KorAP: Find »[drukola/base=grec & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...427 428 429 ...437 >

10,924 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Amon" este Zeusxe "Zeus", Ptahxe "Ptah" este Hefaistos, Bastetxe "Bastet" este Artemisxe "Artemis", Hathorxe "Hathor", Afroditaxe "Afrodita", Neit, Atena, Osiris Dionis ș.a.m.d. Cele două populații pun În comun patrimoniul mitologic și teologic, iar În ceea ce Îi privește pe greci, aceștia le văd ca rituri grecești și rituri egiptene și vorbesc despre „misterele” lui Osiris și despre „jocuri atletice” În cinstea divinității. 25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMIITC "25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMII" Odată cu sosirea lui Alexandru În Egipt, În 323

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
DESCHIDE LUMII" Odată cu sosirea lui Alexandru În Egipt, În 323, și cu stabilirea imediată a dinastiei diadohilor Ptolemei În Valea Nilului, se deschide ultimul capitol al istoriei religiei egiptene. Egipteni, Ptolemeii s-au transformat În relațiile lor cu supușii; dar grecii și macedonenii au rămas În relații cu lumea elenistă Înconjurătoare. Religia oficială a resimțit această situație care a durat, oarecum până În epoca ocupației romane. Regele (apoi Împăratul) este Încă un faraon și are datoria de a reprezenta țara Înaintea zeilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Cu siguranță altul este tonul unei religii care pune stăpânire pe conștiință fără aprobarea teologilor. Ptolemeii au Înțeles acest lucru și același Ptolemeu, pe care l-am văzut preaslăvindu-l pe berbecul din Mendes, a cerut de la doi teologi, unul grec (Eumolpis Timotei) și altul egiptean (Manethon din Sebennytos), să elaboreze o divinitate care să poarte amprenta timpurilor noi. Astfel a apărut Serapisxe "Serapis" - care provine dintr-un cult zoolatric, după cum o indică și numele său mai vechi, Osorapisxe "Osorapis", taurul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a hotărât să-i pedepsească pe oameni prin cumplitul potop (cf. subcapitolul 5.3c). Demnitatea lui Enlilxe "Enlil" este exprimată prin termenul abstract enlil¿tu. Numele său a fost uneori modificat În Ellilxe "Ellil" (care corespunde cu Illinosxe "Illinos" de la greci), de unde și abstractul ellil¿tu. Soția lui Enlilxe "Enlil" este Ninlilxe "Ninlil". Centrul cultului său era În Nippur, capitala religioasă a sumerienilor, unde se afla celebrul templu Ekur („Casa/Templul muntelui”). Simbolul lui Enlil era o coroană sau o tiară

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În timp ce Astartexe "Astarte", poate și Melqart se bucurau În mod egal de același cult. La Erice, cultul lui Astarte, care presupunea prostituția sacră, s-a suprapus peste un cult local al populației elim și, mai târziu, a fost receptată de greci și de romani În figura Afroditei/Venerei Ericina. În apropiere de Palermo exista un sanctuar amenajat Într-o peșteră (Grotta Regina), loc ce se bucura de venerația specială a oamenilor mării, care au lăsat pe pereți numeroase grafii cu dedicații

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Egipt, unde au fost Însă respinși de faraonul Ramses al III-lea (cca. 1175 Î.Hr.). Aceștia s-au așezat pe coasta palestiniană a Ghazei, la gura râului Yarqon, și au dat numele lor regiunii (denumirea va fi extinsă de greci de la zona de coastă la Întreaga Palestină). Cele mai mari centre ale lor au alcătuit vestitul „Pentapolis”, compus din Ghaza, Ascalon, Ashdod, Gat și Eqron. Deși s-au organizat după modelul citadin fenician, filistenii și-au păstrat identitatea În mediul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
geniixe "genii"” sau „demoni” cretani, figuri antropomorfe cu cap de animal gravate pe sigilii. 3. DE LA MINOICI LA MICENIENITC "3. DE LA MINOICI LA MICENIENI" 1. Civilizația micenianătc "1. Civilizația miceniană" Fie că dezastrul din Thera le-a deschis sau nu grecilor mincenieni porțile civilizației minoice, o catastrofă pentru care, În ceea ce privește insulta Creta, lipsește Încă „dovada sigură”, singurele certitudini sunt incendiile care, În preajma jumătății secolului al XV-lea au distrus cea mai mare parte a edificiilor cretane, palatul din Cnossos, care a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În Peloponez este amintită de izvoarele grecești, micenienii sunt prima și cea mai documentată prezență indo-europeană pe teritoriul grecesc. Nu este cu putință să susținem nici o identificare a lor cu Akhkhiyawa, despre care vorbesc arhivele hitite, chiar dacă aceștia erau, poate, greci micenieni stabiliți În apropierea teritoriului hitit și chiar dacă acest nume Îl poate aminti, prin asonanță, pe cel al aheilor din poemele homerice. În orice caz, organizarea societății și statului micenian a dat la iveală analogii cu cea a regatelor anatoliene

