10,821 matches
-
27300 cu rame VB 2N, precum și rame de tip Z 50000, întreținute în atelierele Technicentre Paris-Saint-Lazare. Linia K (Rețeaua Nord Est) deservește nord-estul Île-de-France, legând Paris-Nord de Crépy-en-Valois. Ea transportă aproximativ 10.300 de călători pe zi lucrătoare. Linia este echipată cu locomotive BB 17000 legate la rame RIB, toate întreținute în atelierele Technicentre Paris-Nord, la depoul Joncherolles.Până la începutul lui 2013, pe această linie au circulat și rame Z 6100 din Technicentre La Chapelle, mai cunoscute sub porecla "P'tits
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
cu mai multe ramificații. Leagă gara Paris-Saint-Lazare cu Cergy-le-Haut, Saint-Nom-la-Bretèche și Versailles-Rive-Droite, pe de o parte, dar și gara Saint-Germain-en-Laye-Grande-Ceinture de Noisy-le-Roi, pe de altă parte. Ea transportă aproximativ de călători pe zi lucrătoare, în 726 de trenuri. Linia e echipată cu rame Z 6400 și Francilien (Z 50000) întreținute în cadrul Technicentre Paris-Saint-Lazare. Linia N (Rețeaua Montparnasse) deservește vestul Île-de-France, cu mai multe ramificații. Leagă Paris-Montparnasse de Mantes-la-Jolie, Dreux și Rambouillet. Transportă în medie calători pe zi lucrătoare, folosind 277 de
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
6400 și Francilien (Z 50000) întreținute în cadrul Technicentre Paris-Saint-Lazare. Linia N (Rețeaua Montparnasse) deservește vestul Île-de-France, cu mai multe ramificații. Leagă Paris-Montparnasse de Mantes-la-Jolie, Dreux și Rambouillet. Transportă în medie calători pe zi lucrătoare, folosind 277 de trenuri. Linia e echipată cu locomotive BB 27300 și BB 7600 legate la rame VB 2N și Z 8800 (doar pe relațiile "Paris-Montparnasse - Plaisir - Grignon", "Paris-Montparnasse - Rambouillet" și "Paris-Montparnasse - Sèvres-Rive-Gauche"). Aceste rame sunt întreținute în atelierele Technicentre Paris-Rive-Gauche, situl Montrouge. Linia P (Rețeaua Est
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
dar și de Provins și Coulommiers. Pe aceeași linie circulă o navetă feroviară ce leagă Esbly de Crécy-la-Chapelle și un serviciu de autocare între Coulommiers și La Ferté-Gaucher. Numărul de călători transportați este de în zilele de lucru. Linia este echipată cu rame B 82500, locomotive BB 17000 și BB 67400 ce trag rame RIB 70, rame de tram-tren U 25500, dar și tipurile Z 20500 și Francilien (Z 50000), întreținute în atelierele Technicentre Paris-Est situate la Noisy-le-Sec în Seine-Saint-Denis. Linia
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
situate la Villeneuve-Saint-Georges, în departamentul Val-de-Marne. Linia U (Tangențiala) este o linie ce deservește vestul regiunii cu plecare din La Défense până la gara La Verrière, fără a trece prin Paris. În zilele lucrătoare este folosită de de călători. Linia este echipată cu rame Z 8800 întretinute la atelierele din Trappes. Linia T4 este o linie de tram-tren, pusă în serviciu pe 20 noiembrie 2006 între localitățile Aulnay-sous-Bois și Bondy din deparamentul Seine-Saint-Denis. Ea a fost construită prin transformarea și dublarea liniei
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
fost construită prin transformarea și dublarea liniei Coquetiers deschisă în 1875, pe care o urmează în întregime. A fost prima linia franceză de tram-tren, concept ce se va dovedi util odată cu prelungirea sa în mod tramvai în interiorul orașelor. Linia e echipată cu 15 rame U 25500 construite de Siemens sub marca "Avanto" (nouă rame folosite în exploatarea curentă, patru în rezervă și două pentru întreținere), întreținute la Technicentre Paris-Est, situl Noisy-le-Sec, renovat odată cu apariția RER E. Materialul rulant folosit pe Transilien
