15,723 matches
-
sau strategic. "Romanii sunt primii, dacă se poate spune așa, care au fost cei de-ai doilea. Europa secolelor XIV și XIX, și restul lumii de după aceea au refăcut de nenumărate ori acest vis al unei despărțiri fondatoare"16. Literatura latină s-a constituit având în față reușitele literaturii grecești, literaturile franceză și italiană au avut în față bogăția literaturii latine, literatura germană a avut ca reper succesul literaturii franceze. Pentru literaturile naționale întemeiate în secolul al XIX-lea această "sărăcie
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și XIX, și restul lumii de după aceea au refăcut de nenumărate ori acest vis al unei despărțiri fondatoare"16. Literatura latină s-a constituit având în față reușitele literaturii grecești, literaturile franceză și italiană au avut în față bogăția literaturii latine, literatura germană a avut ca reper succesul literaturii franceze. Pentru literaturile naționale întemeiate în secolul al XIX-lea această "sărăcie" e încă mai bine determinată într-un univers populat cu bogății multiple: acestea au trebuit să suporte decalajul față de literatura
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și 1670-1690. Acesta a arătat că pentru angajarea gramaticii în problemele literaturii a fost nevoie de o contestare a retoricii. Motivul se înțelege ușor: retorica era "știința" literaturii, arta specializată în producția de opere, care venea în prelungirea unei tradiții latine și orice aplicare, chiar în franceză, era resimțită ca o poziționare subalternă față de o literatură majoră. Ideea de conecta literatura direct la limba franceză implica o emancipare de sub tutela retoricii, pentru a arăta că se pot face opere fără intermedierea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ode închinate geniului, mai ales în primele decade ale secolului, pe măsură ce geniul devine o entitate colectivă care ia multiple forme și care adesea inspiră un mod festiv al portretizării. Erau numeroase descrieri ale geniului și caracterului național - italian, polonez, spaniol, latin, grec ș.a.m.d. dar mai ales francez. Era un geniu al revoluției și unul al păcii celebrate într-o pantomimă interpretată cu ocazia nunții Împăratului Napoleon cu Marie Louise a Austriei, în 181079. Or, faptul că o odă, un
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aceste calități sunt mai mari, cu atât semnalul este mai puțin costisitor pentru el; cu cât sunt mai mici, cu atât costul crește"88. Un Panteon francez e costisitor în secolul al XVI-lea, atunci când literatura e săracă în raport cu tradiția latină și când Ronsard își pune problema unei "pleiade". În secolul XXI, Panteonul nu e decât un obiectiv turistic care stârnește scanadaluri atunci când o nouă personalitate e admisă sau exclusă. Tot așa, un Panteon român e costisitor la 1868 când Iosif
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poetului să răsară și în alte contexte - mult mai serioase. Iată primele pagini ale cursului de "Istoria literaturii" pe care l-am evocat deja. Expunerea e amplă și traversează fără o logică evidentă, amestecând, portrete de scriitori antici, greci și latini, câțiva renascentiști, autori preromantici, profeți din Vechiul Testament etc. Însă foarte repede în această expunere Heliade Rădulescu face loc unei reverii mimologice despre raportul dintre nume și activități. I se pare că autorii greci îi oferă ocazia: Vorbind de istoria literaturii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
trăită la unison, o dorință comună, orientată spre același obiect. Poftim la ceea ce e al altuia, și această slăbiciune omenească susține schema imitației prin rivalitate. Iată definiția 33, cu termeni care în traducerea românească sună deja familiar (cuvântul în originalul latin este æmulatio): "Râvnirea este dorința unui lucru care se naște în noi pentru că ne imaginăm că alții au aceeași dorință"29. Poate că această digresiune nu ne dă răspunsuri în raport cu literatura română, dar cu siguranță ne ajută să identificăm mai
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
simplul pretext al traducerii, mai trecea prin Homer, Horațiu, Virgiliu, Sofocle și Platon. Experiența se încheia în clasa a opta cu un text din Schiller, Fecioara din Orléans, din 1801. Pentru școlarul nostru, literatura apărea sub forma marilor culturi literare, latină, greacă, franceză, germană și rămânea așa până la capătul formării sale. Același lucru se vede și dintr-o programă pentru seminariile teologice aprobată în vremea lui Cuza109: pe filiera de limbă română elevii lucrau gramatică și retorică destinată comunicării bisericești până în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pentru seminariile teologice aprobată în vremea lui Cuza109: pe filiera de limbă română elevii lucrau gramatică și retorică destinată comunicării bisericești până în clasa a cincea, literatură bisericească în clasa a șasea. În clasa a șaptea, când la greacă și la latină făceau istoria literaturii, la limba română nu mai figurează nimic. Literatura română, în sensul în care o înțelegem astăzi, era accesibilă doar în publicațiile literare; ca realitate, ea nu exista decât pentru o elită și, din perspectivă biologică, pentru adulți
