11,781 matches
-
în analele comediei negre, parcă invită criticii la comentarii negative la adresa "copiei". Scheletul narativ al scenariului nu e alterat substanțial: un pseudo-profesor, asistat de o bandă de incompetenți, plănuiește un jaf și are nevoie de casa unei bătrâne - care nu bănuiește nimic - ca sediu al operațiunii. Dar bătrâna realizează ce se petrece, amenință să-i dea în vileag și... de aici, titlul românesc al filmului. Locația se schimbă însă: de la decorul urban al Londrei la orășelul Saucier din sudul Statelor Unite (prilej
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
sânge. Nu, nu vă gândiți la jeturile lui Tarantino; frații Coen preferă sângele ceva mai stilizat, care funcționează ca laitmotiv narativ: barmanul e urmărit de pete de sânge pe care le curăță mereu, dar ele se încăpățânează să revină, soția bănuiește uciderea lui Marty după ce îl visează scuipând sânge, iar detectivul care falsifică pete de sânge pentru a înscena o crimă ajunge să fie îmbibat de propriul sânge. De altfel, în figura lui se concentrează toată ironia fraților Coen: gras, locvace
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
confraților săi, contrar aparenței de noutate radicală, oferă privitorului, cu o savantă intuiție psihologică, exact ceea ce acesta, la un prim nivel, poate accepta fără protest și poate înțelege fără efort. El își amăgește interlocutorul că arta este tocmai ceea ce acesta bănuia demult, adică o copie limpede a realității, un act mimetic desăvîrșit, o dublare a naturii printr-o imagine de o fidelitate care, la un moment dat, poate genera confuzii. Tocmai acest mecanism al imitației și această consecință ultimă care este
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
într-o după-amiază fierbinte, reușind să nu se topească în asfalt, a ajuns la mine tînăra cu pricina. Pînă să apuce să mă întrebe ceva, am bombardat-o eu. O mie și una de întrebări. Nu-i cunoșteam numele și bănuiam că nu are legături prea mari cu teatrul sau cu filmul. Am privit-o. Dincolo de timiditate și modestie, am descoperit o enormă prețuire și curiozitate față de Victor Rebengiuc, hotărîrea de a scoate cu orice preț această carte, dar nu oricum
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
imagini tulburătoare, adevărate spovedanii nevrotice ale unui scriitor cu o anumită personalitate, apropiat prin expresie poetică și atmosferă de Ilarie Voronca și, mai ales, de Geo Bogza ("însuși betonul se dislocă/și fierul se rupe în mâinile timpului, /fără să bănuiască/tăria invincibilă a cuvântului izbucnit/din meandrele inimii/tăria cuvântului/materie primă a poeziei și a lui Dumnezeu, /cuvântul/care închide și dezlănțuie prin sine/toate forțele/toate dimensiunile enorme ale lumii""). De acum Alexandru Lungu devine tot mai parcimonios
Vechi poezii de Alexandru Lungu by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12628_a_13953]
-
sfîrșite,/ ridicolă/ își ronțăie începutul" ( Fiind și tu). Sau următorul optimism înlăcrimat, de-o geologică resignare: "Sîngele meu naște lacrima/ și trupul îl învăluie/ cu dragoste și disperare;/ De văzduh se lipește/ și încearcă să cuprindă;// Descătușează ochiul/ pămîntului și bănuiește/ izvoare care se nasc;// A fi mereu pretutindeni,/ legat de trup,/ sîngele meu susură încă.// Toate izvodesc,/ pleacă și se întorc.// Alunecînd pe lacrimă, trăiesc" (Atingere). Modelul Ungaretti e urmat cu rezultate caracteristice: "Mi s-a părut/ că ai urcat
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
Simuț Nu aș fi crezut că au rămas pe dinafara seriei de Opere Gib I. Mihăescu chiar atâtea pagini de proză câte adună de prin reviste discretul istoric literar clujean Leon Baconsky în volumul Nuvele regăsite (Editura Echinox, 2003). Nu bănuiam, fără o documentare prealabilă, proporțiile acestei părți ignorate a operei prozatorului, recuperate din presă, deși Al. Andriescu a indicat foarte clar în nota asupra ediției la volumul I de Opere (Ed. Minerva, 1976) că a lăsat deoparte mai multe titluri
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
limite rezonabile, era, în egală măsură, de-o extremă generozitate. Știa să acorde adversarului nu doar ceea ce i se cuvenea, ci adăuga entuziasmului său considerabil nuanțe neașteptate. Dar Alexandru Paleologu era și de-o fermitate pe care puțini oameni o bănuiau. Când, ambasador la Paris fiind, a constatat că a ajuns să reprezinte un regim criminal, a renunțat cu violență la prerogativele și avantajele ce decurgeau din funcție și a refuzat să fie complicele lui Iliescu. Câți au făcut-o? Acuzat
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
