11,537 matches
-
Dincolo de legătura lor în plan material, economic, se realizează o puternică solidaritate sufletească. Un film plin de umanitate, cu adevărat memorabil. *La intrarea în expoziția lui Gheorghe Velea, m-a șocat reîntîlnirea cu Gr.V. Coban. Stătea pe un scaun lîngă eterna vitrină cu pliante. Avea fața galben pămîntie. A mai pleșuvit, i s-au clăpăugit urechile, îi tremură pleoapele, lăcrimează. Umilit de boală, cerea cu privirea o vorbă de încurajare, obișnuita minciună că arată bine sau barem că s-a mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și aprecieri ofensatoare la adresa unora de față și a altora absenți. Fiu de popă, nu știe, pare-se, că „la ospățul vinului” nu trebuie să „mustri pe aproapele tău”. Despre el (Neagu), de pildă, a spus că e un „prost etern”! A trecut mai bine de o lună de la această întîmplare și încă nu-i dumirit ce anume l-a făcut să-l gratuleze astfel. Într-un subtitlu de carte, A. se autoprezintă ca „blînd”: așa arată „blîndețea” sa? De la mine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
blîndețe” există sau e o formă de perfidie îndelung exersată, căci cu masca de „blînd” trăiești mai comod! I-am răspuns pe ocolite, atrăgîndu-i atenția că, în cazul lui A., violența verbală poate fi consecința unor reprimări, și că „prost etern” poate să însemne „naiv, credul, exaltat”. Cuvîntul „blînd” nu trebuie luat ad-litteram și transformat în criteriu cînd judeci un om la beție. El duce, într-adevăr, către ideea de cumpătare și discreție. Or, A. e - fapt observat -, nu o dată, exploziv
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
uzură, obosită și umilită iese întotdeauna mintea. *Transcriu din „Sburătorul” (1, nr. 32, 22 noiembrie 1919, p. 129-130) aceste rînduri ale lui I. Petrovici, de o neîndoielnică actualitate și acum, după șaptezeci de ani: „O generație de sacrificiu da, - sacrificii eterne nu! Sacrificiul, după cum foarte bine observă Stuart Mill, este o anormalitate, un semn că mașina socială nu funcționează încă bine”. și tot despre amînarea fericirii: „Nos philosophes affirment avec certitude que rapporter le bien-être à un avenir est une absurdité
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Săucești, s-au dovedit la fel de răi, neglijîndu-și mama bolnavăî Mi i-a descris cu severitate, minuțios, ca într-o lecție de disecție morală. La plecare, strîngîndu-ne mîinile, diferența de temperatură dintre noi era frapantă. „Trebuie să ne obișnuim cu frigul etern”, mi-a zis. Am bălmăjit o încurajare. Iar el, urmînd propriul raționament, mi-a răspuns: „Ca să stai singur, îți trebuie un mare curaj!” *Cojocaru: „Cîndva, cineva din București m-a întrebat care e, pentru mine, autorul fără de care n-aș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pus la poștă la București scrisoarea era Într-o duminică, mă grăbeam ca să vă pot anunța planul meu cu plecarea, și nu-mi convenea să las să treacă vremea. În casă am, de obicei, timbre poștale, să nu mai fac eterna coadă și la poștă și am pus pe plic niște timbre rămase, dar de un format mai curios, jumătăți, și, după ce am pus scrisoarea la cutie m-am Întrebat, nu cumva nor mai fi valabile? Cu astea concluzia a fost
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
16 febr. 2003 Stimate domnule Eugen Dimitriu, M-a impresionat În mod deosebit scrisoarea dvs., nu doar prin bogăția informațiilor, prin vivacitatea angajării În actualitățile culturale, prin nescăzuta convingere că, pe tărâmul muncii pasionate, nu există abandon, iar legea e ... eterna reîncepere. Ci prin dârza hotărâre de a „ne bucura de darurile acestei vieți”, fără a ceda melancoliei care ne amintește perpetuu de eternitatea de „dincolo”. Am citit aceste pagini ca pe o lecție de Înțelepciune și morală, ca pe un
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
un prilej minunat de a sta de vorbă cu dânsul. Văd Însă că timpul s-a scurs și nu a apărut. Ultima „Scrisoare din Roma”, publicată În „România literară” de joi 22 mai, confirmă prezența D-lui Balaci În „cetatea eternă”. Probabil și-a amânat sosirea. știu că dânsul vine În țară pentru doctorate În italiană, precum și pentru petrecerea unei părți a vacanței. Eu mă voi interesa și În orice caz voi căuta să descopăr „chestiunea Persiani”, căci Într-adevăr merită
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
De aici, din nedeterminare și incertitudine, din marile potențialități ale golului, ale derizoriului, din vid și inconsistență apare așteptarea și veghea și imboldul creator, adică demiurgic, precum din hăul primordial a apărut creația, viața. Premiul „Sebastian Costin”, decernat În „capitala eternă”, Ierusalim, poartă numele unui distins poet român imigrat și decedat În Israel. El este conferit, prin grija văduvei poetului, născută și ea În România și domiciliată În Israel, de un juriu „internațional”, putem spune. Un grup de scriitori și intelectuali
