10,914 matches
-
OBIECTIVELE OPERAȚIONALE : - să distingă cuvintele scrise cu m înaintea lui b și p ; - să folosească în propoziții cuvinte care conțin aceste grupuri consonantice ; - să extindă regula de scriere la un număr cât mai mare în cazuri particulare. METODE ȘI PROCEDEE : conversația, problematizarea , exercițiul, analiza ortografică. MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT : manualul, culegerea de texte, fișe de lucru individual, planșă de cuvinte ce conțin aceste grupuri consonantice. DESFĂȘURAREA LECȚIEI I. MOMENT ORGANIZATORIC - pregătirea celor necesare pentru lecție, stabilirea liniștii și ordinii în clasă II
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
duty-free: el arată că regulile uzuale (taxele) nu se aplică și că statutul incert oferă anumite avantaje economice. Privilegiile etapei liminale sunt continuate de serviciile oferite În avion: ghidarea de către femei frumoase, oferirea mai multor feluri de mâncare, sfaturi și conversații amabile, diverse alte servicii. Pe durata zborului, pasagerul este tratat ca un „neofit”, ca o persoană care nu cunoaște niciuna dintre regulile sistemului și care trebuie inițiat În mod constant: el este Învățat cum se folosește centura de siguranță, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Brădățeanu, Istoria, II, 234-258; Lucian Blaga interpretat de ..., îngr. și introd. Emil Vasilescu, București, 1981; Sasu, În căutarea, 117-122; Cioculescu, Itinerar, III, 223-226, 371-378, V, 501-513; Doinaș, Lectura, 7-90; Ornea, Tradiționalism, 605-627; Ungureanu, Imediata, I, 41-43; Zaciu, Lancea, 326-385; Sângeorzan, Conversații, 7-10; Petrescu, Configurații, 210-214; Ion Pop, Lucian Blaga. Universul liric, București, 1981; Liviu Rusu, De la Eminescu la Lucian Blaga, București, 1981, 163-228; Eugen Todoran, Lucian Blaga. Mitul poetic, I-II, Timișoara, 1981-1983; Mircea Vaida, Pe urmele lui Lucian Blaga, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
I. a urmărit să pună în circulație opera unor prozatori din țara vecină, transpunând cu deosebire romane de Emilian Stanev, Gheorghi Mișev, Pavel Vejinov și Bogumil Rainov. Și-a completat activitatea de traducător cu aceea de lexicograf, alcătuind ghiduri de conversație bulgar-român și român-bulgar, principala sa lucrare în acest domeniu fiind Dicționar bulgar-român (1994). Traduceri: Emilian Stanev, Într-o seară liniștită, București, 1966 (în colaborare cu Nicolae Mărgineanu), La pândă, București, 1977; Kamen Kalcev, Cei doi din orașul nostru, București, 1967
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287613_a_288942]
-
elibereze țara de ocupația sovietică, îi numește "ONULITĂȚI"64, pentru că invariabil: "De cum faci apel la serviciile sale, ONU onulifică problemele"65. Gravitatea unor astfel de constatări este magistral infuzată de umor prin remarca unei prostituate care nu înțelesese nimic din conversația emigranților:"am stat la masă cu niște tipi grozavi. Străini, mi se pare, Onulieni, dacă am reținut eu bine"66. Astfel de scurte derapaje înspre comic nu izbutesc să edulcoreze tragicul problematicii de fond, axată pe umilitorul până la absurd statut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Traseul determinativ FlaubertCaragialeIonesco își găsește în acest fragment o justificare convingătoare în similitudinea viziunii critice asupra conformismului universal. În ceea ce privește nivelul superior al parodiei, denigrarea limbajului însuși, "vorbirea pentru a nu spune nimic" este o formulă ce caracterizează perfect tipul de conversație noncomunicativă exersată de personajele Cântăreței chele. În lucrarea Understanding Utterances, Diane Blakemore analizează în capitolul Relevance un exemplu asemănător prin lipsa de relevanță a replicilor succesive, cu acel "puzzle verbal"112 jucat de cuplurile piesei lui Eugen Ionescu. Exemplul prezent
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în care dovedește că literatura, ca tip special de discurs, cu o funcție socială pregnantă, poate fi supusă investigației pragmatice cu tot atâta îndreptățire ca orice altă manifestare orală a limbajului în acțiune. Guy Cook analizează cu precădere raportul dintre conversație și literatură, ajungând la concluzia că "granițele dintre literatură și nonliteratură au devenit vagi și confuze, studiul literaturii se distinge prin foarte puține elemente de studiul comunicării în general"121, precizând că abordarea literaturii din perspectiva socială, deși incompletă, este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este posibilă și necesară. Ceea ce asigură o punte sigură de legătură între cele două domenii de manifestare a limbajului este "principiul dialogului" care domină, de fapt, atât discursul literar, care pare a fi creat de către o singură persoană, cât și conversația, care presupune participarea a două sau mai multe persoane. O remarcă a lui Eugen Ionescu susține ideea continuității celor două registre: "dialogurile din familia Smith, din familia Martin, dintre familiile Smith și Martin erau, într-adevăr, teatru, teatrul fiind dialog
