108,186 matches
-
și s-a predat în luna iunie. După victoria astfel obținută, Carol cel Mare s-a autoproclamat "rex Langobardorum" și din acel moment el va fi numit rege al francilor și longobarzilor. Pentru perioada Evului mediu timpuriu, faptul ca un conducător să preia titlul celui cucerit a fost un element unicat. De asemenea, Carol s-a aliat foarte strâns de Biserică, devenind protectorul efectiv al acesteia. Recunoașterea de către el a autorității temporale papale în Italia centrală a însemnat întemeierea puterii medievale
Asediul Paviei () [Corola-website/Science/324682_a_326011]
-
Benevento. În anul 776, la doi ani după asediul Paviei și căderea acesteia în mâinile francilor conduși de Carol cel Mare (marcând sfârșitul Regatului longobard), Spoleto a trecut și el sub stăpânirea lui Carol și a Imperiului Carolingian. Deși noul conducător a oferit teritoriul Statul papal, el și-a menținut dreptul de a-i numi pe duci, un subiect care a fost aproapesă încordeze relațiile cu papalitatea, dat fiind că papa Adrian I tocmai numise un duce de Spoleto. În 842
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
prin legi și regulamente școlare ” În 1943 s-a transferat ca asistent-doctorand la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. În 1949 obține doctoratul în geografie la Universitatea „C. I. Parhon” din București cu calificativul „foarte bine cu distincție”, avându-l conducător pe profesorul Vintilă Mihăilescu. Urmează toate gradele didactice la Universitatea „ Al. I. Cuza ” din Iași : șef de lucrări (1949), conferențiar (1951), profesor (1957) ; în 1957 devine șef de catedră, iar din 1963 conducător de științific pentru doctorat în geografie economică
Ioan Șandru () [Corola-website/Science/324699_a_326028]
-
calificativul „foarte bine cu distincție”, avându-l conducător pe profesorul Vintilă Mihăilescu. Urmează toate gradele didactice la Universitatea „ Al. I. Cuza ” din Iași : șef de lucrări (1949), conferențiar (1951), profesor (1957) ; în 1957 devine șef de catedră, iar din 1963 conducător de științific pentru doctorat în geografie economică, prorector (între 1956-1972), a predat cursuri de geografie la Universitatea „Kosuth Layos” din Debrecen (1970), ca profesor invitat.Această ascensiune în ierarhia universitară a fost rezultatul unei munci perseverente, cu pasiune, împlinită cu
Ioan Șandru () [Corola-website/Science/324699_a_326028]
-
Evul Mediu reținută pentru realizările sale pe plan militar. Matilda a mai fost numită la Gran Contessa sau Matilda de Canossa, ca urmare a marelui său castel din Canossa. Matilda a fost fiica markgrafului Bonifaciu al III-lea de Toscana, conducător al mai multor teritorii, printre care Reggio, Modena, Mantova, Brescia și Ferrara. El deținea de asemenea o mare moșie pe ambele versante ale Apeninilor, însă partea cea mai consistentă a stăpânirilor sale era localizată în Lombardia și Emilia. Mama Matildei
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
Aloara (d. 992) de Capua, văduva principelui longobard Pandulf Cap de Fier, conducător în Capua și Benevento, a guvernat cele două state dovedind abilitate. Soțul ei a murit la Capua în 981, lăsând în grija Aloarei cinci fii; Landulf, principe de Capua și Benevento; Pandulf, principe de Salerno; Atenulf, intitulat conte și marchiz
Aloara de Capua () [Corola-website/Science/324709_a_326038]
-
(de asemenea, n sau Zottone) (d. 591) a fost un conducător militar ("dux") al longobarzilor din sudul Italiei. El este considerat ca fiind întemeietorul Ducatului de Benevento în 571 și primul său duce: “"...Fuit autem primus Langobardorum dux in Benevento nomine Zotto, qui in ea principatus est per curricula viginti annorum
Zotto () [Corola-website/Science/324732_a_326061]
-
fiind de acord ca Atenulf al II-lea să fie co-principe. La 2 iulie 911, Landulf a semnat un tratat cu ducele Grigore al IV-lea de Neapole, ca parte a promovării unei politici de alianțe și amiciție cu ceilalți conducători creștini din sudul Italiei. El a extins această politică prin alierea cu Bizanțul, fără a însă a fi servil față de Imperiul de la Constantinopol. În 914, el a reușit să transfere marea abație de la Montecassino de la Teano la Capua, numind împreună cu
Landulf I de Benevento () [Corola-website/Science/324731_a_326060]
-
Ioan I și Docibilis al II-lea de Gaeta, Grigore al IV-lea și Ioan al II-lea de Neapole, și Guaimar al II-lea de Salerno. Prin alianțe matrimoniale, Landulf a reușit să atragă de partea sa pe acești conducători: el s-a căsătorit cu Gemma, fiica lui Athanasie de Neapole, iar pe fiica lui Atenulf, Gaitelgrima a căsătorit-o cu Guaimar al II-lea. De asemenea, propriul său fiu, Atenulf, a fost căsătorit cu Rotilda, fiica lui Guaimar. Odată
