108,566 matches
-
sau politice. Colaborator și redactor al unor reviste literare ("Skamander, Wiadomości Literackie, Cyrulik Warszawski"). De asemenea, Tuwim a fost și un traducător excepțional, demne de menționat fiind traducerile sale ale operelor scriitorilor ruși - Aleksandr Pușkin, Vladimir Maiakovski. Autor al unor poezii pentru copii - "Lokomotywa, Ptasie radio, Pan Hilary, Słoń Trąbalski, Bambo". Tuwim este cunoscut pentru umorul său specific, care arată spiritul său aprig și profunzimea gândirii sale. Cercetările sale lingvistice au început odată cu studierea limbii "esperanto", adică din gimnaziu. A tradus
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
Lokomotywa, Ptasie radio, Pan Hilary, Słoń Trąbalski, Bambo". Tuwim este cunoscut pentru umorul său specific, care arată spiritul său aprig și profunzimea gândirii sale. Cercetările sale lingvistice au început odată cu studierea limbii "esperanto", adică din gimnaziu. A tradus în esperanto poeziile lui Leopold Staff, sau poezia "„Testament mój”" de Juliusz Słowacki, precum și altele, care au apărut în paginile publicației "„Esperantysty Polski”". În cercetările de mai târziu, Tuwim creează neologisme. Poezia lui Tuwim este considerată a fi una dintre cele mai dificile
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
Słoń Trąbalski, Bambo". Tuwim este cunoscut pentru umorul său specific, care arată spiritul său aprig și profunzimea gândirii sale. Cercetările sale lingvistice au început odată cu studierea limbii "esperanto", adică din gimnaziu. A tradus în esperanto poeziile lui Leopold Staff, sau poezia "„Testament mój”" de Juliusz Słowacki, precum și altele, care au apărut în paginile publicației "„Esperantysty Polski”". În cercetările de mai târziu, Tuwim creează neologisme. Poezia lui Tuwim este considerată a fi una dintre cele mai dificile de pătruns, din cauza jocurilor de
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
odată cu studierea limbii "esperanto", adică din gimnaziu. A tradus în esperanto poeziile lui Leopold Staff, sau poezia "„Testament mój”" de Juliusz Słowacki, precum și altele, care au apărut în paginile publicației "„Esperantysty Polski”". În cercetările de mai târziu, Tuwim creează neologisme. Poezia lui Tuwim este considerată a fi una dintre cele mai dificile de pătruns, din cauza jocurilor de cuvinte sau a sensurilor multiple ale cuvintelor. Limbajul său poetic este caracterizat de o anume flexibilitate, de o bogăție aparte, de o nuanță umoristică
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
multiple ale cuvintelor. Limbajul său poetic este caracterizat de o anume flexibilitate, de o bogăție aparte, de o nuanță umoristică, prezentând trăsăturile necesare pentru descrierea poetică a realității - într-un mod strălucit, sunt utilizate cadența și foșnetul cuvintelor polone în poezia "Lokomotywa", poezie-onomatopee. În afara lucrărilor ce se caracterizează printr-o frumusețe nemaiîntâlnită, determinată de abilitatea sa excepțională de a mânui cuvintele, Tuwim a scris și versuri într-un limbaj popular, chiar vulgar - ""Do prostego człowieka"" sau ""Wiersz, w którym autor grzecznie
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
mută în Przemyśl, unde locuiește la rudele sale și termină cea de-a doua clasă de gimnaziu. Între anii 1898 și 1903 învață la Școala Generală nr. IV „Jan Długosz”, din Lwów. La vârsta de 14 ani, începe să scrie poezii. Primul care i-a recenzat lucrările a fost Leopold Staff, într-o cofetărie de pe strada Skarbowski. Primele sale poezii au fost publicate în Lwów, în ziarul „Cuvântul Polonez”, pe când avea 16 ani. Începând cu anul 1904, devine membru al redacției
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
1898 și 1903 învață la Școala Generală nr. IV „Jan Długosz”, din Lwów. La vârsta de 14 ani, începe să scrie poezii. Primul care i-a recenzat lucrările a fost Leopold Staff, într-o cofetărie de pe strada Skarbowski. Primele sale poezii au fost publicate în Lwów, în ziarul „Cuvântul Polonez”, pe când avea 16 ani. Începând cu anul 1904, devine membru al redacției acestui ziar și critic de teatru. Studiază filologie polonă și romanică la Universitatea „Jan Kazimierz” din Lwów. De asemenea
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
casă (situată pe strada Koziteluskin, Nr. 5 din cartierul Bielawy) împreună cu mama sa, Anna Szymanowska, cu sora, Stanisława, si cu fratele său Feliks. Atunci a început o nouă perioadă a creației sale. A compus, printre altele, cântece pentru ciclul de poezii al lui Julian Tuwim sub numele „Słopiewnie”, scriind și eseuri despre Igor Strawinski și Frédéric Chopin. La jumătatea anilor `20, familia s-a mutat în Varșovia, unde Karol a avut primele mari succese artistice și ulterior a devenit primul rector
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
