10,751 matches
-
fine, că soarta lui Senaherib este asemănătoare cu cea a unui alt rege nelegiuit, Ahab, a cărui moarte violentă fusese prezisă de profetul Ilie (1Rg 22,38; cf. 21,21). Și de această dată, voința explicită a povestirii este să laude figura profetului. Povestirea este, prin urmare, organizată în funcție de acest scop. (4) Ca să ne întoarcem la lucruri mai puțin complicate, merită să spunem un cuvânt și despre tributul plătit de Ezechia. Textul biblic vorbește de 300 de talanți de argint și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
-și mărească proporțiile și să servească în mai mare măsură interesele națiunii. "Sînt un om care a avut întotdeauna o credință naționalistă aflată la granița cunoștințelor mele teologice". "Ortodoxia", a continuat Iorga, "este reazemul națiunii, nu invers". După care a lăudat Biserica Unită din Transilvania pentru rolul ei naționalist, dar le-a cerut ascultătoarelor lui să aibă grijă numai de Biserica Ortodoxă Română, sfătuindu-și auditoriul să schimbe numele asociației lor în "Asociația Ortodoxă Română a Femeilor." Asemenea afirmații erau considerate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai ales a curentelor inițiate de poetul ardelean Lucian Blaga și de cîteva școli literare săsești de ultimă oră. A urmat apoi atacul împotriva "idealului imposibil al pangermanismului", completat de o condamnare a "rasismului și a teoriilor rasiste". Iorga conchidea lăudînd influența mediului natural și literatura populară (Sămănătorism) și spunînd că, dacă intelectualii sași acceptă aceste promisiuni, "putem ajunge la o înțelegere pe această bază"81. Iorga rămînea îngrozitor de consecvent. În perioada aceasta, mai curînd evreii decît ungurii au provocat cele mai multe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vizitat pe Charles Maurras, editorul publicației "Action Française". Iorga a declarat că acesta era "aproape surd și o persoană foarte amabilă". Maurras i-a vorbit despre un aristocrat francez, descendent al unei familii de boieri români 154, "Neamul românesc" îl lăuda pe Léon Daudet, unul dintre jurnaliștii militanți de la "Action Française", considerîndu-l "nu numai un mare ziarist, ci și un mare scriitor francez"155. Ca fiu al marelui scriitor Alphonse Daudet, Léon Daudet moștenise evident de la tatăl său ceva imaginație poetică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al lui Iorga la Văleni, a scris de mai multe ori rînduri în care o ridiculiza pe doamna Catinca și a vorbit cu dispreț despre profesorul său, dar specifica: Sigur că l-am insultat pe Iorga... în gînd..." S-a lăudat în fața Camerei de la București cu actele sale de cruzime antisemite. După spusele lui Giurescu, evreii voiau să "colonizeze Basarabia". În calitatea lui de deputat, Giurescu "a intervenit prompt și a împiedicat acest lucru". "Mă-ntreb ce ochi vor face "jidanii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai bună cale de stopare a Legiunii, dar și pentru că avea mare grijă de suveranitatea României. În timpul regimului Goga-Cuza, Iorga a continuat să-i atace pe evreii din Transilvania și Bucovina din cauză că nu se identificau cu România și să-i laude pe evreii spanioli. Regele a dat un interviu ziarului "Daily Herald" din Londra, explicînd că, deși antisemitismul constituia o poveste veche în România, măsurile guvernului se refereau doar la cetățenia a aproximativ 250.000 de evrei intrați ilegal în România
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vor urma "colhozurile" și moldovenii vor înțelege curînd despre ce este vorba. Ar fi putut adăuga: iar o dată cu colhozurile vor veni NKDVul, deportările și execuțiile în masă. Într-unul din articolele sale, în contradicție cu atitudinea sa anterioară, Iorga îl lăuda pe Carol pentru cedarea provinciei fără luptă. Vorbea aici din nou Iorga-politicianul, nu Iorga-istoricul sau Iorga-omul. Iorga era mai aproape de țintă în privința afirmației ridicole a sovieticilor privind existența unei "limbi moldovenești", pe care românii o "persecutau", iar rușii (chipurile) au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
comițînd conștient delictul de bigamie, întrucît știa că aceasta este în viață și închisă. Cu averea soției sale a profitat de posibilitățile oferite de Miracolul Economic din Germania postbelică și a devenit foarte bogat. În toți acești ani, s-a lăudat deschis față de numeroși români demni de crezare (care mi-au relatat vorbele sale) că el a fost cel care a comandat echipa morții, dînd toate detaliile sordide ale asasinării lui Iorga, ca și pe cele ale asasinării lui Virgil Madgearu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de nejustificat dintre toate nelegiuirile legionarilor. Boeru a fost violent atacat, pentru ele chiar și de către Horia Sima. Sub povara vinovăției, Boeru a încercat să nege participarea lui directă la asasinarea lui Iorga. Cu toate acestea, după război, s-a lăudat în cercurile românești cu această participare. Unii dintre români (oameni cu adevărat de nădejde și profesioniști foarte serioși) își aminteau că Boeru se lăuda față de ei: "L-am omorît ca pe un pui!" Întrucît autorul a apelat adesea la relatările