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deși la Dumneavoastră tot ce privește detențiunea soției lui Hariga are, sunt sigur, un sens simbolic, privind condiția fundamentală a omului, de a fi În viață ca Într-o Închisoare, anchetat de propria sa conștiință și osândit să Își exerseze etern o capacitate de creație pe care și-o simte mereu deficitară. Faptul că deținuta trebuie să deseneze mereu același subiect, casa În care l-a cunoscut pe viitorul ei soț, spune mult În direcția simbolismului pe care l-ați simțit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu doar al Plângerii, ci și al Inefabilului care Își protejează aleșii. „Iubirea puncte roșii pe țărmul strâmb aprinde...” Lumina ei se Întoarce, sporită acum, la festiva aniversare, Într-o Îmbrățișare meta-oceanică, dinspre Lumea Nouă a New York-ului spre Cetatea Eternă a poetului prieten. New York, decembrie 1999 (Familia, nr. 3/2000 și În revista Izvoare, publicația Asociației scriitorilor israelieni de limbă română, nr. 30-31-32) Premiul Fundoianutc "Premiul Fundoianu" „Sfera Își caută Înnebunită centrul pierdut,/ În burta norilor e ploaia/ și-n
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a orașului. N-am Îndrăznit să vorbesc despre asta În interviurile ce le-am dat acolo televiziunii și presei, ca să nu jignesc. Politic, lucrurile sunt tulburi căci comuniștii din conducere, oameni competenți, cred, În guvernarea provizorie, urmăresc a se instaura etern politic; este Însă bine știut cât de mincinoși și suspecți sunt Întotdeauna comuniștii (o arată bine Ileana Vrancea În articolele ei - de altminteri ea spumegă Împotriva actualei conduceri din țară, pe acest motiv). Alaltăieri, În LeFigaro, Silviu Brucan a dat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
liceanul Blecher: o necunoscută, o undă, lucrul În sine (după Kant), natura (după Spinoza), incognoscibilul (după Shopenhauer), divinitatea (după teologi). Ar rămâne marele mister, destinul, enigma originară și taina ultimă. Acel ceva pe care tânărul gânditor Îl consideră, deopotrivă, „obiectiv, etern și independent”, dar și În intimă relație generică și stimulativă cu conștiința pe care o numește activă și creatoare. Alăturarea acestor noțiuni - realul de necuprins, simțirea, conștiința, misterul - dă ecuația Încercării „criticiste sau realist-idealiste”, cum Își definește liceanul viziunea care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a atras atenția și asupra vibrației „pascaliene” din paginile postume ale lui Blecher. Credem că observația se extinde și asupra romanului Inimi cicatrizate și că, de fapt, tot ce a scris Blecher este impregnat de o astfel de fervoare a eternului, a măreției În vulnerabilitate. Cum spune Pascal, „un copac nu-și cunoaște mizeria”... Tragica asumare a destinului, În deplină cunoștință, cu o acuitate mereu În alertă, veghea până la capăt, marea posesie strict și tragic omenească, spulberă instantaneu obiecțiile ce s-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ne cunoaște”. Exaltarea fidelității, dinaintea infidelității, comandă o grăbită acțiune de recuperare și reechilibrare. „Părea că tensiunea infinită a iubirii sale trecuse brusc dincolo de prezent În acea inițială infidelitate, de parcă ar fi provenit dintr-o formă timpurie a existenței sale eterne Între ei doi”... - Nestatornica scrie soțului: „Mă simt de parcă aș fi undeva deasupra mea, implicată În ceva ce nu Înțeleg. Spune-mi ce este dragostea noastră? Ce este? Am nevoie de ajutor. Simt nevoia să te aud! Știu că iubirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Povestitorul se afla depus pe o scândură, slujind drept brancardă, cu privirea țintă spre scheleticul bărbat care stătea alături, În picioare, și pe care cei din jur Îl strigau „Profesorul”. Acesta ținea În mână și porția sa. Chinuit de „torționarul etern - foamea”, tânărul bolnav de pe brancardă nu izbutește totuși să stranguleze „bestia străină și furioasă, speranța, care cadența, În ciuda a toate, că mai există o șansă de supraviețuire”. Dintr-o dată, gălăgie, haos, confuzia numelor și numerelor strigate la apel, Îmbrânceli, strigăte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai știți ce este un om. Nu știți ce este un om care se zbate În mâlul zilelor efemere, superbele zile și nopți ale incertitudinii. Din Babilon am venit, din efemerul Babilon al Lumii Noi am venit aici, În Cetatea Eternă. Aici, la mormântul unui om care nu mai este om. Nu-i pelerinajul pribeagului. Călătoria la Târg, așa s-a numit zborul peste ocean, peste ceața colorată a prezentului. Târg de carte se numește misiunea. Așa am ajuns, din nou