Landulf I de Benevento () [Corola-website/Science/324731_a_326060]
-
din Tusculum s-a dovedit a fi avantajoasă. Ca urmare a căsătoriei sale cu Marozia, fiică a senatoarei Theodora cu contele Teofilact I de Tusculum, Alberic a primit titlul de "patrician al romanilor" ("patricius Romanorum"). Alberic a fost unul dintre conducătorii ligii creștine care i-a înfrânt pe sarazini în bătălia de la Garigliano din iunie 915. El și-a condus trupele din Spoleto și Camerino, împreună cu Teofilact de Tusculum, raliindu-le celor ale papei Ioan al X-lea: contingentul din Latium
Alberic I de Spoleto () [Corola-website/Science/324736_a_326065]
-
al Italiei, i-a deposedat pe "Bonifacii" într-o tentativă de consolidare a tuturor fiefurilor importante din Italia aflate în mâinile rudelor sale. El a garantat Toscana fratelui său, Boso, ea rămânând sub conducerea familiei "Bosonizilor" până la 1001. De asemenea, conducătorii Toscanei și-au păstrat influența în ceea ce privește alegerile regale, situație care a durat până la 1027, când markgraful Rainier a fost depus de către împăratul Conrad al II-lea din cauza opoziției sale constante față de regele german. În același an, teritoriul a fost conferit
Marca de Toscana () [Corola-website/Science/324747_a_326076]
-
Kate Moss). Corespondentul BBC Jennie Bond vorbește despre cota de popularitate a regelui de 98%, succesul cabinetului Baldrick și dizolvarea Parlamentului britanic în urmă cu doi ani. Filmul se încheie cu Blackadderii triumfând în cele din urmă, urmașul lor devenind conducătorul Marii Britanii. În film, după întâlnirea cu regina Elisabeta I, Blackadder iese în grabă din sala tronului și se ciocnește cu William Shakespeare, care aduce manuscrisul piesei "Macbeth" pentru a-l prezenta Majestății Sale. Din punct de vedere istoric, "Macbeth" a
Blackadder: Back amp; Forth () [Corola-website/Science/324752_a_326081]
-
au arătat, provocându-le bizantinilor o înfrângere și silindu-i să se retragă. În continuare, Romuald a reușit să captureze de la bizantini Taranto și Brindisi, reducând mult influența bizantină în sudul Italiei. De asemenea, el a primit sprijin de la Alcek, conducătorul unei hoarde de bulgari, care se afla în sudul Peninsulei Italice. Ca recompensă, Romuald le-a acordat acestora drepturi de pășunare în 667. Romuald nu a apucat niciodată să moștenească stăpânirea tatălui său din Langobardia Major. La moartea lui Grimoald
Romuald I de Benevento () [Corola-website/Science/324802_a_326131]
-
(scris uneori și Kim Jong Woon sau Kim Chŏngŭn (coreeană: 김정은), n. 8 ianuarie 1983 sau 1984 în Coreea de Nord) este conducătorul suprem al Coreei de Nord. Este al treilea copil al lui Kim Jong-il și al soției sale Ko Young-hee. A fost numit de către instituțiile politice din Coreea de Nord drept noul conducător al revoluției. Din septembrie 2010 este general cu patru stele
Kim Jong-un () [Corola-website/Science/324769_a_326098]
-
김정은), n. 8 ianuarie 1983 sau 1984 în Coreea de Nord) este conducătorul suprem al Coreei de Nord. Este al treilea copil al lui Kim Jong-il și al soției sale Ko Young-hee. A fost numit de către instituțiile politice din Coreea de Nord drept noul conducător al revoluției. Din septembrie 2010 este general cu patru stele. Conform unor surse ar fi urmat, sub numele de Chol-pak sau Pak-chol, o școală privată cu limba de predare engleză din Elveția, la Gümligen lângă Berna între 1993 și 1998
Kim Jong-un () [Corola-website/Science/324769_a_326098]
-
diplome universitare: una de la Universitatea Kim Ir-seng (specialitate: fizică), probabil între 2002 și 2007, și una de la Academia Militară Kim Ir-seng. La 29 decembrie 2011, după încheierea perioadei de doliu național decretate în urma morții tatălui său, a fost proclamat oficial „conducător suprem al partidului, statului și armatei”. În aprilie 2012 deținea toate posturile importante din Coreea de Nord, inclusiv președintele Comisiei Centrale Militare și prim-secretar al Partidului Celor ce Muncesc din Coreea. La 18 iulie 2012 Kim Jong-un a fost numit mareșal
Kim Jong-un () [Corola-website/Science/324769_a_326098]
-
fiind repartizat guvernamental. Urmând toate treptele universitate, din 1991 este profesor titular. A activat în cadrul următoarele instituții: Universitatea „Dunărea de Jos” (de la absolvirea facultății până în 2006), Universitatea „Danubius” din Galați și profesor asociat la Universitatea „Ovidius” din Constanța, unde este conducător de doctorat, din 1997. Domenii de competență: Literatură română și comparată, Teorie și estetică literară. Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, din 10 iulie 1987. A activat și continuă să fie prezent în diverse societăți culturale, redacții
