12,265 matches
-
și animalele preistorice (dinozauri) ale căror oase au fost dezgropate cu o mare probabilitate și în lumea antică.Mai târziu aceste figuri mitologice au fost folosite în scopuri politice și religioase de către preoții din Antichitate. Dacă o căutăm în limba greacă, etimologia cuvântului ( drakon "cel ce te fixează cu privirea" ) ar defini o ființă imaginara, o combinație între șarpe, crocodil și leu, o ființă cu unul sau mai multe capete care scuipa foc. îi sunt de mai multe feluri. Unii sunt
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
Hr., oamenii considerau că seismele sunt provocate, de regulă, de curenți de aer aflați în interiorul cavităților Pământului. Exista însă și ideea conform căreia cutremurele apăreau ca urmare a tensiunilor existente în scoarță între apă și pământ, idee avansată de filosoful grec Thales din Milet, în secolul al VI-lea î.Hr. Mai târziu, în primul secol al erei noastre, Plinius cel Bătrân vorbea despre seisme ca fiind „furtuni subpământene”. Prin studiul cutremurelor, la observatoarele seismice răspândite pe glob, cu ajutorul unui aparat de
Cutremur () [Corola-website/Science/296891_a_298220]
-
de corăbii), ridicate în fața ei. Fără îndoială, cel mai faimos muzeu este Ermitajul. Muzeul are una dintre cele mai bogate colecții de artă vest-europeană. Vastele lui colecții au fost pentru prima oară prezentate publicului în aripa construită în stil Renaștere greacă de Leo von Klenze (1838-1852), aripă numită acum Noul Ermitaj. Primul muzeu din oraș a fost fondat de țarul Petru cel Mare în Kunstkammer, ridicat în 1718-1734 pe malul opus al râului Neva, și care a adăpostit o vreme și
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
ul (numit și "bazilisc", din limba greacă Βασιλίσκος = animal regal) este o reptilă fabuloasă care, în legendele europene, inclusiv în mitologia românească, este reprezentată de obicei ca o combinație de șarpe și cocoș, având puterea de a ucide prin privire sau prin otrava răsuflării. Împărat al târâtoarelor
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
prima sură din Coran, al-Fătiha), care a intrat în aramaică din greacă unde fusese împrumutat din latină, "strata"; "firdaws" (paradis, rai) și "ibrīq" (ibric), împrumutate din persană etc. În perioada califatului abbasid, când au fost traduse numeroase cărți din culturile greacă, persană, indiană și siriacă, numeroase cuvinte au fost împrumutate din aceste limbi, de exemplu: "ğizya" (impozit funciar impus de califatul islamic) și "bī'a" (biserică, loc de adunare), împrumutate din siriacă; "faylasūf" (filosof), "qistăs" (balanță), "qămūs" (dicționar), "kīmyă"' (chimie, alchimie
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
persoane care dorește să se specializeze în științele religioase islamice. Alfabetul arab este derivat dintr-o formă cursivă a alfabetului nabatean, derivat la rândul său din cel aramaic (din care, prin intermediar fenician, s-au dezvoltat, printre altele, și alfabetele grec, latin, chirilic). Acest alfabet, folosit în secolele al IV-lea - al V-lea d.Hr. de către triburile arabe de la Hirah și ’Anbar, a pătruns în Hiğaz, inclusiv la tribul Qurayš - tribul profetului Muhammad - unde a fost introdus de către Harb bin
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
(limba greacă veche: Tομή "Tomí", latină: "Tomis Constantiana", în italiană prin navigatorii genovezi și din ea, în alte limbi latine "Constanza", limba greacă "Κωνστάντζα"/ "Κωνστάντια", limba turcă otomană "كو ستنجه" (Köstendje), , (Kiustengea), armeană "Կոնստանցա", ebraică "קונסטנצה", slovacă, cehă, sârbă, poloneză, croată & maghiară
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
(limba greacă veche: Tομή "Tomí", latină: "Tomis Constantiana", în italiană prin navigatorii genovezi și din ea, în alte limbi latine "Constanza", limba greacă "Κωνστάντζα"/ "Κωνστάντια", limba turcă otomană "كو ستنجه" (Köstendje), , (Kiustengea), armeană "Կոնստանցա", ebraică "קונסטנצה", slovacă, cehă, sârbă, poloneză, croată & maghiară "Konstanca", albaneză "Qushtendja", bosniacă "Kostanj", germană Küstendje (pe plan local), uneori scris și Konstanz) este municipiul de reședință al județului cu
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