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unui om care nu mai este om. Nu-i pelerinajul pribeagului. Călătoria la Târg, așa s-a numit zborul peste ocean, peste ceața colorată a prezentului. Târg de carte se numește misiunea. Așa am ajuns, din nou, aici În fața pietrei eterne care a fost, cândva, un om. Un om bogat În zile și nopți, superbele zile și nopți ale incertitudinii. La Târgul de carte am venit. La Ierusalim, ca acum doi ani și acum patru ani. Ca acum doi ani, acum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Între pietrele albe, toride, pietre mute, ca soarele acestei zile perfecte. Neînduplecatul soare iudaic al vechimii incendiază iarăși, ca acum doi ani, acum patru ani, cimitirul Ghivat Shaul. La Târgul de carte am venit. În cetatea care a născut Cartea Eternă. În fața pietrei care a fost, cândva, om. Acum patru ani, bătrânul s-a lăsat desprins, brusc, din mâlul efemerității, din durerea care Înjunghia pereții de acvariu ai spitalului. Durerea sa pătimașă, disperată, ultima. S-a despărțit de zilele și nopțile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și am revenit acum, În această zi toridă și mută pe dealul vechi În tăcerea eternității. S-au ieftinit călătoriile spre Țara Sfântă credincioșilor. Rari sunt călătorii și pelerinii, rari sunt și oaspeții la Târgul de carte din cetatea Cărții Eterne. Se obține ieftin eternitatea În aceste zile. La fiecare colț de stradă, În fiecare autobuz al morții, grenadele efemere sunt pregătite să amuțească incertitudinea. În fața pietrei cu nume de om, În cimitirul cu pietrele perfect tăiate și albe, albul fierului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Încins, Își face acum Primo Levi rugăciunea În fața tatălui meu devenit piatră. Levi a venit, da. A venit anul acesta, la Târgul de carte. Puțini au avut curajul să Înfrunte isteria verii acesteia. Festivitățile s-au chircit, speriate, În Cetatea Eternă. Dar el este aici. Ignorând sfaturile prietenilor, milioane de prieteni ai cărților sale, Primo Levi a venit În cimitirul Ghivat Shaul să-și rostească, din nou, Întrebările În fața pietrei. În fața eroului necunoscut al urgiei de ieri. Aici, În Cetatea Cărții
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Dar el este aici. Ignorând sfaturile prietenilor, milioane de prieteni ai cărților sale, Primo Levi a venit În cimitirul Ghivat Shaul să-și rostească, din nou, Întrebările În fața pietrei. În fața eroului necunoscut al urgiei de ieri. Aici, În Cetatea Cărții Eterne, În Ierusalimul asediat de urgia de azi. Nu doar pietrelor eterne le vorbește. Primo Levi Întreabă, din nou, pe cei care trăiesc În culcușurile efemerității și se Întorc, seara, Între fețe fraternizate de spectacolul ultimei explozii de frenezia care transformă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cărților sale, Primo Levi a venit În cimitirul Ghivat Shaul să-și rostească, din nou, Întrebările În fața pietrei. În fața eroului necunoscut al urgiei de ieri. Aici, În Cetatea Cărții Eterne, În Ierusalimul asediat de urgia de azi. Nu doar pietrelor eterne le vorbește. Primo Levi Întreabă, din nou, pe cei care trăiesc În culcușurile efemerității și se Întorc, seara, Între fețe fraternizate de spectacolul ultimei explozii de frenezia care transformă corpul și mintea și sufletul În bombe năprasnice. Întrebați-vă dacă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
amintirea ororii În calendarele voastre diurne și nocturne, superbele zile și nopți ale incertitudinii, și repetați-le fiilor voștri și fiilor dușmanilor voștri. Dacă acesta este un om Întreabă acum pribeagul ascultând, alături, umbra venită, și ea, În cetatea Cărții Eterne, să repete vechea Întrebare. Captivul efemer al incertitudinilor și, lângă el, emisarul Eternității ascultă, Împreună, tăcerea pietrei care fusese om. Criptică și Înșelătoare și absolută era liniștea În cimitirul Ghivat Shaul. Liniștea ultimă, certitudinea ultimă. Ascultau Împreună tăcerea pietrei care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
toate mijloacele pentru ca concluziile lui să nu dea greș. Cunoștea mii de sate cu proporțiile de populație românească și minoritară, starea lor economică, culturală, și îndeosebi conștiința românească a fiecăruia. Îl durea lipsa de înțelegere a oamenilor politici pentru problemele eterne de viață ale poporului român. în vremea aceasta în partidul național țărănesc, concepția despre guvernare a unora dintre conducătorii săi, precum și trădarea intereselor naționale de către alții, dăduse naștere unui puternic curent în sânul grupurilor minoritare din România, de reviriment pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]