11,439 matches
-
Bergerac. Din aceste misive erotice Chantal pricepe că un necunoscut o urmărește permanent, că îi spionează fiecare gest și mișcare, într-o perversa combinație de fascinație erotică și exercitare a unei puteri absolute asupra intimității ei. Ce ii scrie Jean-Marc iubitei lui în aceste scrisori? Ca să îi redeștepte încrederea în farmecul ei feminin, bărbatul îi trimite lungi și voluptoase reverii despre trupul ei, reinventîndu-i astfel o identitate fizică și erotică fascinantă. Descriindu-i femeii propriul ei corp, perceput de un misterios
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
în afara realității. Irealitatea îi absoarbe pe amîndoi că un coșmar, mai întîi pe bărbat, care o urmărește pe Chantal în trenul ce o duce spre Londra devenind astfel martorul unor întîmplări bizare, apoi pe femeie. În tren, Jean-Marc își privește iubita dindărătul ferestrelor compartimentului, si nu izbutește să vadă decît o femeie deplasat de veselă și volubila, căreia nu îi poate auzi vorbele și nici înțelege gesticulația. Dar nu vioiciunea ei îl revoltă și înspăimînta, ca o formă mai gravă de
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
și coșmarurile pentru că în felul acesta să își piardă și apoi redescopere identitatea. Elementul crucial al acestei epifanii, în cazul românului lui Kundera, îl constituie problemă recunoașterii. Teamă lui Jean-Marc că într-o bună zi nu va mai recunoaște chipul iubitei reprezintă, la un anumit nivel, premoniția despărțirii. Dar posibilitatea despărțirii este însuși motorul dragostei, în măsura în care îl incită pe fiecare dintre parteneri să rămînă alert față de prezență Celuilalt, îngrijorat și de aceea în permanență veghe. Cînd cei doi se consideră a
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
de sus veneau nebuniatîrnati de frînghii,/ săreau peste peisaj ca niște greeri,/ ospiciul era singur, înveselit,/ cine să-i știe boală zidurilor?" - Semproniu), în incest ("pentru alți zburători esi doar o stafie,/mama cuminte ți-aș fi și sora și iubita și fiică și bunica și tata,/ o, fiule de nicicînd, cum se tăvălește nevrotic la picioare/ tinerețea mea de altădată!/ Sosi-vei cîndva din cerul burții/ că singurul meu bărbat perfect,/ adoratoare pînă la moarte ți-aș fi/ și numai
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
studii, într-o nebunească despletire de colaborări publicistice. Se cunoscuseră, în treacăt, la București, în 1919; s-au revăzut la Paris, prin noiembrie 1930. Mesajele poetului, 40 în totul, incep în 1930 și se termină în octombrie 1947, trecând de la "iubite domnule Munteanu" la "dragă Bazil" și, prin 1938, la "scumpe Baiazid" - vocativ inventat de fetița lui Blaga. Situația materială a scriitorului-diplomat cunoaște, prin martie 1938, o stare de precaritate, după alegerea sa în Academie din 1937 și o scurtă participare
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
O. Iosif, Wagnerism); Față a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde" (Gală Galaction, Crizantemele) ș.a.m.d. Va mai amintiți de C.A. Ionescu-Caion și de poemul în proza pe care il dedicase părului iubitei sale, atrăgîndu-si din partea lui Caragiale calificativul de liric "capilaro-secesionist"? Cu opt ani mai tîrziu (1909), într-o bucată apărută în Viață românească se puteau cîți următoarele rînduri: "îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
în cetate, Mahavira o descoperă pe adevărată aleasă a inimii și contopirea se realizează, instantaneu, prin fulgerarea unei priviri. După altercația cu suveranul, înțeleptul moare, de bătrînețe, în apele Gangelui (Ganga). Mergînd să vestească cetății moartea înțeleptului, o reîntîlnește pe iubita dăruita de destin. Dar ea e dorită că ibovnica de suveran, care, de aceea, îl supune pe îndrăgostit celor mai crunte chinuri (i se scot ochii, i se taie limba, e jupuit de viu). Finalul e previzibil, în ordinea doctrinei
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
preoți, se căsătorește. La înmormîntarea regelui, la care tînărul asista, se împlinește viața. O vede pe dăruita inimii și privirea lor, rapid fulgerata, se descoperă și se dăruiesc reciproc, numai cu privirea. Cînd, după peripeții, se duce să-și întîlnească iubita dăruita de destin, este, firește, asasinat. Că și în precedentele împrejurări ale reincarnării, iubirea, descoperită, nu se poate întrupa. Cam la fel se petrec lucrurile în episodul asiro-babilonean (Babilu). Fiul unui înalt slujbaș al regelui crescu în dragostea pentru tăblițele
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