Varșovia, unde Karol a avut primele mari succese artistice și ulterior a devenit primul rector al Conservatorului din Varșovia. Szymanowski era homosexual. Opera Król Roger (1918-1924) este una dintre lucrările sale care conțin motive homoerotice. Printre acestea se numără și poezii. A abordat în mod direct tematica homosexualității în nuvelă Efebos (scrisă între 1917 și 1919) pe care i-a dedicat-o iubitului său, Boris Kochno, dansator în vârstă de 15 ani, care provenea dintr-o familie de nobili ruși. După
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
studiat filosofie la Universitatea Jagiellonă din Cracovia. A debutat în 1886 cu poemul în proză "Illa". Se presupune totuși că a debutat de fapt cu romanul "Rekrut", însă textul s-a pierdut. În 1888, Tetmajer primește un premiu literar pentru poezia scrisă în onoarea lui Adam Mickiewicz și un an mai târziu pentru poezia scrisă în onoarea lui Kraszewski. Între anii 1888-1893, își publică scrierile în "„Tygodnik Ilustrowany”", "„Kurier Warszawski” și „Czasem”". A publicat opt serii de poezii, dintre care cele
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
în proză "Illa". Se presupune totuși că a debutat de fapt cu romanul "Rekrut", însă textul s-a pierdut. În 1888, Tetmajer primește un premiu literar pentru poezia scrisă în onoarea lui Adam Mickiewicz și un an mai târziu pentru poezia scrisă în onoarea lui Kraszewski. Între anii 1888-1893, își publică scrierile în "„Tygodnik Ilustrowany”", "„Kurier Warszawski” și „Czasem”". A publicat opt serii de poezii, dintre care cele mai apreciate sunt a doua (1894), a treia (1898) și a patra (1900
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
premiu literar pentru poezia scrisă în onoarea lui Adam Mickiewicz și un an mai târziu pentru poezia scrisă în onoarea lui Kraszewski. Între anii 1888-1893, își publică scrierile în "„Tygodnik Ilustrowany”", "„Kurier Warszawski” și „Czasem”". A publicat opt serii de poezii, dintre care cele mai apreciate sunt a doua (1894), a treia (1898) și a patra (1900). Petrecându-și tinerețea în Ludźmierz, a cunoscut bine împrejurimile regiunilor Podhale, Spisz, Liptów și Tatra. Între anii 1881-1891 a organizat numeroase excursii împreună cu fratele
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
Powązki" din Varșovia. În prezent, mormântul său se află în Cimitirul "„Cmentarz Zasłużonych na Pęksowym Brzyzku”" din Zakopane. Deși a fost logodit de mai multe ori, pentru perioade scurte (una din logodnicele sale fiind Laura Rakowska, pentru care a scris poezia "A kiedy będziesz moją żoną", Tetmajer nu s-a căsătorit niciodată. În urma relației cu o anume actriță, a avut un fiu, Kazimierz Stanisław, pe care nu l-a recunoscut până în anul 1906. Mai târziu, a început să se intereseze de
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
venerice, fiul său se sinucide la vârsta de 33 ani. Tetmajer a mai avut și o relație cu Maria Palider, care i-a servit ca model pentru Maryna din "Legenda Tatr" (Legenda Munților Tatra). Przerwa-Tetmajer a scris câteva volume de poezii, fiind cunoscut în special pentru operele sale ce abordează subiecte referitoare la Munții Tatra. În opinia lui Barry Keane, de la „Vocea Varșoviei”, Tetmajer este unul dintre scriitorii remarcabili polonezi, datorită poeziilor sale erotice și a a lucrărilor ce evocă Munții
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
Legenda Munților Tatra). Przerwa-Tetmajer a scris câteva volume de poezii, fiind cunoscut în special pentru operele sale ce abordează subiecte referitoare la Munții Tatra. În opinia lui Barry Keane, de la „Vocea Varșoviei”, Tetmajer este unul dintre scriitorii remarcabili polonezi, datorită poeziilor sale erotice și a a lucrărilor ce evocă Munții Tatra. Schițe Povestiri și nuvele Romane Drame Printre cele mai apreciate poezii ale sale se numără: Alte lucrări:
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
la Munții Tatra. În opinia lui Barry Keane, de la „Vocea Varșoviei”, Tetmajer este unul dintre scriitorii remarcabili polonezi, datorită poeziilor sale erotice și a a lucrărilor ce evocă Munții Tatra. Schițe Povestiri și nuvele Romane Drame Printre cele mai apreciate poezii ale sale se numără: Alte lucrări:
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
Horațiu, Ovidiu), sau din cea franceză. De asemenea, poetul Jan Kochanowski a avut o mare influență asupra lucrărilor sale. Morsztyn a reușit, într-un mod excepțional, să dea o nouă formă motivelor utilizate de autorii din care se inspiră. Originalitatea poeziei lui Morsztyn rezidă în abilitatea sa de a reîmprospăta figurile de stil, în jocurile de cuvinte și în crearea unui deznodământ neașteptat. Erotica sa este caracterizată de contrastele rezultate din trecerea de la sublim la colocvial, sau de la complimente la glume
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
se învecinează cu indiferența și răceala dintre iubiți. În creația sa, se întâlnesc și teme politice. Morsztyn critică prin versurile sale atitudinea delăsătoare a nobilimii față de amenințarea din partea cazacilor și a tătarilor. Acest punct de vedere critic se regăsește în poeziile "Pospolite ruszenie" (1649) sau "Pieśń w obozie pod Żwańcem" (1653).