Palazu Mare. Constanța este unul dintre cele cele mai vechi orașe atestate de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă numită Tomis. Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. și redenumită "Constantiana" după sora împăratului Constantin cel Mare. În cursul secolului XIII "Marea cea mare" (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din Genova
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
secolului XIII "Marea cea mare" (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului. Ulterior, Constanța a suferit un declin sub conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi. Localitatea a redevenit oraș după construirea căii ferate Cernavodă-Constanța și a portului, în 1865, pentru exportul grânelor românești. După Războiul de Independență (1877-1878), când Dobrogea a devenit parte a Regatului României, Constanța
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
lua apă și merinde (carne de oaie), Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard se întindea numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari greci, români, turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari și găgăuzi. În 1865 britanicii termină calea ferată Cernavodă-Constanța pentru exportul grânelor din Țările Române ; Marea-Britanie avea în oraș un
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard se întindea numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari greci, români, turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari și găgăuzi. În 1865 britanicii termină calea ferată Cernavodă-Constanța pentru exportul grânelor din Țările Române ; Marea-Britanie avea în oraș un consulat care, în 1861, îi ajutase pe
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
persoane cu etnie nedeclarată. Din populația totală recenzată și-au declarat ca limba maternă: limba română 98.338, limba maghiară 14, limba romani 817, limba ucraineană 12, limba germană 10, Limba turcă 8, limba rusă 156, limba italiană 12, limba greacă 14, limba armeană 3, idiș 11, 26 de persoane de altă limbă maternă și 7422 de persoane cu limba maternă nedeclarată. În anul 1762 abatele Boscowicz menționează pentru orașul Botoșani 400 de case, ceea ce ar fi însemnat o populație de
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
V. Tufescu, Tradiții și perspective în dezvoltarea municipiului Botoșani, Botoșani - istorie și contemporaneitate, p. 12-13). Populația Botoșanilor era în 2005 de 119.132 locuitori. Împreună cu românii, aici au trăit și trăiesc și alte naționalități, cum ar fi rușii-lipoveni, evreii, armenii, grecii si țiganii. Marea majoritate a populației este de religie ortodoxă. Primii locuitorii de alta etnie care au venit și s-au stabilit la Botoșani au fost armenii, încă din secolele XIV - XV. Așezați în apropierea centrului vechi ei își vor
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
scump cariera politică. De Robeck l-a sfătuit pe Churchill să cucerească peninsula Gallipoli, de pe partea vestică a Dardanelelor. Generalul Hamilton, comandantul trupelor de pe insulă Lemnos a acceptat să intervină, intocmindu-se planuri pentru debarcarea de trupe la Gallipoli. Ofițerii greci, care cunoșteau terenul , i-au comunicat lui Kitchener că erau necesari 150 000 de soldați pentru a cuceri Gallipoli. Kitchener a concluzionat că jumătate ar fi de ajuns, aceștia fiind trimiși la Lemnos. Comandantul turc, Liman von Sanders, aflând că
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
sud. Grecia are cea mai lungă coastă din bazinul Mediteranei și a 11-a ca lungime din lume, cu lungime, deținând și un mare număr de insule (aproximativ 1.400, dintre care 227 sunt locuite). Optzeci la sută din teritoriul grec este format din munți, dintre care cel mai înalt este cu . Grecia modernă își trage rădăcinile din civilizația Greciei Antice, începând cu din Epoca Bronzului, și este considerată a fi leagănul culturii occidentale. Ea este locul de naștere al , al
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
cel Mare, și în Occident prin intermediul Imperiului Roman. Această bogată moștenire este parțial reflectată de cele 18 situri din patrimoniul mondial UNESCO aflate în Grecia, ceea ce plasează țara pe locul al șaselea în Europa și al treisprezecelea în lume. Statul grec modern, care cuprinde mare parte din miezul istoric al civilizației grecești, a fost înființat în 1830 după față de Imperiul Otoman. Grecia este o țară democratică și dezvoltată, cu o economie de venit mare avansată, un nivel de trai ridicat și