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
va crește, configurația rândurilor devenind 3+2 în loc de 2+2. Spre deosebire de precendentele renovări, ramele Z 20500, Z 5600 și Z 8800 nu primesc nici aer condiționat nici ventilație forțată, după cum ar fi dorit majoritatea utilizatorilor. Din 2010, toate ramele sunt echipate cu un sistem audio-vizual de informare ce constă în afișarea gării și direcția trenului, precum și cu camere de supraveghere deasupra ușilor vagoanelor și în holul de la etaj. Între 2010 și 2013 a avut loc renovarea ramelor MI 79 ale RER
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
principal, aeroportul nu este utilizat. Aerodromul este potrivit pentru funcționarea pe tot parcursul anului a aeronavei, fără limitare, în lumina și întuneric. Capacitatea de 12 decolări și aterizări pe oră. Aeroportul are de salvare și stingere a incendiilor de vehicule, echipate în conformitate cu cele 6 categorii. Echipamente de iluminat, stație de unitate și sistem de aterizare instrument de a permite executarea în condiții de siguranță a zborurilor în condiții de vizibilitate slabă (de condițiile meteorologice de decolare 60h800 250). Ocazional, aeroportul mai
Aeroportul Internațional Cernăuți () [Corola-website/Science/335201_a_336530]
-
Poartă denumirea generica de Lansete de Feeder și se remarcă prin numărul mare de inele ce permit o distribuire progresivă a tensiunii în corpul lansetei (numit blank), dar și prin cele 2 -4 vârfuri cu putere și acțiune diferită care echipează aceste lansete. Există în acest moment pe piață o gamă variată de modele cu acțiune, putere și lungime diferită care satisfac toate exigențele pescarilor fie că aleg să pescuiască pe râu sau baltă, după crap sau plătica, iar catalogarea lor
Pescuit la feeder () [Corola-website/Science/335240_a_336569]
-
Jucătorii îl controlează pe Max Rockatansky în timp ce el explorează acest ținut în căutarea răzbunării împotriva oamenilor care au furat de la el și în timp ce el construiește mașina supremă, numită "Magnum Opus". Jocul pune accent pe lupta între vehicule, vehicule ce sunt echipate cu armură și arme pentru a se lupta cu inamicii. Jocul conține și un ținut numit "The Big Nothing" - Marele Nimic, ținut, teoretic, nesfârșit, pe care jucătorul îl poate explora. Povestea jocului nu are la bază filmele seriei, dar se
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
Liam O'Brien), care crede că va fi protejat de potop în vasul său. Max trebuie, mai întâi, să distrugă "Jaw" - Falca, o poartă masivă, protejată de War Boys, care poate fi trecută cu "Magnum Opus"-ul doar atunci când acesta este echipat cu "Thunderpoon", un harpon cu explozibil. Odată trecuți de Jaw, Max și Chumbucket trebuie să o salveze pe Pink Eye (dublată de Adrienne Barbeau), femeie care trăiește într un siloz și a cărei abilități mecanice pot concura cu cele ale
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
o "mise en pratique" [punere în practică] publicată de BIPM, care descrie în detaliu cel puțin un fel în care unitatea de bază poate fi măsurată. Acolo unde este posibil, definiții unităților de bază au fost dezvoltate astfel încât orice laborator echipat cu instrumente adecvate să fie capabil să realizeze un etalon, fără a se baza pe un artifact deținut de o altă țară. În practică, o astfel de realizare se face sub auspiciile unui (MAA). În versiunea inițială a sistemului metric
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