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
umor vulgar. Radu Pietreanu și Mugur Mihăescu s-au apărat spunând că personajele lor sunt autentice, iar umorul făcut de ei este un umor desprins din realitate. "„În poveștile și personajele noastre se regăsește exact ceea ce se regăsește și în poeziile lui Arghezi - mucegaiuri, bube și noroi. Ceea ce facem noi este un umor al extremelor. Cine nu crede că Leana este un personaj autentic, nu a trăit la țară în Oltenia niciodată, habar nu are. Cine nu crede că Garcea e
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
a culturii antice, studiile judecă literatura vremii în raport cu idealul clasic al criticului: naturalismul e acuzat că anulează prin întâmplător caracterul de generalitate al artei (Frumos, grațios, sublim), parnasianismul este respins, întrucât excesul formal ar anula mișcarea ideii și „simțământul" (Despre poezia descriptivă). Florescu utilizează noțiuni și definiții din Buffon, teoretizează asupra apropierii dintre pictură și poezie, dar și asupra armoniei imitative. Mereu limitat în aprecieri de dogma sa clasicistă (poeziile lui Nerval sunt „bizareriile minții sale bolnave", Baudelaire nu este niciodată
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
că anulează prin întâmplător caracterul de generalitate al artei (Frumos, grațios, sublim), parnasianismul este respins, întrucât excesul formal ar anula mișcarea ideii și „simțământul" (Despre poezia descriptivă). Florescu utilizează noțiuni și definiții din Buffon, teoretizează asupra apropierii dintre pictură și poezie, dar și asupra armoniei imitative. Mereu limitat în aprecieri de dogma sa clasicistă (poeziile lui Nerval sunt „bizareriile minții sale bolnave", Baudelaire nu este niciodată citat), emite uneori și observații interesante, cum ar fi cea despre importanța decorului în romantism
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
respins, întrucât excesul formal ar anula mișcarea ideii și „simțământul" (Despre poezia descriptivă). Florescu utilizează noțiuni și definiții din Buffon, teoretizează asupra apropierii dintre pictură și poezie, dar și asupra armoniei imitative. Mereu limitat în aprecieri de dogma sa clasicistă (poeziile lui Nerval sunt „bizareriile minții sale bolnave", Baudelaire nu este niciodată citat), emite uneori și observații interesante, cum ar fi cea despre importanța decorului în romantism, parnasianism, simbolism. Când iese din chingile metodei pentru a analiza o operă (Gr. Alexandrescu
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
Ritmuri și rime, 1892) și în franceză (Quelques vers. Au profit des blessés, 1877); căznite jocuri prozodice, ele au contribuit totuși la împământenirea unor forme fixe. Poemul în proză, cultivat la „Literatorul", este încercat, după model francez, în Aquarele și poezii în proză (1894) și în câteva Sanguine românești, anexate Sanguinelor traduse din Catulle Mendès (1889). Florescu a fost un conștiincios popularizator al literaturii franceze, iar prin intermediul francezei a asigurat rubrica de tălmăciri din „Portofoliul român", „Povestitorul", „Duminica", „Literatorul", „Biblioteca familiei
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
1951-1958), a continuat studiile la Liceul „Mihai Eminescu”, din orașul Constanța (1958-1962) continuând apoi cu Facultatea de Filologie, la Universitatea din București, secția limba și literatura română (1962-1967). Și-a luat licența în 1967 cu o lucrare despre "Filosofie și poezie la Lucian Blaga". A urmat apoi, la studii fără frecvență, Facultatea de limba franceză (1970-1974), fără a o termina printr-o lucrare de licență. A luat doctoratul în Litere la Universitatea din București, cu "magna cum laude", în 2001, cu
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
vieții, la mai multe reviste literare: „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Poesis”, „Cultura”, „Ziua literară”, „Orizont”, „Cafeneaua literară”, „Caiete critice”, „Paradigma”. în volume: volume: În prezent scriitoarea, care este membră a Uniunii Scriitorilor din 1981, continuă să publice cronici de poezie și eseuri critice, locuind alternativ în București și Constanța.
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]