13,496 matches
-
Spectacolul orgoliului uman este inegalabil. Toate încercările de a-l deprecia rămân zadarnice. Această disciplină pe care spiritul și-o dictează sie însuși, această voință pe care singur și-a făurit-o, această confruntare are în ea ceva puternic și ciudat. A sărăci o realitate a cărei inumanitate face măreția omului înseamnă a-l sărăci și pe acesta, înțeleg atunci de ce doctrinele care-mi explică totul, în același timp mă slăbesc. Ele mă descarcă de povara propriei mele vieți, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
bine cuvintele, vom spune că e vorba aici numai de o chestiune de șansă. Trebuie să știm să consimțim la aceasta. Douăzeci de ani de viață și de experiențe nu vor mai putea fi înlocuiți prin nimic, niciodată. Printr-o ciudată inconsecvență la o rasă atât de înțeleaptă, grecii socoteau că oamenii care mor tineri au fost iubiți de zei. Dar aceasta nu-i adevărat decât dacă admitem că a intra în lumea derizorie a zeilor înseamnă a pierde pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
câțiva călugări franciscani, ce au vrut "să pună capăt desfrâului și nelegiuirilor lui Don Juan care, prin naștere, sta în afara oricărei pedepse". Apoi, au spus că a fost lovit de trăsnetele cerești. Dar nimeni n-a făcut dovada acestui sfârșit ciudat, după cum nimeni n-a dovedit contrariul. Fără a mă întreba dacă faptul e verosimil, pot să spun că el e logic. Vreau doar să rețin termenul de "naștere" și să fac un joc de cuvinte; nevinovăția lui Don Juan era
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
actorul ajunge să se suprapună altui personaj absurd: călătorul. Ca și acesta, el epuizează ceva, străbate neîncetat ceva. Este călătorul timpului și, în cazul celor mai buni dintre actori, călătorul hăituit al sufletelor. Nicăieri mai bine decât pe această scenă ciudată, morala cantității nu-și poate găsi hrana necesară. E greu de spus în ce măsură actorul beneficiază de personajele pe care le joacă. Dar nu acesta e lucrul cel mai important. Important e să știm doar în ce măsură se identifică cu acele vieți
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Nu-l voi putea niciodată înțelege bine pe Iago atâta vreme cât nu-l voi juca. Oricât l-aș auzi, nu-l înțeleg decât în clipa în care-l văd. Actorul are, așadar, din personajul absurd acea monotonie, acea siluetă unică, încăpățânată, ciudată și totodată familiară, pe care o exprimă prin toți eroii săi. Această unitate de ton se realizează, de asemenea, în marea operă teatrală. Iată unde se contrazice actorul; e același și totuși atât de diferit, concentrând într-un singur trup
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ABSURDĂ FILOSOFIE ȘI ROMAN Toate aceste vieți menținute în aerul avar al absurdului n-ar putea continua fără un gând profund și statornic, care le însuflețește cu forța lui. Și, în acest caz, nu poate fi vorba decât de un ciudat sentiment de fidelitate. S-au văzut oameni conștienți îndeplinindu-și îndatoririle în timpul celor mai stupide războaie, fără a se socoti în contradicție cu ei înșiși. Și aceasta pentru că pentru ei important era să nu eludeze nimic. Există, astfel, o fericire
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Dar firescul e o categorie greu de înțeles. Există opere în care evenimentul îi pare firesc cititorului. Dar există altele (mai rare, e adevărat) în care personajul e acela care găsește firesc tot ceea ce i se întâmplă. Printr-un paradox ciudat, dar evident, cu cât aventurile personajului vor fi mai neobișnuite, cu atât firescul povestirii va spori: el este proporțional cu distanța ce se poate face simțită între ciudățenia vieții unui om și simplitatea cu care acest om o acceptă. Se
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
celor mai nefericite întâmplări. În orice caz, trebuie să reținem această complicitate ascunsă care unește tragicul cu logicul și cu cotidianul. Iată de ce Samsa, eroul din Metamorfoza, este un voiajor comercial. Iată de ce singurul lucru care-l supără în cursul ciudatei aventuri care face din el un gândac e faptul că patronul va fi nemulțumit de absența lui. Îi cresc labe și antene, șira spinării i se încovoaie, pe pântece îi apar puncte albe - nu voi spune că toate acestea nu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ea e cea care creează), nici acea uimitoare libertate de comportare de care personajele romanului dau dovadă până la moartea finală. Totuși, această lume nu-i atât de închisă pe cât pare. În acest univers imobil, Kafka va introduce, sub o înfățișare ciudată, speranța. Din acest punct de vedere, Procesul și Castelul nu se dezvoltă în același sens. Ele se completează reciproc. Insensibila progresie ce poate fi observată de la o carte la alta reprezintă o imensă cucerire în domeniul evaziunii. Procesul pune o