viteză de 50 km/h asupra unei ținte aflate la 4.000 de metri. Lungimea tunului este mai mare decât la celelalte tunuri de pe tancurile din generația sa, ca urmare viteza proiectilului la gura țevii este mai mare. Leclerc este echipat cu o mitralieră coaxială (jumelată) de 12,7 mm și o mitralieră telecomandată 7,62mm, în timp ce cele mai multe tancuri NATO folosesc mitralieră de 7,62mm atât ca mitralieră coaxială cât și ca mitralieră montată pe tanc, în exterior. Excepție face tancul
AMX 56 Leclerc () [Corola-website/Science/331602_a_332931]
-
a tancului se reduce la minimă. Turbina produce o putere de 8 kW, cu care asigură alimentarea cu energie electrică a sistemului de conducere a focului și asigură pornirea rapidă motorului cu pistoane. Ultimele 96 bucăți AMX XL "Leclerc" sunt echipate cu sisteme "ICONE TIS" de management al luptei cu sistem de comunicații digital, care integrează date de la alte tancuri și datele de la niveluri superioare de comandă. Sistemul de control digital al focului poate fi acționat în mod independent de către ochitor
AMX 56 Leclerc () [Corola-website/Science/331602_a_332931]
-
funcții de power management precum și trecerea laptopurilor pe procesoare Intel Pentium și adoptarea unităților optice. Toshiba Libreto 20 a fost primul laptop pe care a fost instalat Windows 95, în anul 1996. Sony VAIO C1 PictureBook lansat în 1998, era echipat cu Windows 98, avea un ecran de 8,9 inch, inclusiv o cameră web de 0,27 megapixeli și cântărea numai 0,99 kg. Lansat în 2006, Samsung Q1 a fost primul dispozitiv de tip netbook. În 2008, Apple lansa
Laptop () [Corola-website/Science/331656_a_332985]
-
fie o bătălie decisivă. Două portavioane - "Hiyō" și "Junyō" - și un portavion ușor - Zuihō - au ajuns la baza navală japoneză principala de la Atolul Truk la începutul lunii octombrie și s-au alăturat portavioanelor Shōkaku și Zuikaku. Cu cinci portavioane complet echipate cu avioane, plus numeroase cuirasate, crucișătoare și distrugătoare, Flotă Combinată Japoneză, comandat de amiralul Isoroku Yamamoto, erau încrzători că ar putea repara înfrângerea lor în Bătălia de la Midway. În afară de câteva raiduri aeriene pe aerodromul Henderson Field în luna octombrie, portavioanele
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
pana cand la ora 5:00 această a fost doar de 370 km Ambele părți au lansat avioane de căutare și au pregătit avioanele rămase pentru atac, de îndată ce navele celeilalte părți s-ar fi localizat. Deși un hidroavion PBY Cătălina echipat cu radar a reperat portavioanele japoneze la ora 03:10, raportul nu a ajuns la Kinkaid până oră 05:12. Prin urmare, crezând că navele japoneze probabil și-au schimbat poziția, în cele două ore care au trecut, el a
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
Horneț cu patru torpile de 610 mm. La ora 01:35 pe 27 octombrie 1942, în cele din urmă horneț s-a scufundat la coordonatele aproximative 08°38'S 166°43' E. Mai multe atacuri de noapte de la hidroavioane Cătălina, echipate cu radar asupra lui "Junyō" și "Teruzuki", informația că navele de război americane mari sunt în retragere din zonă, plus o situație critică a lipsei de combustibil au determinat japonezii să-și reconsidere urmărirea în continuare de navelor de război
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
două distrugătoare, la care s-au montat turbine cu aburi, "HMS Viper" și "HMS Cobra", împreună având experiențele pozitive și ale experiențelor similare ale multor nave mai mici de pasageri, care foloseau turbine, "HMS Dreadnought" a fost comandat să fie echipat cu turbine. Bătălia din Marea Galbenă și Bătălia din Strâmtoarea Tsushima au fost analizate de "Comitetul Fisher", căpitanul William Pakenham declararând că „tunurile de 12 țoli ale ambelor părți au demonstrat o putere și precizie, pe lângă care prestația tunurilor de