amorul. După o călătorie în Orient, reîntors acasă, o caută pe sclava. Soția însă, edificata, o ucide. Atunci eroul se sinucide în cadă de baie, tăindu-si venele de la mîini. Dar în clipa cînd soția a înfipt pumnalul în sclava iubita, pe moarte fiind, pe fața ei "apăru o undă de bucurie, iar în ochii verzi, întîlnind ochii lui Axius, se aprinse o flacăra vie de fericire nemărginita". Mai tîrziu, în Germania medievală în așteptarea înfricoșătorului an o mie, Hans, ajuns
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
în ochii verzi, întîlnind ochii lui Axius, se aprinse o flacăra vie de fericire nemărginita". Mai tîrziu, în Germania medievală în așteptarea înfricoșătorului an o mie, Hans, ajuns monah, vede, în chipul Fecioarei Maria din icoana chiliei sale, pe femeia iubita. Părăsește mănăstirea, pribegind. Dar în îndelungată să pribegie, chipul Mariei continuă să fie, pentru monah, ipostazierea femeii aievea, de care e îndrăgostit. Revine la mănăstire, stăpînit de aceeasi obsesie, batjocorit de Satana. Moare, căzînd la pămînt cu icoana sfîntă în
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
întîlnite, simte că îi este menit să o apere. Îl acuză pe președintele tribunalului, pe care îl cunoaște, e arestat și, pe loc, condamnat la moarte, ca și aleasă inimii. În careta care îi transporta spre locul execuției, e alături de iubita. "Simți mîna fierbinte a Yvonnei și imediat se gîndi că tot ce-a fost nu mai are nici o importanță și că viața lui a început numai în clipa cînd a cunoscut-o pe Yvonne". Chiar principiul doctrinar călăuzitor impunea că
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
fîlfîire de bucurie". Iar cînd s-au întîlnit cum se cuvenea aveau convingerea că "se cunoșteau dintru începutul începuturilor și cunoștință era pentru eternitate". Cînd fură descoperiți de soțul femeii (firește, tot Ileana), acesta îl împușca pe Toma Novac, reîntîlnindu-si iubita, pentru o clipă, în spital, înainte de moarte. Un epilog stăruie, cam didactic, asupra ideii că Toma e întruparea ultima a celorlalți eroi ai românului, prototipul, împreună cu Ileana, al perechii eterne. Român sau, cum a apreciat Călinescu, un fel de poem
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
din interior a unei familii în captivitatea pe care i-o impune conviețuirea într-o rulotă de circ, după fuga din România comunistă. Raftul cu ultimele suflări este riguros structurată, după un principiu simetric, în trei părți. Agonia și decesul iubitei mătuși Reta (afectiv, adevărata mamă a autoarei) sunt plasate într-un registru în care se întretaie sau se scurtcircuitează, candoarea poetică cu grotescul și macabrul situației, comicul cu tragicul, tandrețea cu cinismul... Între prima și ultima parte a romanului, consacrate
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]
-
ș.a.m.d. Ciorănescu aduce treptat cadrul riguros realist de la începutul povestirilor în plin absurd și răstoarnă spectaculos aparențele normalității în devianță. Naratorul din Pasărea Tivi, simplu martor în procesul în care prietenul său este învinuit pe nedrept de uciderea iubitei sale, se dovedește, pe măsură ce se felicită chiar pentru iscusința cu care răspunde la întrebările procurorului, nu numai ucigașul căutat, ba chiar un ucigaș bolnav, care și-a măcelărit victima și a integrat bucăți din trupul ei în fanteziile lui. Rezonările
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
controla acum dacă nu cumva în manuscrise apare și o altă variantă. Dacă nu, e clar că Perpessicius a făcut modificarea cu de la sine putere. Întrebarea ar fi: de ce? Poezia descrie o scenă de voyeurisme. Poetul își privește prin fereastră iubita care se pregătește de culcare. Fără ca aceasta să știe că el se află în cerdacul casei. Obosită, după efortul despletirii părului, femeia își desface pieptarul, pe care, cu un gest visător, îl aruncă de pe umerii albi. Aici a intervenit Perpessicius
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
în așa fel încât aceștia să se bucure efectiv de fiecare frază, indiferent dacă e realistă, ironică, reflexivă, ascunde un mic simbol, spune o parabolă, un subtil panseu ori ascunde o metaforă fină excelent strecurată în text. O povestire ca Iubitele profesorului te poate opri din lectură minute bune. Semnele literaturii adevărate sunt prea multe pentru a putea fi arătate. De aceea am ales (cu greu) să nu citez nimic. Tudor Octavian - Oameni normali - schițe și povestiri, Editura Curtea Veche, București
Despre oameni în o mie de situații by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15568_a_16893]
-
dări de seamă asupra sumelor primite și cheltuite prin care o ținea la curent pe inițiatoarea daniilor. Harieta, în ciuda puținei ei învățături, exprima idei de bun-simț și opinii critice la adresa societății botoșănene. Ba chiar și la adresa Veronicăi, din care imaginea iubitei lui Eminescu apare într-o altă lumină decât aceea pe care i-o crease îndrăgostitul. Cine scria: "prețuiesc întotdeauna inima și caracterul nobil, dar nu numai cultura. Ea pune numai mască caracterului rău..." vădea o gândire intelectuală, în ciuda puținătății învățăturii