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de străin, pe care toți i-o amintesc prin purtarea lor. Nu-și dorește decât o meserie, un cămin, o viață de om normal și sănătos. Nu-și mai poate îndura nebunia. Se vrea înțelept. Vrea să scape de blestemul ciudat care-l înstrăinează de restul satului. Episodul cu Frieda este, din acest punct de vedere, semnificativ. Și-o face amantă pe această femeie care-a cunoscut pe unul dintre funcționarii de la castel, tocmai din pricina trecutului ei. Află în ea ceva
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
unul dintre funcționarii de la castel, tocmai din pricina trecutului ei. Află în ea ceva ce-l depășește, având în același timp conștiința a ceea ce o face pentru totdeauna nevrednică de cei de la castel. Nu putem să nu ne gândim la dragostea ciudată a lui Kierkegaard pentru Regine Olsen. Flăcările eternității care-i mistuie pe anumiți oameni sunt atât de nesățioase, încât ei le dau pradă însăși inima celor din preajma lor.26 Subiectul acestui episod din Castelul constă, de asemenea, în funesta eroare
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
existențe este pentru ei încă o dovadă a unei realități supranaturale. Dacă drumul acestei vieți duce la Dumnezeu, înseamnă că există o scăpare. Și perseverența, încăpățânarea cu care Kierkegaard, Șestov și eroii lui Kafka străbat întruna același itinerar reprezintă o ciudată chezășie a puterii exaltante a acestei certitudini 28. Kafka refuză Dumnezeului său măreția morală, evidența, bunătatea, coerența, dar nu o face decât pentru a i se arunca la picioare cu o și mai mare râvnă. Absurdul este recunoscut, acceptat, omul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de decorul cotidian în care se desfășoară, se va înțelege mai bine măreția operei lui Kafka. Căci dacă nostalgia este semnul umanului, nimeni, poate, n-a dat atâta viață și atâta relief fantomelor regretului. Totodată, se va înțelege însă și ciudata măreție pe care o pretinde opera absurdă și care, poate, nu se află aici. Dacă specificul artei constă în a lega generalul de particular, eternitatea pieritoare a unei picături de apă de jocurile luminii, va trebui cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
într-o altă lume? Kirilov: Nu, dar cred în viața veșnică în această lume." 21 " Omul l-a născocit pe Dumnezeu pentru ca să nu se omoare. Iată rezumatul istoriei universale de până acum." 22 Boris Schoelzer 23 Gide face o observație ciudată și pătrunzătoare: aproape toți eroii lui Dostoievski sunt poligami. 24 Moby Dick de Melville, de exemplu. 25 Să notăm că putem, în chip tot atât de legitim, să interpretăm operele lui Kafka în sensul unei critici sociale (de exemplu, în Procesul). E
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
supranaturale sunt reale. După Todorov fantasticul apare în două moduri diferite ce implică și două tipuri de genuri fantastice. Primul tip de narațiune fantastică creează o ezitare între real și iluzoriu. Prima stare de ezitare poate explica și interpreta coincidențele ciudate. Al doile tip de narațiune fantastică crează o ezitare între real și imaginar. Prin aceasta se pune sub dubiu prezența oricărui eveniment și personaj cu calități supranaturale. Astfel, înțeles putem spune că nu există o distincție clară între fantastic și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
experiența traumatizantă a personajului principal introduce o notă de insolit. Altă construcție epică, de asemenea cu subiect minier, Nepoții lui Horia, un mic roman, rezistă lecturii doar fragmentar. Rețin atenția câțiva băieși din Munții Apuseni și moții ciubărari cu nume ciudate (Azuț, Avisalon, Ion Greul), pe cât de vânjoși, pe atât de curați sufletește. Ciobanul care și-a pierdut oile (1954), narând, mai mult sau mai puțin convingător, evoluția unui cioban care își găsește oile, la propriu și la figurat, prin integrarea
VINTILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
ar reprezenta-o descompunerea ei în „sectoare” separate unele de altele, ea nu explică totuși lesne succesul ulterior al acestei gândiri. A vorbi de succesul ei astăzi, când ea pare sortită declinului dacă nu cumva chiar pieirii, iată un lucru ciudat. și totuși, nu putem uita uimitoarea plasticitate a acestei doctrine care, în decursul câtorva decenii, a fost capabilă să dea viață atâtor puternice proteste populare, să suscite apariția atâtor mari partide de masă, să ducă la declanșarea unor revoluții autentice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