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
aflau în Irlanda deja în 1689. În iunie 1690 William a sosit cu alți 16000 de soldați. Trupele lui William erau în general mult mai bine instruite și echipate decât trupele lui Iacob. Cea mai bună infanterie a lui William, echipată cu cele mai recente muschete, provenea din Olanda și Danemarca. Deasemenea avea un mare contingent de hughenoți. Armata iacobinilor era formată din aproximativ 23500 de soldați. În jur de 6000 erau francezi trimiși de regele Ludovic al XIV-lea, dar
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
blindată s-a oprit la aproximativ 24 km de obiectivul atacului. La reluarea înaintării în dimineața zilei următoare, aliații au trebuit să încerce să depășească pozițiile germane apărate de elevii unei școli militare de tanchiști SS de la Paderborn. Cadeții germani echipați cu aproximativ 60 de tancuri au rezistat cu fanatism întreaga zi. În fața rezistenței forte puternice a germanilor, generalul maior J. Lawton Collins—comandantul corpului VII - l-a rugat pe generalul Simpson să îi acorde ajutorul prin trimiterea unor unități ale
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
vânătoare bine organizate ale generalului Adolf Galland au respins atacul britanicilor, provocându-le pierderi. Spațiul aerian al vaselor germane a fost apărat încontinuu de cel puțin 16 avioane de vânătoare - în timpul zilei avioane Fw 190, iar în timpul nopții Bf 110 echipate pentru lupta nocturnă. Escadrilele germane au executat până la patru misiuni.). Reacția Comandamentului avioanelor de bombardament a fost tardiv. Primele bombardiere au decolat la aproape trei ore după ce flota inamică depășise Doverul. Doar 39 de bombardiere dintr-un total de 242
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
deschis porțile în 1839. A fost destinat, la început, să servească omului de știință rus, de origine germană, Vassili Iakovlevici Struve, care a devenit primul director al observatorului. Fiul său, Otto Vassilievici Struve, l-a înlocuit în 1861. Observatorul este echipat cu o lunetă astronomică, cu obiectivul de 38 mm, cea mai mare din lume, în momentul construcției sale, și cele mai bune tehnologii din epocă. Obiectivul principal al acestui observator era să să se determine coordonatele stelelor duble și unele
Observatorul Astronomic din Pulkovo () [Corola-website/Science/335592_a_336921]
-
I, ai regelui Ludovic al XII-lea al Franței și ai regelui Ferdinand al II-lea al Aragonului semnând la 10 decembrie 1508 Tratatul de la Cambrai, în prezența trimișilor papei. În primăvara anului 1509, o armată franceză, numeroasă și bine echipată pentru acea epocă, condusă de Ludovic al XII-lea (care ridicase în mod constant pretenții asupra ducatului Milano, în calitate de moștenitor al Valentinei Visconti, bunica sa), a trecut Alpii și a obținut în (14 mai 1509, în apropiere de Milano) o
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
Vehiculele din seria RAK, rodul colaborării dintre Fritz von Opel, Max Valier și Friedrich Wilhelm Sander include: două automobile (RAK. 1, RAK. 2), două planoare (Lippisch-Ente, Opel-Sander RAK.1 ), două vehicule pe șine (RAK. 3, RAK. IV), precum și o motocicletă echipată cu rachete propulsoare). La baza conceperii, a stat un model anterior de motocicletă, Motoclub 500 SS, al cărei motor OHV a fost adus de la 22 la aproximativ 30 CP. Avea montate 6 rachete Sanders, 3 pe fiecare parte, fiecare cu
Verein für Raumschiffahrt () [Corola-website/Science/335651_a_336980]