1924. El a fost creat în principal pentru a-l onora pe Paolo Thaon di Revel, care a fost conducătorul "Regia Marina" Italiană în Primul Război Mondial; el a fost singura persoană care a primit acest grad. Gradul de mare amiral este echivalent cu cel de mareșal al Italiei în armata terestră și cu cel de mareșal al forțelor aeriene
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
VIII-lea, Docibilis s-a întors împotriva Capuei, pe care a asediat-o, potrivit cronicarului Erchempert, cu concursul mercenarilor sarazini în două rânduri, în 900 și în 903. În continuare, el a inițiat un program de încheiere de alianțe cu conducătorii longobarzi din sudul Italiei, căsătorindu-și fiica, Megalu cu Rodgipert de Aquino, după cum o altă fiică, Eufemia i-a fost dată în căsătorie prefectului de Napoli. Docibilis apare pentru ultima oară menționat în anul 906, dar se poate presupune că
Docibilis I de Gaeta () [Corola-website/Science/324653_a_325982]
-
Andrei al II-lea de Neapole. Mercenarii au prădat orașul Capua, forțându-l pe Landulf să construiască o nouă capitală pe dealul Triflisco. Siconulf a replicat apelând la rândul său la alte cete de sarazini. Devastările produse de cei doi conducători creștini și de bandele lor de sarazini au tulburat atât de mult sudul Italiei, încât regele Italiei, Ludovic al II-lea, de îndată ce a fost încoronat ca împărat romano-german, în 850, a pornit imediat să pacifice sudul Italiei. În 851, el
Radelchis I de Benevento () [Corola-website/Science/324658_a_325987]
-
sub conducerea mitropolitului Andrei Șaguna. Delegația care se afla pe drum spre Insbruck a fost arestată, membrii ei fiind socotiți spioni. După eliberare, Popazu a prezentat împăratului petiția românilor și a afirmat că românii nu au avut niciodată încredere în conducătorii unguri. În 11 iunie se primește o rezoluție, dar nu-i mulțumește pe români, astfel încât la 24 iunie delegația a plecat spre Pesta pentru a comunica noua rezoluție favorabila guvernului ungar. În 24 noiembrie 1848 Popazu cere ascunderea documentelor prin
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
era potrivit pentru rolul de capitală imperială, iar cucerirea sa i-ar fi adus o glorie nepieritorare sultanului, l-ar fi transformat pe acesta într-un erou pentru musulmani, dar și pentru creștini, și l-ar fi transformat într-un conducător foarte puternic. Mahomed a petrecut doi ani cu pregătirile pentru cucerirea capitalei bizantine. El a ordonat construirea unei flote, cu care să împiedice venirea ajutoarelor creștine pe mare. Cu ajutorul unui armurier maghiar, Orban, a construit un arsenal puternic de tunuri
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
unde a murit Eufemius) și s-au retras înapoi la Mazara. În 830, ei au primit consistente întăriri constând din 30.000 de oameni din Africa de nord și din Andalusia. Musulmanii veniți din Peninsula Iberică l-au înfrânt pe conducătorul bizantin Teodotus în iulie-august ale acelui an, însă o nouă epidemie i-a silit să se retragă la Mazara, iar apoi în Africa. În paralel însă, unitățile berberilor din Africa trimise să captureze Palermo au reușit să îl cucerească în
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
890, izvorâte în special ca urmare a ostilității dintre arabi și berberi. În 892, un emir a fost trimis la Palermo din Ifriqiya, de către aghlabidul Ibrahim al II-lea ibn Ahmad, însă a fost înlăturat doar câteva luni mai târziu. Conducătorul aghlabid nu a cedat și a trimis în Sicilia o altă puternică armată sub comanda fiului său Abdullah ibn Ibrahim, în anul 900. Sicilienii au fost înfrânți la Trapani (22 august) și în apropiere de Palermo (8 septembrie), care oraș
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
s-a încheiat cu o nouă înfrângere a trupelor bizantine; Gerace a fost din nou asediat și în cele din urmă împăratul de la Constantinopol, Constantin al VII-lea a fost nevoit să accepte ca alte orașe calabreze să plătească tribut conducătorilor din Sicilia. În 956, trupele bizantine au recuperat Reggio Calabria și au început o invazie asupra Siciliei. Un armistițiu a fost semnat în 960. Doi ani mai târziu, o rpscoală în Taormina a fost reprimată sângeros, însă eroica rezistență a
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
în Sicilia, fără să mai fructifice roadele victoriei. Emiratul a atins apogeul său pe plan cultural sub emirii Jafar (983-985) și Yusuf al-Kalbi (990-998), ambii fiind patroni ai artelor. În schimb, fiul celui din urmă, Ja'far a fost un conducător crud și violent, care i-a exilat pe berberi din Sicilia după o nouă revoltă a acestora. În 1019, o altă răscoală a avut loc în Palermo și s-a încheiat cu succes, dat fiind că Ja'far a fost
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
respingă două noi expediții bizantine, desfășurate în 1026 și 1031. Încercarea emirului de a impune taxe ridicate pentru a putea plăti mercenari a condus la declanșarea unui război civil. Al-Akhal a cerut sprijin chiar din partea bizantinilor, în vreme ce fratele său abu-Hafs, conducătorul răsculaților, a primit trupe de la emirul zirizilor din Ifriqiya, al-Muizz ibn Badis. În 1038, o puternică armată bizantină sub comanda generalului Maniakes a traversat strâmtoarea Messina. Aceasta includea corpuri de longobarzi și de normanzi care a respins contraatacurile musulmanilor din
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
vreme. Orașul port Bari, situat în regiunea Apulia, a fost capturat de către sarazini în 847, rămânând sub controlul acestora pentru următorii 25 de ani. El a devenit capitala unui mic stat islamic independent, cu un emir și moschee proprii. Primul conducător al emiratului de Bari a fost Khalfun, un conducător berber venit probabil din Sicilia. După moartea sa în 852, el a fost succedat de Mufarrag ibn Sallam, care a întărit cucerirea msuulmană și a extins frontierele emiratului. El a mai
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]