KorAP: Find »[drukola/base=ceremonie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...427 428 429 ...445 >

11,111 matches

Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343

capcanelor unor distincții, clasificări și terminologii considerate - fie din pricina folosirii excesive, fie din pricina controverselor - mai puțin elocvente. Astfel, unii antropologi au Încercat să impună alte concepte sau sintagme pentru a denumi asemenea manifestări sociale. Pentru acești autori, fiindcă ritul și ceremonia nu pot fi concepte integratoare, nu pot Încadra Într-o categorie Înglobantă varietatea de fenomene sociale identificate de etnografi. Ele trebuie Înlocuite cu alte concepte, mai generale, referitoare la manifestări umane mai complexe. Cea mai elaborată construcție teoretică aparține antropologului

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
convenție socială. În această discuție, prima disctincție care trebuie făcută este Între obicei (custom, coutume) și obișnuință (habit, habitude). Termenul obicei (sinonim cu datină, cutumă) este folosit, mai ales În studiile de folclor, ca un termen alternativ pentru ritual sau ceremonie: „O activitate performată Într-un mod atât de regulat, Încât a ajuns să fie considerată un comportament așteptat sau o parte din protocolul social. Altfel spus, obicieurile reprezintă modul tradițional și așteptat de a face anumite lucruri” (R. Sweterlitsch, 1997

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Mediu și Renaștere (Marco Polo sau Johan Boemus), până la misionarii, călătorii și jurnaliștii epocii coloniale și postcoloniale. Dincolo Însă de aceste diferențe de nuanță, conceptul de obicei poate fi folosit (conform tradiției din cercetarea folclorului) drept sinonim pentru ritual sau ceremonie. La modul cel mai general, termenul obișnuință poate fi folosit ca un cuvânt Înglobant pentru o mare varietate de acțiuni stereotipe, Îndeplinite de indivizi sau de mici grupuri. Termenul nu apare În dicționarele de concepte antropologice sau sociologice. În The

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
se descompune În rituri elementare, iar acestea În riteme și apoi motive” (p. 232); b) structura rolurilor: În rit, acestea sunt ierarhizate și se bazează pe reciprocitate (fiecare gest al unui actor implică un răspuns din partea celorlalte persoane implicate În ceremonie), În timp ce În obișnuințe nu există o structură elaborată a rolurilor; c) structura valorilor: În obișnuințe, acestea sunt bazate mai ales pe elemente afective și pe anumite aspirații, În timp ce În rituri ele se referă la reprezentări colective; d) structura mijloacelor puse

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
cultural, Îndeplinesc aceleași funcții de comunicare, de canalizare a agresivității și de menținere a coeziunii În interiorul perechilor sau al grupului” (K. Lorenz, 1966, p. 282; vezi și J.W. Smith, 1979, p. 53). Firește, etologii nu pretind că animalele fabrică ceremonii; ei susțin Însă că: a) animalele au dezvoltat prin reacții adaptative și au perpetuat genetic o seamă de comportamente cu caracter repetitiv și cu funcție de comunicare; b) aceste comportamente nu sunt funcțional diferite de riturile umane. Ei propun, În consecință

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
reacții adaptative și au perpetuat genetic o seamă de comportamente cu caracter repetitiv și cu funcție de comunicare; b) aceste comportamente nu sunt funcțional diferite de riturile umane. Ei propun, În consecință, utilizarea termenului ritual pentru comportamentele animale și a sintagmei „ceremonie rituală” pentru manifestările umane (Ch. Laughlin Jr et alii, 1979, p. 27). Unii antropologi au Îmbrățișat și dezvoltat ideile etologilor, deoarece acestea ofereau un răspuns la probleme controversate precum generalitatea sistemului ceremonial, relația dintre acțiune (gest) și rațiune (mitul și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
sensul că se știe când vor avea loc și oricine poate asista la ele. Sunt performate pe zone alese din grădini sau Într-un colț special al acestei zone. Munca este Întotdeauna tabu În asemenea ocazii, uneori numai cât durează ceremonia, alteori pentru o zi sau două. Ca personaje laice, conducătorul și magicianul direcționează munca, fixează datele de Începere, Îi dojenesc pe grădinarii leneși sau neglijenți. Dar cele două roluri nu se suprapun niciodată, nici nu interferează: sunt Întotdeauna clare și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
datorie pe care a trebuit să o plătească prin moartea unui membru al propriei comunități. Confruntați cu spectrul autodistrugerii comunității lor, cei din Igamba au anunțat solemn că Încetează cultivarea pământurilor din Ibala, iar cei doi lideri au organizat o ceremonie În onoarea strămoșului lor comun pentru a confirma această Împăcare (A. Harwood, 1995, p. 76). Vrăjitoria apare ca un liant Între evenimente disparate: ea le asociază În lanțuri de tip cauză-efect, care fac obiectul a numeroase discuții intrași intercomunitare, a