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să nege participarea lui directă la asasinarea lui Iorga. Cu toate acestea, după război, s-a lăudat în cercurile românești cu această participare. Unii dintre români (oameni cu adevărat de nădejde și profesioniști foarte serioși) își aminteau că Boeru se lăuda față de ei: "L-am omorît ca pe un pui!" Întrucît autorul a apelat adesea la relatările lui Traian Boeru ca sursă, el vrea să sublinieze faptul că aceste relatări sînt demne de încredere doar în privința cîtorva elemente fundamentale: organizarea Echipei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru prima oară, o forță În Europa. Era limpede, chiar și pentru cei fascinați de izbânzile Armatei Roșii, că americanii aveau o putere covârșitoare. Produsul național brut american se dublase În timpul războiului și, În primăvara anului 1945, America se putea lăuda cu jumătate din capacitatea de producție mondială, cel mai mare surplus alimentar și, practic, toate rezervele financiare internaționale. Statele Unite Înrolaseră pentru lupta cu Axa 12 milioane de oameni, iar În momentul capitulării Japoniei, flota americană era mai mare decât toate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
probabil, că În gara din Sofia afișele cu Tito erau alăturate celor cu Stalin și Dimitrov sau că În Ungaria comuniștii Își propuneau să emuleze modelul iugoslav de guvernare - până și Rákosi, de obicei loial până la servilism, s-a trezit lăudându-l pe Tito lui Stalin Într-o Întâlnire de la sfârșitul anului 1947. Tito nu deranja Uniunea Sovietică doar În relațiile diplomatice cu Aliații din Vest, ci crea probleme și În sânul mișcării comuniste internaționale. Pentru observatorii din exterior, comunismul era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu siguranță: până În 1948, penuria de hârtie fusese depășită, rețelele de distribuție reconstituite, peste două sute de publicații literare și politice circulau În Zona Vestică a Germaniei (deși multe aveau să dispară după reforma valutară), iar proaspăta Republică Federală se putea lăuda cu o varietate surprinzătoare de ziare de calitate, În special noul săptămânal Die Zeit, publicat la Hamburg. și totuși Germania de Vest era - și avea să rămână pentru mulți ani - marginală În raport cu tendințele majore ale vieții intelectuale europene. Melvin Lasky
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lupta anticomunistă, Îndeosebi prin publicarea și distribuția unor periodice culturale: Encounter În Marea Britanie, Preuves În Franța, Tempo Presente În Italia și Der Monat În Germania. Nici una dintre aceste publicații nu a atins un public larg: Encounter, cea mai populară, se lăuda În 1958 cu un tiraj de 16.000 de exemplare; În același an, Preuves avea doar 3.000 de abonați. Dar conținutul lor era invariabil de bună calitate, autorii erau cei mai buni scriitori din deceniile postbelice și umpleau o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să se transforme și mai spectaculos În anii următori. Biserica Catolică a câștigat În acești ani de tranziție tocmai pentru că era asociată cu vechile rânduieli și se Împotrivea ferm modernității și schimbării. Bisericile protestante din nord-vestul Europei nu se puteau lăuda cu o influență comparabilă. În Germania, un segment semnificativ al populației necatolice se afla sub regimul comunist și, În orice caz, autoritatea bisericilor evanghelice germane era atinsă de compromisul cu Hitler - cum au recunoscut liderii protestanți printr-o declarație oficială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
procure minimul necesar. La Începutul anilor ’50, o familie italiană din patru trăia În sărăcie - și nici celelalte nu o duceau mai bine. Mai puțin de jumătate din locuințe aveau toaleta În interior și numai una din opt se putea lăuda cu o cadă. În regiunile cele mai defavorizate din extremitatea sud-estică a Italiei, sărăcia era endemică: În satul Cuto din Marchesato di Crotone, cei 9.000 de locuitori se aprovizionau cu apă de la o singură fântână publică. Mezzogiorno era un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai bune coordonări europene. Deși fuseseră Încheiate o serie de acorduri regionale după modelul statelor Beneluxului - de exemplu, În 1954, Piața Comună Nordică a Muncii În Scandinavia -, nu se Întrevedea nici un proiect mai ambițios. Partizanii cooperării europene nu se puteau lăuda decât cu Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, anunțată În primăvara anului 1955; dar aceasta - ca și Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului - era o inițiativă franceză, iar succesul ei se datora, În mod simptomatic, mandatului său restrâns și cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întâi aristocrației și, mai recent, celor cu dare de mână și pretenții culturale din clasa de mijloc. Dar, ca orice alt sector economic, turismul a avut de suferit În timpul războiului și al recesiunii economice. Industria elvețiană de turism, care se lăuda În 1913 cu 21,9 milioane de nopți de cazare, va atinge din nou această cifră abia la mijlocul anilor ’50. Când s-a produs În sfârșit, avântul turistic din anii ’50 era de altă factură. El a fost facilitat și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de lire sterline de plătit -, să scăpăm de toate obligațiile externe și să nu menținem forțe peste hotare, am fi fost la fel de bogați precum germanii. Harold Macmillan Bunăstarea și forța economiei britanice pe care șministrul de Finanțe britanicț Butler le lăuda În discursurile din 1953 și 1954 au constituit ultimul val de prosperitate ce scălda țărmurile britanice, adus de trezirea economiei germane care se ridica pe val, trăgând după ea flotila europeană. Dacă privim În urmă, 1954 pare ultima vară de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și care a fost până În 1970 responsabil de cheltuirea a 47% din PNB, această prudență pare un paradox curios. Dar statul britanic, deși deținea sau administra mare parte din sectoarele de transport, medical, educațional și de comunicații, nu s-a lăudat niciodată cu vreo ambiție strategică de ansamblu la nivel național; În practică, economia a fost lăsată pe seama propriilor mecanisme. I-a revenit unei generații ulterioare de reformatori ai pieței libere - și unui prim-ministru conservator alergic la stat - sarcina de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alimentare germane era practic inexistentă, și asta pe bună dreptate. Dar, prin 1965, orice obiect ieșit dintr-un strung nemțesc sau conceput de ingineri care vorbeau germana ieșea din expozițiile americane și britanice la prețul cerut. Numai Scandinavia se putea lăuda cu o reputație generală de calitate Într-o gamă variată de produse, dar chiar și acolo piața prezenta nuanțe semnificative. Străinii cu pretenții Își umpleau casa cu mobilă stilată din Suedia sau Danemarca: deși relativ fragilă, era foarte „modernă”. Aceiași
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sustrase falimentului moral. Încă de la moartea fondatorului existaseră secte marxiste și marxizante, grupări disidente: cu mult Înainte de 1914 existau deja partide minuscule ce revendicau Adevărata Moștenire. Unele, precum Partidul Socialist din Marea Britanie (PSMB), ființau Încă și Își etalau virginitatea politică, lăudându-se cu interpretarea cea mai fidelă a textelor marxiste originale 10. Dar cele mai multe mișcări, cercuri, societăți și cluburi socialiste de la sfârșitul secolului al XIX-lea fuseseră absorbite de marile partide socialiste și muncitorești coagulate Între 1900 și 1910. Disputele marxiste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trecut cu succes hopul anilor ’60. Fiecare În felul său a reușit să-și consolideze autoritatea și controlul În țară, menținând În același timp cel puțin un modus vivendi cu Moscova. Liderii comuniști din Varșovia și Praga nu se puteau lăuda cu același succes. * * * Deznodământul pașnic al revoltelor poloneze din 1956 a avut prețul său. Deși instituțiile și scriitorii catolici erau Îngăduiți În Polonia lui Gomu³ka, opoziția În interiorul partidului era sever limitată. Partidul Muncitoresc Unit polonez rămânea profund conservator, deși evitase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și 1985, În Belgia s-au pierdut 100.000 de slujbe miniere și varii ocupații conexe au fost afectate corespunzător. Mineritul britanic a suferit pierderi chiar mai mari, deși repartizate pe o durată mai Îndelungată. În 1947, Marea Britanie se putea lăuda cu 958 de mine de cărbune; 45 de ani mai târziu, rămăseseră doar 50. Forța de muncă În domeniu a scăzut de la 718.000 la 43.000; cele mai multe locuri de muncă s-au desființat În deceniul 1975-1985. Oțelul, un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mișcări muncitorești comasate În Catalonia și În zona industriei grele din regiunea bască. Alături de sindicatele neoficiale ale lucrătorilor din sectorul public, cel bancar și alte branșe funcționărești În expansiune, această rețea semiclandestină de reprezentanți ai muncitorilor și slujbașilor se putea lăuda la moartea lui Franco cu un deceniu de organizare și experiență. Protestele muncitorești din Spania s-au limitat strict la revendicări primare. În ultimii ani, regimul lui Franco se baza deja - ca și cel al lui János Kádár În Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]