14,928 matches
-
beneficiază de o amnezie interesată (M.L.). Vladimir Bukovski consideră faptul că "cea mai mare crimă a istoriei, comunismul", n-a fost chemată în instanță, o dovadă că războiul rece nu s-a încheiat. Dacă nazismul și-a expus și practicat doctrina pe față, nu s-a prefăcut, comunismul, sub haina unei utopii universaliste, a întruchipat minciuna monumentală a secolului trecut. În fapt, asimetria indulgenței nu este doar morală, ci una strict politică, încadrîndu-se în războiul mocnit între stînga și dreapta, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în războiul mocnit între stînga și dreapta, ce se desfășoară, cum precizează profesorul american Martin Malia, în Occidentul opulent, dar suferind de a nu-și putea pune în aplicare principiile egalitare la care a subscris (principii manipulate cu perversitate de doctrina comunistă). Aceasta ar putea fi, în aprecierea profesorului american, motivația pentru care stînga refuză egalizarea Gulag-Auschwitz. Sîntem datori cu lungă răbdare a lupta pentru recunoașterea adevărului, a egalității în atrocitate a nazismului și comunismului. Un alt profesor american, Richard Pipes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu parul, călcat în picioare, pus la carceră, iar de era cumva iarna, plăcerea lor era să te lase la izolare, în pielea goală. Tatăl meu a avut, săracul, acest nenoroc." Constantinescu apreciază ca necesar un proces al comunismului: Această doctrină trebuie înfierată". Și motivează cu nesfîrșit bun-simț: Poate că, privind dintr-un alt unghi posibil, Feller și cu mine sîntem amîndoi victimele comunismului. Dacă n-ar fi venit comunismul, el ar fi fost un evreu oarecare, care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
suprem dobîndirea vieții veșnice. Să nu căutăm mîntuirea în moarte sau neant, ci păstrînd modesta condiție luptătoare a omului. Și să ne purtăm ca prinții, să fim desăvîrșiți, să ne îndumnezeim. Să vedem în creștinism rețeta perfectei fericiri. Și totodată doctrina torturării ființei de către un Creator hotărît să ne vindece de ale lumii. Să ne mai mirăm de Kierkegaard și de Chesterton că din paradox fac temeiul filosofiei lor?" Dintre toate important e eroismul, mai exact posibilitatea pentru om de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
puf, înconjurat de amazoane ? — Mă judecați cam aspru, domnule Eliade. Și nu cred că v-am greșit cu ceva, doar prin faptul că mi-am exprimat indiferența politică. Asta e ceva de blamat pentru un om ? Că nu alege o doctrină ? — O, dar tăcerea este o doctrină, domnule Vasile, asta nu vedeți, este foarte simplu. Sau, mai bine spus, nu vreți să recunoașteți. — Zău ? Și ce-ar trebui să fac ? Să cânt pentru gardiști sau pentru comuniști ? Și să-i urăsc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cam aspru, domnule Eliade. Și nu cred că v-am greșit cu ceva, doar prin faptul că mi-am exprimat indiferența politică. Asta e ceva de blamat pentru un om ? Că nu alege o doctrină ? — O, dar tăcerea este o doctrină, domnule Vasile, asta nu vedeți, este foarte simplu. Sau, mai bine spus, nu vreți să recunoașteți. — Zău ? Și ce-ar trebui să fac ? Să cânt pentru gardiști sau pentru comuniști ? Și să-i urăsc pe unii sau pe alții, cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
epopee eroică. Un fel de reeditare a luptei dintre David și Goliat. Dar dacă armatele românești nu erau chiar atât de mici? Teza unui specific militar românesc a fost susținută mai ales În perioada comunistă (și În strânsă legătură cu doctrina militară a lui Ceaușescu, a mobilizării Întregului popor!). Spre deosebire de modelul feudal occidental, la români intra În acțiune „oastea cea mare“, alcătuită În principal din țărani liberi. Era o mobilizare cvasigenerală. țara Românească și Moldova puteau ridica astfel la luptă efective mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
America Latină. „Panlatinismul“ i-a tentat pe unii intelectuali români spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Ca mică țară latină pierdută În marea slavă, România ar fi fost avantajată de o asemenea formulă de solidaritate. Dar, spre deosebire de panslavism și de pangermanism, doctrine care s-au Întâlnit la un moment dat cu proiectele celor două mari puteri: Rusia și Germania, și au căpătat astfel un sens politic bine definit, „panlatinismul“ a rămas o simplă atitudine sentimentală. Franța (cea mai puțin latină dintre țările