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
consacră noua configurație sociopolitică. Evident că vrăjitoria funcționează, Între altele, și ca un sistem care atribuie vinovăție pentru răul produs. În acest caz Însă, vinovăția vrăjitorească este egal distribuită. Dezechilibrul este produs prin escaladarea actelor vrăjitorești, iar deciziile liderilor și ceremoniile instituite au ca scop oprirea acestei spirale a violenței magice, considerată periculoasă pentru binele comun și consacrarea noului echilibru social. Escaladarea acuzațiilor de vrăjitorie și utilizarea pedepselor capitale pentru rezolvarea crizei reprezintă un fenomen specific Europei postmedievale și relației dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
apel la toți zeii, oricare ar fi fost originea lor. Haruspiciile și Cărțile Sibiline revelau că pricina dezastrelor militare se află În diferite greșeli de ordin ritual. Urmărind indicațiile Cărților Sibiline, Senatul a hotărât primele măsuri de salvare: sacrificii, lustrații, ceremonii și procesiuni neobișnuite și chiar sacrificii umane. Dezastrul de la Cannae, amplificat amenințător de mai multe semne și minuni și de incestul a două vestale, a determinat Senatul să-l trimită pe Fabius Pictor la Delphi pentru consultarea oracolului. La Roma

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
chiar și În religiile creștine, nu este practicat de un preot obișnuit, ci de un reprezentant canonic dotat cu o știință „ocultă”. Spiritul intrus este conjurat să părăsească trupul pacientului prin numeroase tehnici, făcute fie În izolare, fie În cadrul unor ceremonii colective: arătarea unor obiecte magice care au puterea de a-l goni; dansuri, cântece, formule magice dotate cu aceeași putere; masaj sau alte forme de „manipulare” a corpului celui posedat; acțiuni care sunt neplăcute spiritului intrus (arătarea de substanțe urât

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
ocupă cu divinația, alungarea spiritelor rele și contracararea faptelor acestora, conducerea sufletelor celor morți către lumea de dincolo. Frecvent, șamanii sunt organizați În confrerii (ceea ce implică numeroase rituri de selectare și de inițiere progresivă În tainele șamanismului). Ei conduc diferite ceremonii colective și se angajează În pelerinaje către anumite locuri sacre. De asemenea, posedă numeroase obiecte dotate cu puteri magice (oase, tobe, imagini sculptate ale unor spirite sau animale magice, haine cu imagini specifice, o bonetă aparte etc.). Cel mai adesea

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
secretă, bazată pe rituri de inițiere și consacrare și (În tradițiile europene) pe sacrificii sângeroase ( G. Weckman, 1987, vol. XIII, pp. 151-154); d) aceste comunități organizează Întâlniri, care se desfășoară În locuri și În momente neobișnuite, diferite de cele ale ceremoniilor sau sărbătorilor umane consacrate. Timpul lor predilect este noaptea. Locurile preferate sunt cele din afara spațiului social, zone naturale, sălbatice, necălcate de om sau ambigue În plan simbolic (răscrucile de drumuri); e) puterile lor nu se exercită numai asupra naturii sau

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
În mișcare de puterea unui blestem este următorul text folcloric, În care incantația ar trebui să aducă declasarea socială (Închisoare, cerșetorie, familie excedentară), suferințe fizice cumplite (putrezirea cărnii, descompunerea trupului mâncat de corbi) sau neodihna veșnică (moartea În loc pustiu, fără ceremonia tradițională): Hei tu, mândruliorul meu,/ tu atâta să te duci,/ pân’ vei găsi plug de cuci,/ corbii la masă ducând,/ cioarele pită făcând:/ să mănânci din cea pită,/ să fii, mândruț, de ispită/ precum ți-am fost de iubită./ Hei

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
teoretic de Mauss În Eseu despre dar (1924) În termenii mecanismului social și cultural al darului. Pentru Mauss, acesta este un „fapt social total”, adică un fenomen care concentrează elemente din toate sferele vieții sociale (economie, politică, rudenie, credințe, mituri, ceremonii) și o chintesență simbolică a regulilor pe care se Întemeiază funcționarea unei anumite societăți. Darul este un sistem care implică trei obligații fundamentale: a da, a accepta și a da Înapoi. În felul acesta, sistemul darurilor creează o țesătură complicată

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
În realizarea ei: „Sacrificiul implică Întotdeauna o consacrare. În orice sacrificiu, un obiect trece din domeniul comun În domeniul religios: el este consacrat ș...ț În sacrificiu, consacrarea iradiază dincolo de lucrul consacrat. Printre altele, ea atinge persoana morală care susține ceremonia” (M. Mauss, H. Hubert, 1997, pp. 49-59). La modul generic, sacrificiul „implică oferirea a ceva unei forțe spirituale, oricare ar fi forma acesteia, În credința că ea este capabilă să binecuvânteze și să aducă alte lucruri favorabile comunității. ș...ț

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
a respectivei polarizări” (R. Girard, 2000, p. 54). Aceste complexe ritualice par a fi mai apropiate de sistemul poluției și al purificării (M. Douglas, 1965). După J. Preston (1987, vol. XII, p. 98), riturile „țapului ispășitor” sunt o subspecie a ceremoniilor de purificare. Autorul amintit consideră că riturile „țapului ispășitor” se bazează pe substituire și catharsis, deoarece „ele folosesc un substitut pentru a muta poluția” și generează o unitate socială prin trăirea unor stări de eliberare spirituală de rău („comunități cathartice