Sora poetului by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15556_a_16881]
-
Marea Neagră spre Constantinopole (nu înainte de a-și cunoaște viitorul soț, un albgardist care o salvează de viol, pe care îl părăsește însă după căsătorie, deoarece acesta căzuse pradă - în stil tipic rusesc - băuturii și jocurilor de noroc) s-a lăsat iubită incestuos de propriul fiu. Adolescentul bolnav de hemofilie - boală a nobilimii despre care se spune că provine din vremea reginei Victoria, selectându-și victimele după reguli neclare, dar sistematice, dovadă arborii genealogici - știe că nu mai are mult de trăit
Iubire de profet by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15564_a_16889]
-
și el în spectacol. O scenă goală pe care să fim doar noi doi: eu și câinele meu (aveam altul pe atunci). Între al doilea și al treilea monolog s-au întâmplat câteva lucruri bizare. Câinele murise, mă despărțisem de iubita mea și aveam mari probleme financiare. Am început din nou să beau, dar am reușit să trec și peste acel hop. Pentru al treilea spectacol i-am chemat pe câțiva dintre prietenii mei muzicieni pe scenă. A ieșit un hibrid
„Visam să fiu într-o trupă punk şi să bag droguri.” () [Corola-website/Science/295821_a_297150]
-
cât și o personalitate științifică și mondenă. În fond, Coca-Aimée era fiica lui vitregă, iar naratoarea reamintește întreaga poveste simili-incestuoasă din Drumul ascuns, insistând asupra proceselor pervertite din sufletul doctorului. Străina consfințește moartea fantelui de mahala, Lică Trubadurul, asfixiat împreună cu iubita de care îl lega o relație masochistă, moșica (duduia) Mari din Concert de muzică de Bach și, mai ales, din <b>Rădăcini</b><i>.</i> O sobă neobservată din cauza alcoolismului și a decrepitudinii, sfârșitul lor este sugerat de „gura lumii
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
printr-o scenă tulburătoare pentru personajul masculin, de un naturalism pervers, a scaldei celei ce murise, baia ritualică pentru care „numai el, nenorocitul, era om de înțeles, cerca a face și pe asta“; Elena, soția Maestrului, era femeia ambiguă (mamă, iubită, soră) a lui Lucian, care acum, postum, i se oferă, fiind ținută de cele două femei angajate pentru scăldătoare: „cele două strigoaice țineau trupul întins, una de subt cap, alta de subt șale (...) el era tot numai ochi lacomi (...) Către
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
la Roșu la noi acasă, până într-o zi când am fost la doctor și am aflat că sunt însărcinată. Până la urmă au apărut tot mai multe probleme cu șefii și cu colegii de la Marriott, aveam o colegă care devenise iubita șefului și mă săpa, cu toate că eu o ajutasem să se angajeze, așa că într-o seară am folosit o mașină, am luat tot ce aveam în apartament și m-am dus la mama, la curte. Le-am zis părinților că plecăm
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
un munte de spumă de nes - tehnică specială™ " mîncat (tot) cu lingurița (una mie una ție) stai în jumătate-lotus cu ea în brațe (dar îmi păstrez șosetele în picioare ca în romanele erotice chinezești) atît cît ține-această clipă * * * o iubită care te părăsește e un bun prilej de meditație asupra unicității fiecărei ființe umane (asta pînă nu-ți trece senzația de gol atunci cînd mîna ta o caută în zadar) pe vremuri ai jurat o chestie ce cuprindea între altele
POEZIE by Romulus Bucur () [Corola-website/Imaginative/14085_a_15410]
-
să vezi e mult roz în smârcul desfăcut Salvador Dali în delir suprarealist și Rodin desfăcând coapsa femeii adânc în desen să se vadă bine Te face fericit. Chemându-și iubitul Miroase-mă vezi, în casă dacă ți-ai lăsat iubita atât în așteptare! s-a dus Duminica, acoperișuri roșii de țiglă de sus și păsări în aer admiri pe străzile Turdei calde-autumnale ea nu-ți mai stă așteptând în cale a fugit! sunt goale Doi iriși-albaștri, doi ochi de înger
Poezie by Daniel Culea () [Corola-website/Imaginative/14623_a_15948]
-
Octavian Doclin Sînge de vișin Adei, întotdeauna spăla în sînge de vișin în fiecare dimineață Cartea așa cum săruta în fiecare seară semnul de pe umărul stîng al iubitei cu geamănul de pe umărul său drept din contopirea aceasta împotriva căreia nu se putea opune un dat o poruncă din naștere se năștea întotdeauna un cuvînt nou găsindu-și firesc locul lîngă celelalte astfel că după spălarea de dimineață Cartea
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-website/Imaginative/3120_a_4445]