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
confuză germinează acele lucruri ce vor constitui trăsăturile specifice ale „noii” religii și ale „noii” civilizații grecești. BibliografieTC "Bibliografie" Lucrări cu caracter general Burkert, W. (1977), Griechische Religion der archaischen und klassischen Epoche, Stuttgart, Berlin, Köln, Mainz ștrad. it., I Greci, vol. I., Preistoria; Epoca minoico-micenea (sino al secolo IX);vol. II, Età arcaica. Età classica, Milano 1984ț. Dietrich, B.C. (1974), The Origins of Greek Religion, Berlin, New York. Dietrich, B.C. (1986), „The Religious Unity of the Minoans and Mycenaeans”, În Tradition

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1973), Documents in Mycenaean Greek, Cambridge. tc "" RELIGIA GREACĂTC "RELIGIA GREACĂ" Paolo Scarpitc "Paolo Scarpi" Religia greacă sau ceea ce numim din obișnuință „religie greacă” este În mod esențial etnică. Participarea la viața religioasă depindea de descendența genetică și numai un grec cu drepturi politice, care Îi reveneau prin naștere, putea avea o parte activă În ea. Din acest fapt deriva conștiința unei identități care Îi făcea pe oameni să celebreze culte comune și să creadă În aceeași zei; o identitate care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
folosit numai de mâinile unei caste de scribi. Micile comunități de refugiați apărute după dezastrul regatelor miceniene și-au Însușit probabil acea istorie, au reelaborat-o și au făcut din ea un trecut mitic menit să legitimeze noua realitate pe care grecii urmau să o Întemeieze. a) Divinitate și culte În epica homerică Figurile divine ce se ivesc din epopeea homerică sunt deja „forme perfecte”, antropomorfe, diferențiate, personale și funcționale, având câmpuri de acțiune bine delimitate. În același timp, ele dau dovadă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sa acesta din urmă să fi adus variații tradiției homerice și este, de asemenea, posibil ca el să fi introdus elemente luate din civilizațiile din Asia Mică, unde tatăl său trăise o perioadă lungă de timp. Dar la organizarea panteonului grec și-ar fi putut aduce aportul și ar fi putut contribui la Îmbogățirea patrimoniului mitologic grec și frecventele contacte și schimburi culturale care, pe parcursul precedentei vârste a bronzului și chiar și În timpul neoliticului, avuseseră loc Între Grecia continentală și insulară

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și tema suveranității fiului lui Cronos (Teogonia, 883). Aceasta este o situație complexă de care e posibil să apropiem și mitul egiptean al lui Osirisxe "Osiris", centrat pe un conflict de succesiune dinastică, În care oponentul Sethxe "Seth", interpretat de greci ca Typhon (Herodot, II, 144, 2; Plutarh, Despre Isisxe "Isis" și Osiris, 41, 367 D), Îl ucide, Îl masacrează și Îl emasculează pe Osiris, dar fără să obțină tronul. În acest cadru, noțiunile de regalitate și de descendență dinastică, Îmbinate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
clasificabil și, la sfârșit, acceptabil. Dar dimensiunea cosmică este numai cadrul general al unei sistematizări care Își găsește propria ieșire În spațiul uman. Și dacă lumea zeilor se Întocmește ca o mare familie, nu poate lipsi spațiul domestic, care, pentru greci, constituia centrul natural al vieții asociate. Hestiaxe "Hestia", pe care de altfel Hesiod (Teogonia, 454) abia o semnalează, va fi cea care va reprezenta (șHomerț, Imn către Venusxe "Venus", 22-32) centrul nemișcat al acestei mari familii. Imagine a căminului domestic

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1.4). În cea mai mare parte, faptele eroice ocupă spațiul geografic al unei Grecii arhaice și interesează cetățile care aparțin istoriei civilizației miceniene, În care poate fi recunoscut și nucleul istoric al acestei mitologii. De altminteri, cronografia elaborată de greci situa vârsta eroică Între secolele al XVI-lea și al XIII-lea Î.Hr., o perioadă ce coincide cu Înflorirea micenienilor, În timp ce arheologia a arătat În ce fel, În jurul veacului al VIII-lea, unele morminte din epoca miceniană deveniseră locuri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
XVI-lea și al XIII-lea Î.Hr., o perioadă ce coincide cu Înflorirea micenienilor, În timp ce arheologia a arătat În ce fel, În jurul veacului al VIII-lea, unele morminte din epoca miceniană deveniseră locuri ale cultului eroic 1. Dar pentru grecii care le povesteau, acele fapte aparțineau unui trecut Îndepărtat, În decursul căruia viața actuală Își primise fundamentul, ordinea și stabilitatea. „Vremea eroilor” este un timp deformat și transfigurat, care precedă istoria prezentă, În care fiecare cetate Își are un suveran

