19,920 matches
-
la știința istorică. A introdus treptat în povestire termeni de specialitate cum ar fi arheologie, preistorie, secol, Epoca Fierului, Antichitate, Ev Mediu, structură socială, dinastie, formațiuni politice etc. nu neapărat și cu explicațiile corespunzătoare. În fond, ceea ce se reproșează pedagogilor, acuzați de didacticism, este ambiția de a explica la tot pasul. Eliberat de imperativele politice sau ideologice, ca și de rigorile școlare, autorul s-a văzut nevoit să-și atragă cititorul. Axioma didactică pe care s-a construit demersul său este
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
partizanat, de ideologizare brutală. Istoria-povestire a fost condamnată pentru că selectează și accentuează acele valori și fapte favorabile puterii. De altfel, anii '60-'70 au adus contestări radicale, nu doar ale istoriei predate în școală, ci și ale sistemului de învățământ, acuzat de producerea și perpetuarea discriminărilor de orice fel. Se știe că povestirea istoricului mai ales a profesorului nu poate fi, prin natura sa, decât o interpretare, o variantă 284 dintre atâtea altele. Soluția găsită pentru depășirea acestei defecțiuni de obiectivare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Analelor" -, iar cultura mass-media "a făcut din istorie o agresiune"293, exploatând în același timp, cu deplină libertate, factologia istorică, ca bază de date și ofertă comercială. Se poate însă concepe o narațiune fără evenimente și fără personaje? Sau, așa cum acuză critica postmodernă a istoriei, fără un act deliberat de "punere în intrigă?"294 Întoarcerea la narativ, la faptul de a povesti, nu înseamnă doar reducerea trecutului la o arhivare a celor implicați și a acțiunilor lor. Ce înseamnă totuși evenimentul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Refugierea conducătorilor țării la Iași dădea o greutate în plus aniversărilor, orașul considerându-se îndreptățit să semnifice ideea unirii, atât prin cele petrecute la 1859, cât și prin sacrificiile din războiul în curs. După 1918, se poate spune că ieșenii acuză un adevărat complex de superioritate, susținând că "aici" s-au făcut toate marile uniri ale românilor 162; concura astfel alte locații prestigioase, cum ar fi Alba Iulia sau Bucureștiul. Pe măsura trecerii timpului, manifestațiile patriotice din oraș s-au asociat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în economia narațiunii, să pară fără sfârșit 280. Pierderilor teritoriale li se găseau virtuți sacrificiale, de vreme ce românii le acceptaseră "pentru a nu tulbura pacea aici în Sud-Estul Europei". Despre pactul Tripartit și "Victoriile Axei" manualul avea numai cuvinte de laudă, acuzând în schimb bolșevismul, cauza directă a războiului început la 22 iunie 1941281. Ordinele de zi ale mareșalului și fotografiile conducătorilor țării veniți pe front țineau, și aici, locul jurnalelor de actualități. Ultima propoziție, "Vom fi ce am fost și încă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mai crunt stalinism sau deceniul promițător al perestroikăi. În această privință, povestirea trimite la un vechi tipar autohton de reprezentare a relațiilor dintre Principatele Române și Imperiul Otoman. Extorcarea materială nu a fost singura urmare a includerii în URSS. Autorul acuză agresiva politică de rusificare a autohtonilor, dublată de o colonizare masivă cu etnii vorbitoare de limba rusă84. Coloniștii aduși în Moldova au primit slujbe mai bune, în locațiile avantajoase ale țării, făcând din români cetățeni de mâna a doua. Regimul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
puținele investiții de acest gen din Moldova au fost comasate în problematica zonă a Transnistriei. Și pentru a demonstra amploarea fenomenului, manualul a recurs la descrieri amănunțite, tabele și statistici. Contrazicând propaganda sovietică despre peisajul idilic al satului basarabean, autorul acuza dezastrele ecologice datorate indiferenței guvernanților și exploatării sălbatice a resurselor naturale 90. Ecologismul a fost, în general, o formă de critică a sistemului comunist și de racordare parțială la valorile lumii democrate, fiind încurajat de mișcarea reformistă a anilor '80
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
despre "războiul rece" par familiare oricărui cititor, fie el din Est sau din Vest. Dar, pentru mult timp, existaseră două versiuni rivale cărora, la căderea regimului comunist, li s-au adăugat interpretări naționale inedite. De exemplu, în România s-a acuzat faptul că țara noastră fusese abandonată, sacrificată de occidentalii care o cedaseră Uniunii Sovietice 99. Auto-victimizarea românilor nu era o invenție atât de recentă, alimentându-se din imaginarul anilor '40, când se trăia cu iluzia provizoratului și cu speranța că
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