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de bogată comoara poeziei românilor..." (V. Alecsandri, "Românii și poezia lor" (1849), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, pp. 433-469). Sau la Andrei Mureșanu: "Genii din sânul poporului, cari necum să fi știut ceva de prozodia latină", "asemenea poezii poporale formează o avere curat națională" ("Românul și poezia lui" (1853), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, p. 452). Despre figura genialității naționale în cadrul ideologiei romantice a folclorului există un subcapitol cu foarte multe
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ei, dar nici ei nu s-au dus la părinți. Erau înstrăinați unii de alții deși erau același sânge. De exemplu, în cartierele cu hispanicii veniți de prin Mexic sau America Latină sau Centrală, ai să auzi muzică, răsete, hohote... sângele latin! Erau săraci, într-adevăr, dar știau să-și trăiască timpul. În zonele acestea cu construcții frumoase, unde oamenii erau mai înstăriți, vedeai că ajunge mașina în fața casei, că se apasă pe telecomandă ca să se deschidă ușa de la garaj, că a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și aspectul artistic al lor rămâne plăcut. Monetele muntenești adoptă legende în limba slavonească și un stil care se altera din ce în ce mai mult. E pe cât remarcabil, pe atât de neexplicat până acum, că pe când pe monete vechi stilul apusean și limba latină, în biserică, la Curtea principilor români și împrejurul sigiliilor domnești era uzitată limba slavonă. Durata întrebuințării literelor monacale în legendele în limba latinească nu trece peste întâia jumătate a secolului al XVI-lea. Aceasta ne ajută mult la clasificarea monetelor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
școlilor reale în Iași, Botoșani, Galați și Clasul Codreanu de la Bârlad. Deci în 1846 pe lângă Școala publică nr. 1 din Bârlad avea să se înființeze pentru pregătirea secundară a elevilor un „clas real", în care să se învețe și limba latină, așa cum dorise testatorul - comisul Gheorghe Roșca Codreanu. La 1 septembrie 1858, Clasul real Codreanu avea să se transforme în giumnaziu, o școală mai înaltă, care în 1864 avea să devină Liceul Codreanu. Aceasta este rezultatul intrării în vigoare a legii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pentru zona Moldovei, până în cele mai îndepărtate sate. Alături de aceste măsuri, a obligativității studiului primar, cu învățători care uneori nici ei nu aveau mai mult de 4 clase primare, se înscrie și acțiunile de înlocuire a alfabetului chirilic cu cel latin, urmat de înmulțirea școlilor, de înființarea Școlii Normale de învățători la Bârlad în 1870, actele de inspecție ale revizorilor școlari cum au fost și cele făcute de către Mihai Eminescu în timpul revizoratului la Vaslui, toate probează interesul pentru învățământ în lumea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în finanțarea și apariția unor publicații catolice, în rolul pe care aceste tipărituri urmau să-l aibă. Autorul arată și cauzele eșecului unificării presei catolice din România, plecând de la incapacitatea de comunicare și colaborare în domeniul presei a uniților și latinilor (dar chiar și acest caz avem ordine misionare diferite, cu o mare autonomie), chiar în contextul presiunilor Vaticanului. Subcapitolul despre proiectul unui cotidian catolic în România, este poate unul din cele mai reușite ale lucrării, prin faptul că autorul demonstrează
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
jumătate a secolului al XX-lea (mai precis, a publicațiilor din diecezele de București și Iași, deoarece în Transilvania a existat o presă greco-catolică ce nu face obiectul direct al studiului nostru decât în vederea realizării unei comparații cu presa catolică latină românească; nici presa maghiară sau a altor etnii nu reprezintă ținta cercetării noastre directe, decât tot prin prisma analizei comparative) dintr-o perspectivă concretă de cercetare nemijlocită a surselor primare. Printre obiectivele cercetării noastre, se află identificarea și definirea coordonatelor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