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îngroșare a sforilor", cu dublu efect: deconspirare și avertizare. Mecanismul comunicării verbale este dereglat, așadar, deliberat, rezultatul fiind emiterea de enunțuri corecte gramatical, dar nereușite și ineficiente. Mai concret, subminarea decisivă a comunicării este produsă prin violarea acelor maxime ale conversației care completează imperativul principiului de cooperare, definit astfel: "Make your conversational contribution such as is required, at the stage at which it occurs, by the accepted purpose or direction of the talk exchange in which you are engaged"124. Cele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de sinceritate impuse de performarea cu succes și fără deficiențe a oricărui act ilocuționar, certifică decisiv încălcarea intenționată a însuși principiului de cooperare gricean. Lumea ionesciană nu aderă însă nici la acel "cooperative principle for humour"126 care ar guverna conversația de tip Non-Bona-Fide, ci, s-ar spune mai degrabă, unui consens al nonsensului care ar explica aparenta reușită a comunicării dintre personaje, din moment ce replicile lor produc feedback și nici un interlocutor nu solicită reformulări sau reluări care să presupună recunoașterea unor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
degrabă, unui consens al nonsensului care ar explica aparenta reușită a comunicării dintre personaje, din moment ce replicile lor produc feedback și nici un interlocutor nu solicită reformulări sau reluări care să presupună recunoașterea unor deficiențe de înțelegere. Efectul comic al încălcării maximelor conversației a fost teoretizat de Grice însuși, atunci când considera ironia un tip special de "implicature" (implicatură). O explicație adecvată a acestui tip de comic este oferită de teoriile relaxării, susținute în principal de Freud, teorii în lumina cărora umorul relaxează tensiunile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spune despre ea că este frumoasă. E prea inaltă și prea voinică. Trăsăturile ei nu sunt regulate, dar se poate spune despre ea că este frumoasă. E cam prea scundă și prea slăbuță." Nonsensul, contradicția, oximoronul se înlănțuie amețitor în conversația despre Bobby Watson, a cărei ambiguitate rezultă în principal din inversarea maximei manierei: D-l Smith: Poftim, scrie că Bobby Watson a murit. D-na Smith: Dumnezeule, sărmanul, când a murit? D-l Smith: De ce te arăți așa uimită? Doar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și, pe de altă parte, condiționarea dispoziției și a manifestărilor ironice de starea de acalmie, de lipsa urgenței vitale 143 care permite expansiunile gândirii libere. Din acest punct de vedere istoria înregistrează generații de ironiști, stimulați de atmosfera de liberă conversație (ca în Atena lui Pericle, Secolul Luminilor, romantismul, epoca modernă) alternând cu generații foarte serioase, pentru care ironia este considerată "un lux". Profetică, în acest sens pare observația lui Caragiale dintr-o scrisoare trimisă lui Th. Missir: " începem o altă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în proză, în special din cele publicistice, în care interacționează permanent cu cititorii, flatați în aparență, însă invariabil "moșiți", ghidați să subscrie la adevărul sugerat prin ironie. Concludent în acest sens este textul Cronicii fantastice, în care este întreținută constant conversația cu cititorul intenționat și impresia că autorul narator își asumă rolul de ghid obiectiv. De la început suntem invitați să remarcăm neutralitatea tonului: "Observați bine că narez numai faptele; nu fac nici un comentariu."149 Ceea ce nu înseamnă că nu se va
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lasă târziu să se întrevadă, exact ca în schița caragialiană Un artist, adevarata impresie produsă de acest cabotin mitoman din tagma Amicului X. Naratorul aparent naiv descoperă astfel că vestitul bărbier nu doar "rade", ci și "pune bărbi" în orice conversație care urmează reprezentațiilor de megalomanie date de clienții necontraziși fățiș, ci contestați categoric în lipsă, prin argumente care evidențiază propria-i experiență fantezistă. Frizeria devine un loc al propagării minciunilor sfruntate: un tenor pretinde că ar fi cel care i-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestora, la prozatorii grupați sub sigla "Școlii de la Târgoviște". Ceea ce nu înseamnă că în scrierile acestora nu vor stărui reminiscențe de limbaj caragialesc neaoș. Merită, în acest sens, să dăm exemplul romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineață pierdută. Fie că asistăm la conversațiile caraghioasei bătrâne Vica, fie că suntem intruși în universul lăuntric al gândurilor și al amintirilor acesteia, exprimarea deficitară și obsesia culinară ne amintește de insațiabila coană Lucsița din La Moși. Iată, de pildă, cum rememorează madam Delcă împrejurările legate de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poziții similare reconstituirea cât mai fidelă a tuturor datelor ce configurează o anume secvență din realitate. Ca și "momentele" caragialiene, care la orice lectură prind viață și reactualizează o lume prin magia cuvântului esențial, în proza optzeciștilor reproducerile exacte de conversații surprinse cu fidelitatea aparatelor de înregistrat, tind să conserve mostre de existență cotidiană ca niște veritabile capsule ale timpului. Notăm ca exemplu o parte dintr-un dialog extrem de banal, reținut cu precizie de magnetofon de naratorul prozator din Sfericitatea povestirii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