serios marcată de abuzurile resimțite în acei ani, din cauza celor autorizați să îi disciplineze. S-ar putea spune că astfel au cunoscut, mai mult inconștient și la scară redusă, una dintre componentele cert coercitive ale sistemului. Nu puterea școlară este acuzată în aceste amintiri, ci mai curând devierile pe care le permitea: perturbarea unui anume modus vivendi, a predictibilității cotidianului, ca și subminarea stimei de sine prin recurgerea repetată la intimidări, insulte sau chiar pedepse corporale. De altfel, școala românească are
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a Basis for European Consciousness among French Students? The Results of Three Empirical Studies, în Joke van der Leeuw-Roord (ed.), History for Today and Tomorrow. What Does Europe Mean for School History?, Edition Körber-Stiftung, Hamburg, 2001, p. 176. Școala este acuzată de o anume inerție în preluarea informației publice, dat fiind că mecanismul său de selecție este mai atent la validarea socială decât la produsul științific. Ignorarea acestei priorități a provocat, peste tot în lume, adevărate scandaluri publice, legate de conținutul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
învins tradiția autohtonă a predării istoriei "integrate" (axată pe conexiuni între dimensiunile naționale, europene și mondiale). Vezi Valdis Klisans, National and European History in Schools in Latvia, în Joke van der Leeuw-Roord (ed.), op. cit., pp. 111-112. 26 Faptul a fost acuzat, în 2003, de un protest oficial al Societății de Științe Istorice din România. Textul rezuma tendința generală a Ministerului, care "atât în perioada 1996-2000, cât și după anul 2000, a diminuat rolul și locul Istoriei în învățământul preuniversitar, micșorând numărul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de exemplu, observațiile lui Damian Hurezeanu, în revista "Societate și cultură", nr. 5 și 6 din 1994, reluate pe scurt sub titlul Însemnări despre manualele pentru clasele XI-XII, în "Xenopoliana", tom III, 1995, nr. 1-4, pp. 135-137. Tonul era necruțător, acuzând graba cu care s-au redactat aceste manuale, parada inutilă de erudiție, scrisul "în multe părți rudimentar sub aspect stilistic" și destule "neglijențe în ordonarea și organizarea materiei, cu inutile fragmentări ale acesteia, mărunțită și așa de legiunile nesfârșite de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
exemplu, Amintiri despre anii de școală, Editura Politică, București, 1968). Erau mostre de rememorare cu iz propagandistic, aproape depersonalizate și încheiate inevitabil cu sfaturi bătrânești pentru cei tineri; sunt axate pe valoarea efortului, a perseverenței, a suferinței chiar. Toate intervențiile acuzau ritual școala nedreaptă a regimului "burghez" care, în realitate, îi formase, cu succes, pe cei în cauză. 128 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România, Elev în comunism / Student during the Communist Regime, Editura Curtea Veche, București, 2009 volum
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
asociază un proces de scleroză secundară. Se constituie și se accentuează o dată cu înaintarea în vârstă (ATS). Cauzele aterosclerozei sunt numai în parte cunoscute. Este o strânsă legătură între alimentația bogată în grăsimi de origine animală și apariția acestei boli. Bolnavii acuză cefalee, astenie, amnezie tranzitorie, agitație psiho-motorie și/sau depresie, tulburări circulatorii periferice, mialgii, crampe, criestezii, parestezii (ASC). Ateroscleroza, cardiopatia ischemică, infarctul miocardic, hipertensiunea arterială (HTA), hemoragia și tromboza cerebrală depășesc în zilele noastre ravagiile, pe care în trecut le făceau
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
fond normotensiv, apoi urmează un stadiu oscilant, ce durează câțiva ani, atunci valorile tensionale sunt în permanență ridicate, dar greu de influențat terapeutic. Apar modificări vasculo-viscerale hipertensiunea fixă ce trădează și accentuarea proceselor grave de degenerare aterogenă. La început, bolnavul acuză tulburări discrete ca: irascibilitate, astenie intelectuală, insomnii, transpirații nocturne, vertij, cefalee occipitală, senzație de deget auricular mort. Atâta vreme cât nu se visceralizează este în stadiu benign, ulterior trece în stadiul malign, dacă nu se tratează la timp și perseverent. Ceaiuri: Folium
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
Sunt afecțiuni datorite inflamației acute a intestinului subțire (jejuno-ileon) și gros (colon). Diagnostic: ENTEROCOLITIS ACUTA Cauzele sunt: toxiinfecțiile, greșeli alimentare (mese abundente, alimente alterate și/sau iritante), precum și medicamentele. De obicei, bolnavul se plânge de greață și poate prezente vărsături, acuză colici abdominale, iar curând apar scaune moi, frecvente (10-20 pe zi), precedate sau însoțite de alte colici cu senzație intensă de arsură anală. Starea generală se alterează rapid: febră, semne de deshidratare cu sete intensă, limbă saburală, lipotimii. Ceaiuri: Lythrum
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