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o spuneam, mai barbar, mai „primitiv”, mai „improvizat” și, la sfârșit, mai autocritic decât felul în care aplicau vecinii noștri de la nord comandamentele moscovite, altfel „tipul” lor de lideri, altele tradițiile lor „europene”, care au modelat nu de puține ori „doctrina”, pur și simplu! Și-apoi, „ambientul”, „mediul social și psihologic” în care ne trimiteam „semnalele” unei „noi arte” - care avea, ciudat, „doar” ambiția de a fi „cea veche”! -, mediul era încă confuz, traversat de dâre groase de cenușă și zgură
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
interioară. E diferența dintre scrib și "omul cu autoritate". Primul are argumente, cel de-al doilea un fel de a fi. Platon e un nume, la Universitate, pentru zece mii de doctori, Isus o persoană vie pentru un miliard de oameni. Doctrina lui este dintre acelea pe care ți le însușești înainte de a le înțelege sau, poate și mai bine spus, care pot fi înțelese fără măcar să fi fost concepute riguros. El nu e singurul care beneficiază de acest plus de existență
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sfârșitului timpului. Încălcând astfel interdicția, primul ministru Sharon s-ar fi comportat ca un naționalist agnostic și nu ca un evreu păstrător al tradiției. Prietenul arab, care trăiește de o jumătate de veac alături de evreii israelieni, ignora acest punct din doctrină care, fără a fi unanim acceptat (există mulți recalcitranți), constituie ortodoxia rabinică. În acest foc încrucișat al muezinilor, al clopotelor și al șofarelor timpanele vibrează și desigur, nu mai înțeleg nimic. Niciun prim-ministru israelian nu s-a adresat palestinienilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
închine în duh și în adevăr." (Ioan, IV, 21-24) Să fie, așadar, infideli față de Sfântul Duh credincioșii care stau la coadă în fața pietrelor, a colinelor și a clădirilor, în căutarea a ceva ce probabil că nu-i acolo? În litera doctrinei, sacrul se află în lucruri, singur omul e sfânt. "Locurile Sfinte" nu fac parte din lexicul lui Iisus, termenul nu apare decât odată cu Eusebiu din Cezareea, cam prin 330, când această nouă credință bazată pe adorația unui vagabond celest și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Bernanos nu conchide (cum aș face-o eu, bunăoară, în locul lui) că nu servește la nimic să alergi, ci că "fiecare noapte în care intrăm este aceea a Preasfintei Agonii". Să ne înțelegem: nu-mi voi face niciodată o doctrină din modul de viață al unui senator. Hoinăreala la întâmplare pe străzi îmi pare a fi mai puțin pretențioasă și mai plăcută. Nu sunt chiar departe de a crede că dubla propensiune spre farse și spre spectacolul străzii te vindecă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe fiul lui Zeus, Heracles. Erau numiți cinici. Dintre toți filosofii timpului, de ei este cel mai aproape Isus. Este surprinzător, căci cuvântul care se potrivește cel mai puțin cu imaginea lui este și cel care convine cel mai mult doctrinei sale. Bunul creștin este un evreu cinic. 2. Frații noștri musulmani Și înapoindu-se din părțile Tyrului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei. (Marcu, VII, 31) Și cetatea antică Arbela făcea parte din Decapolis, regiunea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de teatru, actori dar și antreprenori, bancheri, oameni de afaceri. La fel de buni bolșevici ca și buni capitaliști. Iar anticreștinismul musulman are multe puncte comune cu antisemitismul creștin de dinainte de război, chiar dacă primul n-a fost niciodată ridicat la rangul de doctrină, ca cel de-al doilea. Au fost înfierați ca apatrizi, subversivi, plutocrați, agenți ai străinătății, fermenți ai disoluției. Introvertirea lor îi expune acelorași reproșuri, uneori fondate, de formalism, ritualism și scleroză. Sunt acuzați că trăiesc într-un ghetou, că s-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lângă ied". Și unde, nu-i fie cu supărare lui Isaia, ei continuă să se mănânce ca mai înainte. Ruguri, ghetouri, torturi, veșmântul galben al celor condamnați să fie arși de vii: creștinătatea e un poncif, n-a făcut onoare doctrinei fondatorului său. Acestui "scandal" de care teologul îl exonerează pe Dumnezeul său, preferând să i-l impute unei creaturi lamentabil păcătoase, nu-i lipsește nimic pentru a ne întrista, dar n-ar trebui să scandalizeze peste măsură odată admis animalul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
profesie sau un club de suporteri. Religie este numele nobil pe care-l dăm acestei discriminări, reversul inseparabil al unei împărtășanii. Dumnezeu nu e cauza: el doar subliniază o trăsătură, o solemnizează, o sublimează în taină sau o diluează în doctrină. Dar actul prim al trasării, al deplasării sau al restaurării limitei (limes) dintre licit și interzis, proprietatea noastră și a vecinului, confrate și falsul frate, autentic și copie, bun și rău, ceea ce e tolerabil și ceea ce e inacceptabil este trăsătura