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
Geologic depozitele aparțin Pleistocenului (prima epocă a Cuaternarului, în care a apărut omul și au avut loc glaciațiunile). Se întâlnesc o serie de movile (gorgane) cu înălțimi de 4-6 m deasupra nivelului câmpiei. Acestea sunt creații antropice, morminte ale unor conducători, vechi de peste 2000 de ani. Ulterior au fost folosite pentru a transmite semnale de avertizare în caz de primejdie, prin focurile făcute pe ele; mai târziu ajung semne de hotar. Teritoriul comunei nu este străbătut de nici o apă curgătoare. În
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
nu a reușit să se impună mai mult de trei luni de zile. În ducatul de Benevento, Grimoald a fost urmat la conducere de către fiul său, Romuald, care s-a desprins de sub autoritatea centrală de la Pavia. Grimoald a fost un conducător popular, fiind cunoscut pentru virtuțile sale generoase, dar și pentru dârzenia în luptă.
Grimoald I al longobarzilor () [Corola-website/Science/324799_a_326128]
-
un veritabil stat-tampon între Regatul longobard, pe de o parte, și slavi și avari pe de alta. El a constituit componenta central] a ceea ce s-a numit Austria longobardă din cadrul Langobardia Major. Alături de ducii longobarzi de Spoleto, Benevento și Trento, conducătorii ducatului de Friuli au căutat în repetate rânduri să își manifeste independența față de puterea centrală a regilor de la Pavia. Friuli a fost prima provincie din Italia cucerită de către longobarzii de sub comanda regelui Alboin, în anul 568. Înainte de a-și continua
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
cehi și slovaci antrenați de britanici pe drumul său spre castel și a murit din cauza rănilor (care s-au infectat) o săptămână mai târziu. După eliberarea Cehoslovaciei, Castelul a găzduit birourile guvernului comunist cehoslovac. În timpul Revoluției de Catifea, Alexander Dubček, conducător al Partidului Comunist Cehoslovac în timpul Primăverii de la Praga, a apărut într-un balcon cu vedere la Piața Venceslau pentru a auzi mulțimea de protestatari scandând „Dubček la Castel!”, împingându-l să se deplaseze la castel pentru a prelua postul de
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
acorde permisiunea să aleagă singur clanurile ("făraș") care să se afle la conducerea noului ducat, solicitare care i-a fost acceptată. Au fost astfel stabilite familiile care se pot stabili permanent în regiunea Friuli, iar Gisulf "a obținut onoarea de conducător ("ducior")." Gisulf I a domnit în perioada interregnum-ului din Regatul longobard dintre anii 575 și 585. El a fost succedat de către fiul său, Gisulf al II-lea.
Gisulf I de Friuli () [Corola-website/Science/324850_a_326179]
-
Mediu timpuriu, având capitala la Pavia, instituită de către longobarzii stabiliți în Peninsula Italică și a cărui existență se plasează între 568-569 (momentul invadării Italiei) și anul 774 (căderea regatului în mâinile francilor conduși de Carol cel Mare). Controlul efectiv al conducătorilor asupra ambelor arii majore care constituiau regatul, anume Langobardia Major în Italia de nord și Langobardia Minor în Italia centrală și în sudul Italiei, nu a fost constant de-a lungul celor două secole de existență a Eegatului longobard; de la
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
structurale a puterii regale longobarde. În anul 572, după capitularea Paviei și ridicarea sa la rang de capitală regală, Alboin a căzut victima unei conspirații în Verona, pusă la cale de soția sa de origine gepidă, Rosamunda, în înțelegere cu conducătorii militari gepizi și longobarzi. Totuși, aristocrația longobardă nu a acceptat actul de ucidere a regelui și a forțat-o pe Rosamunda să caute refugiu printre bizantini, la Ravenna. În continuare, în 572, cei 35 de duci s-au adunat la
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
rivaliza cu familia regală, însă pe de altă parte el își datpra viața și titlul ducal lui Liutprand, care îl iertase după ce descoperise o conspirație pusă la cale de tatăl său, ducele Pemmo de Friuli. Ratchis s-a dovedit un conducător slab: pe de o parte, el a fost nevoit să acorde mari libertăți de acțiune celorlalți duci, pe de alta trebuia să nu îi incite prea mult pe franci și, mai ales, pe Pepin cel Scurt, majordom și rege "de
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]