de publicitatea referențială gen Daniel Ogilvy, de restituirea realului printr-o structură narativă și figurativă elocventă (cf. Super Glue și remake-urile sale: vecinul aspirat de un aparat electrocasnic super-performant). La polul opus se situează publicitatea oblică a paradoxului, jocului, imaginației, acuzată de intelectualism (cf. Ph. Michel pentru care meseria de publicitar înseamnă "fabricarea diferenței într-o societate monotonă în sensul literal al cuvîntului" apud J.M. Floch, 1995: 197). Hedonismul și narcisismul postmodern exaltă într-o formă perenă publicitatea mitică resursele marilor
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani[Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unui copil: "Nu te supăra, caut strada X". Copilul: Nu mă supăr, căutați-o". vi'') O doamnă se adresează unei fetițe care își suge degetul: "E bun, e bun ?" Fetița: "Vreți să gustați și dumneavoastră ?" vii) "Sărmana Ioana, toată lumea o acuză că își vopsește părul negru, dar părul era deja negru cînd l-a cumpărat". În acest caz apare o distorsiune a implicației p q, în care negarea premisei nu face decît să accentueze concluzia inițială disforică. viii) " Știu că ești
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani[Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Unii sunt de părere că această cădere în desuetudine a fost provocată de cercurile academice care susțin că nu au descoperit nimic iconoclast în opera ei. Reputația ei a avut de suferit mai mult din cauza unor critici feministe care o acuză de trădarea cauzei feministe prin proslăvirea aventurilor amoroase ale bărbaților Greciei antice mai curând decât a femeilor moderne îndrăgostite. Femeile din ultima generație, așteptându-se la o altă Virginia Woolf, Radclyffe Hall, Sylvia Townsend Warner sau cel puțin la o
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ar fi înfuriat îngrozitor în fața nesăbuinței de a i se atribui aceste motive. Ideea că ea se identifică cu acești oameni mari din trecut pentru a-și spori propriul ei statut de cult și glorie, era un lucru; să o acuzi că și-a pliat nebunește" identitatea în acești mari bărbați, era altul. Chestiunea rezumă dezbaterea care a continuat din 1979 și s-a încins de la moartea lui Yourcenar, referitoare la relația operei ei cu literatura gay din secolul XX. De
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
amuzată) autonegare. În majoritatea cazurilor, opera cu pronunțat caracter parodic include o critică uneori vehementă, alteori destinsă a modelului parodiat (sau/ și o satirizare a unor realități extraliterare). Aceasta este dublată salvator fiindcă, în caz contrar, parodiștii ar putea fi acuzați de ranchiună personală de creație, de inovația formelor precedente. Accentul cade, în lucrarea de față, pe problema parodiei. De-a lungul evoluției sale istorice, ea a suferit, dar a și a provocat mari modificări în ceea ce privește fenomenul literar în ansamblu, născând
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vom găsi în alte cărți ale sale, precum Poetica postmodernismului. În privința definirii fenomenului de care ne ocupăm, Lindei Hutcheon i se datorează limpezirea confuziilor etimologice, de unde va rezulta și extinderea semnificației parodiei, transformată dintr-un gen parazitar și pe nedrept acuzat de a fi rezultatul malițiozității cu care un autor tinde să ia în derâdere un text precedent, într-unul major, o strategie practică de impunere a noii orientări postmoderne. Deși mulți cercetători cad pradă erorii de a se opri doar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
concretă a realității. De subliniat aici caracterul inovator al parodiilor, cu precădere a celor care astăzi chiar și-au pierdut din caracterul inițial parodic, reușind să se metamorfozeze în creații discutabile prin prisma valorii intrinseci tocmai spre a nu fi acuzate de o formă de dependență mimetică de modelul imitat. "În poetica aristoteliană, mimesisul este marcat de concurența dintre două accepții ale conceptului: mimesis al conținutului, ca reflectare în conformitate cu realitatea, ceea ce presupunea un control al calității de adevăr sau fals exercitat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe care ar putea-o exercita ea asupra mesenilor, lucru de neconceput în dialogurile socratice ("Nimeni dintre voi n-o roagă pe Fortunata mea să danseze? Credeți-mă: n-o taie nimeni la cordax"), când o jignește în fața acelorași persoane, acuzând-o de gelozie, prostie și, nu în ultimul rând, că degustă prea des vinul destinat participanților masculini. Simțind nevoia să intervină, unul dintre vecinii de masă ai naratorului Encolpius ne-o înfățișează drept "o comoară la casa omului", dar una
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
exagerate ale cavalerilor din ciclurile epice medievale), în limbajul bufon al lui Pulci ori în stilul macaronic desăvârșit de Folengo, în Énéide travestie sau Virgile travesti de Scarron, care tratează episoade banale în stilul nobil recunoscut drept epopeic, în piesele acuzate de imoralitate și totuși atît de gustate de publicul timpului scrise de Pietro Aretino, în dramaturgia și lirica lui Shakespeare, în romane astăzi mai rar supuse analizei precum Isprăvile hazlii ale lui Francion, aparținându-i lui Charles Sorel, ori Romanul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]