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
și plante) și sacrificii sângeroase (ființe vii). În prima categorie pot intra: a) bunuri casnice (haine, bunuri ale gospodăriei, precum vesela, uneltele sau mobila, pietre prețioase și bijuterii, arme, monede etc.); b) alimente și băuturi (produse speciale, precum coliva În ceremoniile funerare ortodoxe, sau produse alimentare obișnuite; fructe sau cereale; băuturi și alte lichide, de obicei consacrate, precum uleiurile, băuturile alcoolice sau apa sfințită); c) bunuri vegetale, de obicei flori, dar și frunze (tutunul) sau copaci (bradul de Înmormântare din riturile

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de trecere este folosită pentru a denumi fie o familie, clar delimitată, de constructe ceremoniale, fie o paradigmă generală, aplicabilă mai multor fenomene rituale, un fel de pattern universal al oricărui construct ceremonial. În prima accepțiune, ...riturile de trecere sunt ceremonii care Însoțesc și dramatizează evenimente majore precum nașterea, maturizarea și inițierea băieților și a fetelor, căsătoria și moartea. Numite uneori rituri ale crizelor existențiale (life-crisis) sau ale ciclurilor existențiale (life-cycle), ele marchează În mod cultural tranziția unei persoane de la o

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
numai un eveniment social În viața individului, ci și o metamorfoză spirituală, ambele asociate cu evenimentul biologic, pe care Însă Îl transcend În importanță și semnificație (1993, p. 53). Prin extensie, În clasa riturilor de trecere au fost incluse și ceremoniile legate de schimbări ale statutului socioprofesional (integrări, marcate ritual, În anumite instituții - precum cele militare, sportive, universitare, industriale - și separări ceremonializate - precum absolvirea facultății, obținerea gradului militar, pensionarea, retragerea din sportul de performanță etc.) și chiar anumite ceremonii politice (spre

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
incluse și ceremoniile legate de schimbări ale statutului socioprofesional (integrări, marcate ritual, În anumite instituții - precum cele militare, sportive, universitare, industriale - și separări ceremonializate - precum absolvirea facultății, obținerea gradului militar, pensionarea, retragerea din sportul de performanță etc.) și chiar anumite ceremonii politice (spre exemplu, confirmarea sau retragerea președintelui unei țări sau al unui partid). Modelul crizelor vieții individuale a fost generalizat, de la nivelul existenței individului la acela al ritmurilor cosmice: Ca și riturile de trecere, care aduc ordine și definesc transformările

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
zone mai fertile), de toiul verii (adică strângerea recoltelor) sau de toamnă (retragerea din câmp În spațiul domestic) urmează o schemă secvențială, cu elaborări simbolice mai ample pentru stagiul de nesiguranță dintre sfârșitul unui anotimp și Începerea celuilalt (spre exemplu, ceremoniile folclorice europene legate de Înnoirea anului cunosc numeroase rituri de apărare de duhurile malefice, rituri de propițiere, confruntări simbolice cu măștile care Întrupează forțele răului, acte magice, ofrande și sacrificii). Întregul ansamblu „este conceput pentru a dramatiza concluzia unei anumite

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Ele activau forme culturale complexe: rituri, dansuri, creații literare folclorice (orații, balade, doine, strigături etc.), obiecte cu semnificații simbolice (colacul, plosca, inelul, bățul starostelui, bradul Împodobit etc.), manifestări de teatru popular sau de dramatizare a comunicării normelor tradiționale de viață. Ceremonia nunții era gestionată de specialiști rituali (preotul, starostele, colăcerul, brădarul) și de membrii comunității, care căpătau roluri bine determinate și care trebuiau să se conformeze unui scenariu ritual strict: mirele și mireasa, nașii, socrii-mari și socrii-mici, fratele miresei, chemătorii (feciorii

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de sărbătoare, colinda satul: ei anunțau nunta și intrau În casele celor pe care trebuiau să Îi invite, Îi cinsteau cu vin sau țuică și, prin formule ceremonioase, Îi pofteau la nuntă. Bradul era Împodobit, vineri, la casa mirelui. La ceremonie luau parte flăcăi și fete, oameni căsătoriți și bătrâni. Crengile bradului erau tăiate, legate Între ele și Împodobite cu beteală, flori și panglici. Bradul era apoi așezat pe o masă, uneori Înfipt Într-un colac. Participanții jucau și petreceau apoi

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Templierilor), celor politice (Lotusul Alb din China secolului al XIV-lea) sau cele ale unor ocupații cu un anumit caracter esoteric: ciobanii, marinarii, unele categorii de artiști. Modelul binar este completat de Mircea Eliade cu un al treilea tip de ceremonie de inițiere: cea legată de o „vocație mistică”, precum cea necesară intrării În corpul șamanilor. Deși structural seamănă cu inițierile prilejuite de accesul În organizații esoterice, acest tip de rit de inițiere implică o anumită chemare mistică, individualizarea celui care

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]