îl știu de mare orgoliul poetic al basarabenilor, mi s-a părut că, în selecția poeziei, Nicolae Leahu a fost cel mai sever dintre antologatori. În principiu, îi dau dreptate că nu era cazul să se extindă mai mult, dar bănuiesc că nu beneficiază de multe cuvinte bune la Chișinău. O proporție considerabilă din poezia conștiinței naționale și patriotice este sacrificată. Pe de altă parte, observ că procedând astfel, printr-o drastică restrângere a selecției, nu se văd marii poeți ai
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
oferit, ca drepturi de autor, doar cinci exemplare. În această situație, doamna Tatiana Slama-Cazacu și-a retipărit cartea la altă editură într-o versiune ,revăzută și mult adăugită" (actualul volum are 500 de pagini, format mare). Cum lesne se poate bănui din titlu, cartea este un jurnal de idei sui-generis, în care sînt comentate teme ale tranziției, majoritatea din zona de interes a autoarei (lingvistică, psihologie), într-o tonalitate care nu lasă loc de prea mult optimism. Autoarea constată degradarea fără
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
ca și Ťbunurile poporuluiť din Uniunea Sovietică. Dar parcursul nu este greu de refăcut, pentru că au rămas multe urme. ... Mafia rusă este - și trebuie reținut asta - într-adevăr o organizație guvernamentală, este organizația structurilor fostului KGB". Sigur, se va replica, bănuiam toate acestea. Numai că Bukovski vine cu dovada documentară și analizează sistemul în toate încrengăturile sale. Și, așa cum toate statele socialiste au copiat modelul sovietic, atunci când s-a pus problema limitării cât se poate mai mult a dezastrului provocat de
Metamorfoze by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11357_a_12682]
-
puținor altora, cititorul primei lui cărți, Românește, apărută în 1964 la Paris, la Fundația Regală Universitară Carol I. În țară, Humanitas a reeditat volumul de două ori: în 1991 și foarte de curând. Deschizîndu-l acum, nu-i prea greu de bănuit cum au picat și cum pică părerile unui martor (mai degrabă ,auditiv" decît ocular, deci nici pe departe mincinos...) într-o cultură care se servește, cu mare dibăcie încă, de pensetă. Alege ce se poate, cruță cît încape, cască, în
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
cu el, dl Băsescu mi-a spus că are acte care îi dovedesc nevinovăția împotriva tuturor acuzațiilor. Treptat, omul a început să fie tot mai iritat. Ideea de a fi luat la întrebări de unii pe care ajungi să-i bănuiești că vor să te scoată vinovat cu orice preț, concluzie la care a ajuns primarul general al Capitalei, l-ar putea scoate din sărite și pe un om mai calm decît temperamentalul Băsescu. L-am intervievat în aceeași zi în
Cazul Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13649_a_14974]
-
politice de tot felul, cu reflexele lor culturale, vor lua piuitul moderaților, cu toate pericolele care ar putea decurge de aici.” Un alt vîrf de interes în acest număr este Viața secretă a lui Ján Kott de Adam Michnik, publicat, bănuim, la dispariția celui mai cunoscut eseist polonez și din care aflăm amănunte biografice surprinzătoare, relatate cu o simpatie comprehensivă: „Cărțile lui Kott reprezintă volumele unei Comedii umane a secolului douăzeci. Structura biografiei sale este transcrierea instantanee a monologului interior al
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
supărări, niște prezentări de cărți atât de plictisite și de neclare încât te întrebi dacă nu încurcă mai mult decât folosesc. N-ar trebui oare ca critica literară să stimuleze cititul ? 6. Cum se repară nedreptățile pe care le face (bănuiesc că e inevitabil) un critic literar sau o revistă literară? 7. Țin autorii cont de ce le spun criticii, cunoașteți asemenea cazuri? Îi ajută sau îi încurcă criticul pe cei care scriu? Domnule Manolescu, dacă aveți timp și credeți că merită
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13677_a_15002]
-
Traian Băsescu puțin i-a lipsit să nu izbucnească în lacrimi în rolul de părinte-oficiant de căsătorii. Explicabil, dar l-a obligat cineva pe dl Băsescu să ia pâinea de la gura ofițerului Stării Civile? Riscînd să treacă de cinic, Cronicarul bănuiește că dl Băsescu a transformat și nunta fiicei sale într-un spectacol cu valoare electorală, încît s-ar putea ca și emoțiile aferente ale altfel inimosului primar general să fi făcut parte din regie.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13702_a_15027]
-
frazei. Totul e atît de șlefuit, de perfect, încît aproape că sufăr pentru neglijența cu care dau bunul de tipar sau bunul de spectacol, la textele mele... Parcă nu aș fi ardelean ca și tine... Parcă... Regman, totdeauna te-am bănuit că ai talent, în plus că ai putea să întuneci, într-o frumoasă zi, uriașa mea vocație pentru ironie și grotesc. Tu ești singurul dintre noi (toți am fost grefați cu glanda critică a antiridicolului, a antiimposturii) care ai scris