bază științifică. Fiind o "invenție" a modernității, presa măsoară nivelul cultural al unei țări, precum și gradul de dezvoltare pe care aceasta l-a atins. Autoritatea papalității aflată la apogeul său s-a datorat existenței unui cler european cunoscător de limbă latină, precum și a unei concepții asupra lumii împărtășită practic unanim; conform acesteia, intelectualitatea bilingvă, mediind între limba locală și latină, mijlocea între pământ și cer. Declinul treptat și neomogen (mai întâi în Europa occidentală, ulterior pretutindeni) al reperelor interdependente care au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care aceasta l-a atins. Autoritatea papalității aflată la apogeul său s-a datorat existenței unui cler european cunoscător de limbă latină, precum și a unei concepții asupra lumii împărtășită practic unanim; conform acesteia, intelectualitatea bilingvă, mediind între limba locală și latină, mijlocea între pământ și cer. Declinul treptat și neomogen (mai întâi în Europa occidentală, ulterior pretutindeni) al reperelor interdependente care au stat la baza societății medievale, sub impactul schimbărilor economice, al descoperirilor (sociale și stiințifice), precum și dezvoltarea rapidă a mijloacelor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
să unifice diversele forțe catolice din România, să le facă să conlucreze și să realizeze acest deziderat al presei catolice românești. Subcapitolul Cotidianul Albina conține o exemplificare concretă a incapacității de comunicare și colaborare în domeniul presei a uniților și latinilor în condițiile în care acest proiect a fost inițiat și finanțat de Vatican timp de trei ani (exact perioada cât a apărut). În finalul cercetării Institutul Presa Bună prezentăm o inițiativă reușită de promovare a presei catolice din România, care
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
succint conceptul de propagandă. Existența și dezvoltarea unei prese care aparține unei instituții a fost considerată uneori ca expresie și formă de propagandă. În unele documente papale și episcopale se vorbește de "propaganda catolică prin presă". Acest termen de origine latină a fost folosit pentru prima dată de Papa Grigore al XV-lea în 1622, când s-a constituit Sacra Congregazione de Propaganda Fide (Sfânta Congregație pentru Propagarea Credinței), formată din cardinali care aveau ca misiune răspândirea credinței catolice în lume
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
industrii media" catolice foarte active 56. Prima jumătate a secolului al XX-lea a fost o perioadă de analiză interioară a Bisericii, provocată de tendința de accelerare a procesului de secularizare, dar și a celui de laicizare. Cât timp Biserica latină a făcut parte dintr-o societate catolică închisă, instituțiile ecleziastice și civile nu au comunicat între ele. Desacralizarea realităților terestre, diminuarea influenței credinței asupra vieții de zi cu zi, tot mai puternica autonomie a puterilor civile, au transformat Biserica într-
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pentru filologie și istorie (1868-1871), redactată exclusiv de doi canonici din Blaj: Timotei Cipariu și Ioan Micu Moldovan. Timotei Cipariu a mai înființat (în 1847) și condus revistele Organul Luminării (devenit în 1848 Organul Națiunale) primul ziar românesc cu litere latine și Învățătorul Poporului (1848) 310. George Barițiu a redactat mai întâi la Brașov și apoi la Sibiu gazeta Transilvania (1868-1888) organul societății literare cunoscută sub numele de ASTRA și revista Observatorul (1878-1885), care apărea la Sibiu și era un jurnal
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
apărea în Timișoara). Cu o apariție lunară existau: Jugendfreund (gazetă dedicată tinerilor, publicată la București) și Die Sonne (ediția în limba germană a revistei A Nap). Numărul ziarelor săptămânale care circulau era de nouă, dintre care cinci erau de rit latin (cu un tiraj de 18.500 de exemplare), iar patru de rit unit (cu un tiraj de 12.000 de exemplare 321). Făcând o analiză referitoare la numărul total și la tirajul ziarelor raportat la populația catolică existentă (individ și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
populația catolică existentă (individ și familie), se obținea următorul rezultat: "În general, catolicii au un ziar pentru 83 de indivizi și pentru 20 de familii, în condițiile în care o familie e compusă din 4 persoane. Pentru catolicii de rit latin, proporția este mai favorabilă, de vreme ce au un ziar la 64 de indivizi, respectiv 16 familii, în timp ce românii uniți un singur ziar la 112 indivizi, sau la 28 de familii"322. Singurul cotidian în limba română a fost Albina, care a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
indivizi, respectiv 16 familii, în timp ce românii uniți un singur ziar la 112 indivizi, sau la 28 de familii"322. Singurul cotidian în limba română a fost Albina, care a apărut în capitala țării între anii 1921-1924. Ziarele săptămânale de rit latin au fost: Farul nou, care apărea în 2500 de exemplare la București, fiind format prin unirea cu Sentinela catolică de la Iași și care a avut ca scop declarat "propăvăduirea credinței catolice"; Katolische Volskswacht de la Cernăuți, ce apărea în 5000 de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]