odată cu înfrângerea zdrobitoare. Titlurile ziarelor de la începutul celui de-al doilea război mondial, în septembrie 1939, până la căderea Franței, în vara lui 1940, ne arată cel mai elocvent povestea evaluării greșite a puterii militare franceze. În perioada așa-numitului război ciudat, se presupunea că armatele germane nu îndrăzneau să-i atace pe francezi din cauza forței superioare a celor din urmă, iar în nenumărate rânduri s-a scris despre breșele francezilor în liniile germane. La baza erorii stătea concepția greșită despre puterea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prietene, aș fi un asasin și ar fi nedrept să te ucid în acest mod. Dar fiindcă trăiești pe partea cealaltă, sunt un erou și este drept. ...Trei grade de latitudine inversează întreaga jurisprudență; un meridian decide adevărul. ...O justiție ciudată care este delimitată de un râu! Adevăr de această parte a Pirineilor, eroare de cealaltă parte 16. Cei mai mulți indivizi din prezent și din întreaga istorie modernă au soluționat acest conflict dintre etica supranațională și cea națională în favoarea loialității față de națiune
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
manualele și tratatele de psihologie organizațională întâlnim capitole dedicate leadership‑ului, și nicidecum managementului. În schimb, lucrările de economie, organizare etc. tratează mai degrabă managementul decât leadership‑ul. Apoi, întâlnim unele diferențieri cel puțin curioase, dacă nu de‑a dreptul ciudate. Louis A. Allen, autorul, citat mai înainte, al unei lucrări dedicate managementului, referindu‑se la un moment dat la leadership și management, operează distincția dintre leadership‑ul personal și leadership‑ul managerial, primul referindu‑se la persoana care se naște
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sinectica, propusă de W.J.J. Gordon în 1961, care încurajează spontaneitatea și fluxul de idei al gândirii și imaginației și se bazează pe utilizarea unor tehnici care prevăd „transformarea unui lucru familiar, obișnuit, în ceva nou, ciudat, neobișnuit” și „transformarea ciudatului în familiar”. Spre deosebire de brainstorming, care este mai mult o asociație liberă de idei ce poate evolua în orice sens, sinectica # reprezintă o încercare mai disciplinată, mai specifică de a folosi stările psihologice și aspectele emoționale, considerate de teoreticienii sinecticii ca
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
grup mic. Într-un astfel de grup oamenii simt nevoia unor atitudini de receptivitate și prietenie. „Intelectul nu realizează nimic prin sine însuși”, spunea Aristotel, iar psihologia modernă n-a făcut decât să confirme această lege. Inteligența este un lucru ciudat. Unii oameni despre care se crede ca ar fi inteligenți au rezultate groaznice la testele standardizate. Oamenii care salvează vieți nu sunt întotdeauna inteligenți și unii oameni autiști pot citi , aduna, sau scrie mai repede sau mai bine decât oamenii
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
Suveranitate/suveranism, Ținut Frustrare relativătc "Frustrare relativă" Φ Marginalitate/marginalizare Gtc "G" Genocidtc "Genocid" De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, conceptul de genocid face parte dintre noțiunile de drept internațional, din vocabularul mediatic, jurnalistic și cotidian. În mod ciudat, disciplinele ținând de științele umane care s-ar fi putut apleca asupra acestui obiect de studiu (ca etnologia, antropologia sau sociologia) par să neglijeze chestiunea. Marile tratate ale acestor discipline cel mult citează cuvântul, fără ca măcar să-i schițeze teoria și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care practică anumite deformări corporale (alungirea craniului, aplatizarea feței etc.). Aceste clasificări i-ar face să zâmbească până și pe rasiștii cei mai limitați din zilele noastre, ca de altfel și Împărțirea pe rase propusă de Linné, care este un ciudat amestec de trăsături somatice superficiale și de caracteristici psihosociologice rudimentare; astfel, el ne descrie americanul, care este „oacheș”, „coleric, Încăpățânat, mulțumit de soarta sa și iubitor de libertate”, sau africanul, „viclean, leneș, neglijent” și care „este condus de voința arbitrară
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
doar după ce prietenul a încetat să mai fie prieten. Însă, dacă te concentrezi bine, poți diseca și prieteniile active. Cum orice prietenie are un început (ce mai truism!), trebuie să ne referim inevitabil și la acesta, pentru a înțelege natura ciudată a ceea ce ne leagă. Prin anul 1999, studentul Codruț Constantinescu era nervos pe muzica disco-tembelă, ce invada spațiul public românesc. Încă nu se auzeau manele din fiecare casetofon de mașină, din aproape fiecare combină Mecosonic. Stând la o masă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]