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
vom mai permite altora să fie baroni locali»"? ( romanialibera.com). Sensul metaforic mai general al termenului - "persoană importantă din punct de vedere politic și economic" e puternic marcat de conotații negative și ironice: bogăția baronilor e suspectă, puterea lor e bănuită de abuz și corupție. Contextul explicitează diverse presupoziții și oferă echivalențe negative: În timp ce șeful statului îi critică pe «noii parveniți», Năstase le ia apărarea, susținând că aceștia nu sunt «baroni locali», ci «oameni independenți sub aspect material»" ( cotidianul.ro, 26
Baroni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13714_a_15039]
-
și nuanța de roșu aprins în care erau înveșmîntați cardinalii tribunalului suprem. Îl vedea pînă și pe un cardinal mai tînăr scărpinîndu-se nervos după urechea pe care se sprijină tichia albă sacerdotală. Semn de indecizie. Și rîde. Domnul Sache rîde. Bănuind în cardinalul mai tînăr un eretic buchisind în taină lucrarea diavolească a osînditului. De atunci îi rămăsese umanității acest totuși izbăvitor. Înfruntarea ignoranței prin tacticoasa tragere de timp. Așadar, pînă și în această țară "tristă, plină de umor" se pare
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
iluzia că știu ce știe el, lipsindu-le numai ocazia de a o arăta. înainte de a le risipi iluzia, să adaug alte două trăsături. Una este moderația și vine direct din bunăcreștere. Mihai Zamfir nu sare niciodată peste cal. Detestă, bănuiesc, excesele de tot felul, dacă verbul n-ar fi el însuși excesiv pentru un om care dezarmează orice forțare a notei printr-un zîmbet mai înțepător decît vîrful de ac. în fine, n-am reușit niciodată să-l surprind pe
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
de independență a României față de Uniunea Sovietică. În același timp, mareșalul Ion Antonescu apare aici mai umanizat, Preda încercând oarecum să-l reabiliteze... La noi a apărut atunci un articol foarte dur la adresa romanului, în "Literaturnnaia Gazeta". Unele persoane mă bănuiau pe mine ca autor al acelui articol, dar eu toată viața mea nu m-aș fi putut hotărî să scriu ceva împotriva lui Marin Preda! Nu știu cine a scris articolul respectiv, dar acea replică este o nesăbuință, făcută din imperative politice
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
răbdarea, devenind exasperat, ergo violent cu sine însuși: "Altădată cînd timpul se risipește în societate, în discuțiuni fără interes, nu însă neinteresante, relative la momentul istoric, poetul nu este dezolat, ci enervat și enervarea lui, transcrisă înăbușit, aproape neutru, se bănuiește cu atît mai violentă (Vizită)". Ultimul Bacovia pare a fi al unei sincerități nude, ce riscă a pune în primejdie chiar ființa fictivă a poeziei. La antipodul începutului său, ancorează în "lipsa completă, deliberată, de orice artificiu". Proza bacoviană, deși
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
exploatează la maximum sărăcia, mizeria, deruta și discordia din curtea românească. Dar și afaceriștii dubioși, dar și scursura fără lege și fără Dumnezeu, care n-ar ezita nici o secundă să-și umple până și pernele de sub cap cu scârnăvie, dacă bănuiesc măcar că ar avea un minim câștig din aceasta. Dar și veleitarii invidioși pe cei care, înzestrați realmente cu talent și, deopotrivă, cu vocație, reușesc să-și așeze aptitudinile și întreaga lor viață în izbânzi sigure, menite a trece frontierele clipei
Stafia securității by Nicolae Tone () [Corola-journal/Journalistic/16658_a_17983]
-
foarte precisă. Cu ocazia unei scurte călătorii la ai mei, am ascultat eu însumi, la radioul proprietarilor, ultimele cuvinte ale crainicului de la radio Budapesta, înainte ca sovieticii să oprească emisiunea. Vocea aceea n-am s-o uit niciodată, deși doar bănuiam ce spune, fiindcă nici unul dintre cei de față nu mai avea puterea să-mi traducă. Sau își imaginau cu toții că nu are nevoie să fie tradus strigătul de teroare al unui popor strivit de tancurile ocupantului. Nu era acesta întîiul
Pulsul istoriei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16656_a_17981]
-
50 de ani, încă în stare să sucească mințile unei tinere femei, este sau nu ceea ce pare. Jean e misterios pentru că are o legatura pasagera cu amantă tînără a lui Bernard, fără a-i mărturisi vreodată soției sale (care nu bănuiește nimic), si mai ales fără a intelege nici el cu adevărat ce anume l-a împins spre un asemenea gest. Este Madeleine atrasă de Bernard? Nimeni nu știe. Și nici nu trebuie să știe, tot așa cum nu trebuie să știm
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]