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
eroilor” este un timp deformat și transfigurat, care precedă istoria prezentă, În care fiecare cetate Își are un suveran și care coincide cu timpul mitului. Dominat de fapte și de acțiuni ce nu se mai pot repeta În lumea oamenilor, grecii mărginiseră regalitatea la acel timp, excluzând-o din prezent. Ea este deținută sau cucerită de eroii care rivalizează pentru stăpânirea ei, așa cum se Întrec pentru cucerirea unei mirese, iar acest raport cu puterea regală poate să ne trimită Încă o dată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
3.6). Chiar dacă este o simplă povestire, acest mythos trebuie narat cu Înțelepciune, dând formă cuvintelor, așa cum Îi spune Alcinousxe "Alcinous" lui Odiseuxe "Odiseu" (Odiseea, XI, 367-368). Instrument privilegiat al antropomorfizării zeilor, trăit ca istorie, mitul Întemeia și legitima prezentul grecilor. Dacă atenienii considerau că originea democrației lor descinde de la Tezeuxe "Tezeu", prin intermediul anticului rege Erihtonios, născut din sămânța risipită a lui Hefaistos În Încercarea de a o silui pe Atenaxe "Atena" - sau chiar născut din Hefaistos și Gheeaxe "Gheea", Pământul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Într-un timp și un spațiu diferite și Îndepărtate, În vreme ce, prin contrast, se Înalță imaginea unei vieți de familie și a unei societăți care, În prezentul istoric, erau propuse ca paradigme eminente și exemplare. Dacă În acel trecut, câteodată indistinct, grecii situaseră Înseși originile mortalității omenești și ale ireductibilei diferențe Între oameni și zei, rod al unei Înșelăciuni Înfăptuite de titanul Prometeuxe "Prometeu" În dauna lui Zeusxe "Zeus" (subcapitolul 3.3), tot În acel trecut erau plasate rădăxe "Odiseu"cinile unei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
semantic ca și mythos-ul. Abia mai târziu va fi „rațiunea”. Între timp și istoriografia Începea să atace tradiția mitică. Hecateu din Milet Își Începea opera, poate Genealogiile, afirmând că va povesti faptele așa cum i se păreau „adevărate”, „fiindcă logoi ai grecilor sunt multe și ridicole”; la câtva timp după el, Herodot (III, 122, 2), Împins de necesitatea cronologică, urma să creeze o ruptură Între timpul mitului, adică al zeilor și eroilor, și timpul propriu-zis uman. În sfârșit, este probabil ca răspândirea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care a Întemeiat Teba, Battusxe "Battus", Cirene, iar Herakles, Abdera. Pestrița lume a cetăților era o constelație de spații autonome Între ele, organizate și normate după principii de ordin sacru, către care convergeau interesele religioase, civile și politice care, pentru greci, constituiau o realitate unică și indivizibilă. Acest loc fizic - cu limitele fixate de edificii monumentale Încărcate de o puternică valență simbolică, ca Acropolele, reședință a zeității cetății, agora, loc de Întâlnire publică și centru ideal În care adesea se odihneau

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care Își organiza În libertate deplină culturile publice. Însă zeii panteonului erau mereu aceiași și comune erau și povestirile mitice, ca și formele rituale. Nu puține sărbători purtau același nume În cetăți diferite, În timp ce cultele panelenice, celebrate periodic de către toți grecii, contribuiau la depășirea fragmentării politice și la Întărirea identității etnice. Este o identitate de sânge patronată de zei, așa cum afirmă Herodot (V, 49, 3), care se exprimă Într-un sistem cultural recunoscut de către toți grecii. Fiecare cetate Își trimitea o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
panelenice, celebrate periodic de către toți grecii, contribuiau la depășirea fragmentării politice și la Întărirea identității etnice. Este o identitate de sânge patronată de zei, așa cum afirmă Herodot (V, 49, 3), care se exprimă Într-un sistem cultural recunoscut de către toți grecii. Fiecare cetate Își trimitea o delegație oficială (theorìa) ca să asiste la cele mai importante manifestări religioase din celelalte poleis. În același timp Însă, autonomia religioasă a fiecărei cetăți accentua caracterul etnic al religiei Într-o perspectivă cu adevărat civică ce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cele mai importante manifestări religioase din celelalte poleis. În același timp Însă, autonomia religioasă a fiecărei cetăți accentua caracterul etnic al religiei Într-o perspectivă cu adevărat civică ce tindea să suprapună rolul acestor polisuri peste noțiunea identității comune a grecilor. 3. Cultultc "3. Cultul" În perspectiva politică inaugurată de cetăți, magistrații sunt cei care se Îngrijesc și prezidează organizarea sărbătorilor periodice și celebrarea cultelor În cinstea zeilor și eroilor. Complexul și articulatul sistem cultual exprimă unitatea ideologică a cetățenilor, afirmă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
gimnastică și hipice. La această schemă se adăugaseră celelalte complexe cultuale panelenice, deoarece, În realitate programul și ordinea variau de la un loc la altul, după cum nu era omoloagă repartizarea În clase de vârstă. În unele cazuri, alături de jocurile deschise tuturor grecilor, cu condiția să fie cetățeni liberi, existau Întreceri rezervate exclusiv cetățenilor. La Atena aceste competiții erau patru: euandrìa, un concurs de frumusețe rezervat tinerilor, pyrrhìche, un dans pe care dansatorul Îl executa Înarmat, căruia Îi urmau regata și ștafeta cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]