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al vieții poartă în sânul lui și o pulsiune a morții. Orice reuniune, o zâzanie. René Guénon, Aldons Huxley și alții ne încântă periodic cu grânele fără neghină, cu pământurile fără frontiere și cu spiritul fără dogmă al unor frumoase doctrine de înțelepciune universală. Atrăgătoarele lor propuneri au rămas să doarmă cuminte între coperțile cărților. Ele nu ne țin nici de frig, nici de cald. Tot așa cum în fiecare om civilizat zace un barbar, adevărul adevărat este că Dumnezeu și Diavolul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Mai degrabă drumul îndoelii. Pascal: Toute la philosophie ne vaut pas une heure d'étude. Rousseau: Les hommes ne sont que des grands enfants. Donec eris felix, multos numerabis amicos; Tempora si fuerint nubila, solus eris. (Ovidiu) Descartes părintele cartesianismului doctrină care pleca dela îndoiala metodică, a avut trei discipoli: Leibnitz, fondatorul spiritualismului german; Spinosa al panteismului, în Olanda; Locke al materialismului în Englitera. Descartes, pornind de la îndoiala metodică, a păcătuit chiar de la bază; în loc să pornească de la observarea faptelor, a pornit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și conchide. Kant mai cearcă, fără succes, în Critica rațiunii practice, să restabilească proba morală a existenței lui Dumnezeu. Cum se vede, Kant și-a petrecut partea a doua a vieții ca să dărâme ce a clădit în întăia. Fichte, în Doctrina științei, răstoarnă cu totul proba morală sau ontologică a existenței lui Dumnezeu, și arată că, de vreme ce Doctrina științei nu cunoaște alt chip de a exista decât chipul sensibil, Dumnezeu nu este și acest Dumnezeu nu se manifestă decât ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Dumnezeu. Cum se vede, Kant și-a petrecut partea a doua a vieții ca să dărâme ce a clădit în întăia. Fichte, în Doctrina științei, răstoarnă cu totul proba morală sau ontologică a existenței lui Dumnezeu, și arată că, de vreme ce Doctrina științei nu cunoaște alt chip de a exista decât chipul sensibil, Dumnezeu nu este și acest Dumnezeu nu se manifestă decât ca o acțiune pură, ca un ordin al evenimentelor, ca o lege a universului, ordo ordinans. Schelling, în Sistemul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a zis undeva că patru lucruri îi sunt displăcute: gustul usturoiului, mirosul tutunului, contactul și vederea crucifixului. Unul din cei vechi a zis: răzbunarea este plăcerea zeilor. Dar a oamenilor? Zeii, eterni fiind, pot aștepta; ei oamenii, nu! Materialismul cuprinde doctrina după care facultățile noastre nu sunt decât proprietăți ale materiei organizate. Ele sunt în raport cu organizația. Superioare la animale, ating culmea la om. La moarte când corpul se discompune, își pierde proprietățile, deci facultățile încetează de a exista. Dar noi numim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
luminată. Doi oameni, unul în vechime, altul în present, au arătat neantul filosofiei speculative: Pyrrhon și Kant. Pyrrhon din Elis, filosof grec, erijând scepticismul în sistem, a distrus filosofia veche prin celebrul Non liquet, nu-i clar. Discipolii lui, exagerând doctrina maestrului, o ruinară. Unul din ei, Arcesilas, zicea că în filosofie poți să negi ce se afirmă și să afirmi ce se neagă; că totul e neexplicabil și neînțeles. Cousin e mai moderat în scepticismul său. Kant, prin Critica rațiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
slujit într-un procent mai mic decât predecesorul său la președenție. Emil Constantinescu a fost un președinte controversat al României, un adevărat cameleon, care și-a schimbat culoarea politică în momentul aderării la Alianța Civică. Alături de Andrei Plesu, filosof fără doctrină, ce se consideră un Socrate al timpului prezent, Ana Balandiana, poeta dizidentă, pentru ”splendida” poezie cu Motanul Arpagic, Mircea Dinescu, cel care-l tachina pe Ion Iliescu în Consiliul Permanent al Unității Naționale, acest asa zis ”Alexandru Ioan Cuza” al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
considerat că ultimele incidente le poate furniza ocazia dorită și au confiscat acest aur, adăugând că îl vor înapoia în mâinile poporului român liber. Acest act era de o rea voință scandaloasă. Într-o asemenea chestiune, bolșevicii nu puteau invoca doctrina marxistă și exproprierea bunurilor private. La 8 februarie 1918, Gentil, primul secretar al al Ambasadei Franței, a prezentat Protestul nostru lui Cicerin, care a luat notă, fără a răspunde. Guvernele englez și francez au invocat interesele speciale pe care le
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]