independent nici la tine acasă, după ce ți-ai vărsat sângele ca să ajungem pentru ca să aibă fortificații și să poți zice la un moment dat, pînă aici! nu permit!"31 Logoreicul Mitică din Situațiunea întreprinde un adevărat atac, inconștient însă, asupra regulilor conversației, violarea maximei relevanței, deci a legăturii cauzale logice între elementele discursului fiind cea mai evidentă. Totuși, cu un efort substanțial din partea cititorului solicitat să suplinească lipsa informației de tranziție între ideile discursului, comunicarea poate fi salvată de la un eșec total
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
legăturii cauzale logice între elementele discursului fiind cea mai evidentă. Totuși, cu un efort substanțial din partea cititorului solicitat să suplinească lipsa informației de tranziție între ideile discursului, comunicarea poate fi salvată de la un eșec total căreia îi este sortită o "conversație" ionesciană cuprinzând replici de tipul: "Eu pot să cumpăr un briceag pentru fratele meu, dar dumneata nu poți cumpăra orașul Londra pentru tatăl dumitale" sau "Cu picioarele poți merge, dar te încălzești mai bine cu electricitate și cărbuni", "nu te
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurd. Pentru sublinierea similitudinilor cu procedeele ionesciene pe care le-am analizat deja în capitolul consacrat parodiei, ne propunem să utilizăm aceleași instrumente de lucru din inventarul pragmatic, adecvate demersului analitic privind eficiența sau eșecul comunicării. Aplicarea conștientă a maximelor conversației formulate de Paul Grice referitoare la relevanța, cantitatea și calitatea contribuției conversaționale, toate subordonate unui principiu de cooperare care asigură coerența și continuitatea discursivă, caracterizează de fapt o situație ideală, cazurile concrete nefiind totuși uniformizate. În schimb încălcarea acestor norme
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
discursivă, caracterizează de fapt o situație ideală, cazurile concrete nefiind totuși uniformizate. În schimb încălcarea acestor norme are consecințe dintre cele mai diverse, atrăgând uneori falimentul comunicării, așa cum am remarcat în cazul piesei Englezește fără profesor. Anularea rolului comunicant al conversației prin nerespectarea intenționată a normelor acesteia este specifică antipieselor lui Eugen Ionescu, în special în comedia de debut, care pune în lumină, prin această criză a cuvântului, o adevărată "tragedie a limbajului". La Caragiale, în schimb, în schița menționată, stupiditatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stupiditatea Domnului asociată cu idioțenia Feciorului, cumulate cu efectul narcotic al căldurii, sunt elemente care resping ipoteza caracterului volitiv al nerealizării comunicării. Scurta introducere are rolul unei succinte și precise indicații regizorale, punctându-se reperele spațio-temporale și reglându-se ritmul conversației introduse prin tehnica suspansului: "În tot ce urmează, personajele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate". Suntem transpuși astfel într-un univers a cărui absurditate se precizează de la început ca formă a bizarului acceptat cu deplină seninătate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Feciorul: Nu, domnule, n-aplecat.37 Ceea ce predispune la formularea unor numeroase supoziții infirmate mereu de replicile următoare este încălcarea constantă a maximei cantității, în varianta " Nu spune mai puțin decât este necesar pentru a face folositoare participarea ta la conversație". În acest sens poate fi citată aproape întreaga schiță. Ne limităm la o secvență elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
constantă a maximei cantității, în varianta " Nu spune mai puțin decât este necesar pentru a face folositoare participarea ta la conversație". În acest sens poate fi citată aproape întreaga schiță. Ne limităm la o secvență elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă pe d-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de oscilația intonației, alternând tonalitatea joasă a sfârșitului comunicării cu înălțarea tonului pentru a anunța reînnodarea ei. Cenzurarea răspunsului, redus la câteva cuvinte care opresc tentativa de a pătrunde dincolo de sensul lor denotativ, dă senzația ajungerii în puncte moarte ale conversației, fundături ale acestui labirint verbal care se configurează, după reprezentarea secvenței finale, într-o formă circulară, fără fisură. În sfârșit, rotirea amețitoare și sterilă în acest carusel fără oprire este determinată decisiv de confuzia paronimică SapiențiiPacienții. În concluzie, deși motivații
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]