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Jocuri Olimpice. "Iliada" și "Odiseea", textele fundamentale ale literaturii occidentale, sunt considerate a fi fost compuse de Homer în secolele al VIII-lea-al VII-lea î.Hr.. Odată cu sfârșitul Epocii Întunecate, au apărut diferite regate și orașe-stat în toată peninsula greacă, care s-au răspândit până la țărmurile Mării Negre, Italia de Sud (în , sau "Grecia Mare") și Asia Mică. Aceste state și coloniile lor au atins niveluri înalte de prosperitate, care au avut ca efect o explozie culturală fără precedent, cea a
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
antichitatea clasică a fost Războiul Peloponesiac (431-404 î.Hr.), care a marcat decăderea Imperiului Atenian din statutul de principală putere a Greciei Antice. Atât Atena, cât și Sparta au fost ulterior depășite de Teba și apoi de Macedonia, ultima unificând lumea greacă în , sub conducerea lui Filip al II-lea, care a fost ales conducător al primului stat grec unificat din istorie. După asasinarea lui Filip al II-lea, fiul său, Alexandru al III-lea cel Mare a preluat conducerea Ligii de la
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
principală putere a Greciei Antice. Atât Atena, cât și Sparta au fost ulterior depășite de Teba și apoi de Macedonia, ultima unificând lumea greacă în , sub conducerea lui Filip al II-lea, care a fost ales conducător al primului stat grec unificat din istorie. După asasinarea lui Filip al II-lea, fiul său, Alexandru al III-lea cel Mare a preluat conducerea Ligii de la Corint și a declanșat o invazie a Imperiului Persan cu forțele combinate ale tuturor orașelor-stat grecești în
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
au migrat către Alexandria, Antiohia, și în numeroase alte orașe elenistice din Asia și din Africa. Deși unitatea politică a imperiului lui Alexandru nu a putut fi conservată, ea a dus la o dominație a civilizației elenistice și a limbii grece în teritoriile cucerite de Alexandru, ce a durat cel puțin două secole, și, în cazul unor părți din țărmul estic al Mediteranei, considerabil mai mult. După o perioadă de derută ce a urmat morții lui Alexandru, , inițiată de unul dintre
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Barbare. Raidurile și expedițiile de jaf ale goților și hunilor din secolele al IV-lea-al V-lea, împreună cu invazia slavă a Greciei din secolul al VII-lea, au avut ca rezultat o prăbușire dramatică a autorității imperiale în peninsula greacă. După invazia slavilor, guvernul imperial mai păstra control doar asupra insulelor și zonelor de coastă, anume asupra orașelor Atena, Corint și Salonic, în timp ce unele zone montane din interior rezistau invaziei și continuau să recunoască autoritatea imperială, fără însă a fi
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
acestor zone, se consideră în general că a avut loc și o așezare a slavilor, deși pe o scară foarte redusă. Recuperarea provinciilor pierdute de bizantini a început către sfârșitul secolului al VIII-lea și o mare parte din peninsula greacă a revenit sub control imperial treptat, de-a lungul secolului al IX-lea. Acest proces a fost facilitat de un mare influx de greci din Sicilia și din Asia Mică spre peninsula greacă, în timp ce, simultan, numeroși slavi cădeau prizonieri sau
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
-lea și o mare parte din peninsula greacă a revenit sub control imperial treptat, de-a lungul secolului al IX-lea. Acest proces a fost facilitat de un mare influx de greci din Sicilia și din Asia Mică spre peninsula greacă, în timp ce, simultan, numeroși slavi cădeau prizonieri sau se reașezau în Asia Mică, iar cei care rămâneau erau asimilați. În secolele al XI-lea și al XII-lea, revenirea stabilității a avut ca rezultat o puternică creștere economică - mult mai puternică
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
parte din teritoriul peninsulei grecești, deși din Peloponez a rămas o importantă putere regională până în secolul al XIV-lea, în timp ce insulele au rămas în mare parte sub control genovez sau venețian. În secolul al XIV-lea, mare parte din peninsula greacă a fost pierdută de Imperiu după ce mai întâi sârbii și apoi otomanii au ocupat teritoriu imperial. Până la începutul secolului al XV-lea, înaintarea otomană a dus la limitarea teritoriului bizantin din Grecia în principal la din Peloponez. După căderea Constantinopolului
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]