11,720 matches
-
Edeniștii au acces la călătoria cu viteze superluminice prin intermediul unor creaturi bitek gânditoare uriașe, numite "șoimi de vid". Acestea, împreună cu echipajele lor, creează o vastă armada de nave comerciale edeniste, care operează în Confederație și constituie o parte importantă a Marinei Confederației. Șoimii de vid se nasc și trăiesc în vidul spațial, fiind acordați la fluctuațiile câmpurilor magnetice și energetice din jurul lor și pot genera și controla cu precizie un câmp de distorsiune pentru a manipula spațiul înconjurător. Manipulând spațiul în
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
debutul sau ("Le Petit Cheval", pe-al doilea disc 78 rpm două titluri). Înainte de turneul din Africa de Nord și trecerea să pe la l’Ancienne Belgique din Bruxelles, el compune muzică pentru alte două poeme de-ale sale: Comme hier și La Marine pentru noua să emisiune de la Olympia (6 - 27 octombrie). Noul post de radio, Europe 1, care tocmai a apărut în emisie, este un eveniment important în cariera sa. Aceasta este singurul care difuzează melodiile sale interzise la radiourile de stat
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
pus pe muzica și a interpretat sau pur și simplu a recitat textele multor poeți. Printre aceștia: • Louis Aragon: Îl n'y a pas d'amour heureux ; • Paul Fort: "Le Petit Cheval, Si le bon Dieu l'avait voulu, La Marine, Comme hier" (puse pe muzica cantate), "L'Enterrement de Verlaine, Germaine Tourangelle, À Mireille dite « Petit Verglas » "(recitate fără muzică); • Victor Hugo: La Légende de la nonne, Gastibelza, Altesse; • Francis Jammes: La Prière; • Alphonse de Lamartine: Pensée des morts; • Antoine Pol
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
melodiile altor artiști în maniera lui Brassens (Harder, Better, Stronger de la Daft Punk care au devenit Plus Dur, Meilleur, Plus Rapide, Plus Fort, Je danse le mia de la IAM, DJ de la Diam's, Le Bal masqué de La Compagnie créole, Pull marine de la Isabelle Adjani etc.) După moartea lui Brassens: • Pierre Chêne, Brassens est mort et c'est l'automne. • Font et Val, Chanson pour Brassens, Font et Val montrent tout à Bobino, 1982. • Michel Vivoux, Pourvu qu'j'y aille, Album
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
David Glasgow Farragut (n. 5 iulie 1801 - d. 14 august 1870) a fost ofițer al Marinei SUA în timpul Războiului Civil American. A fost primul contraamiral, viceamiral și amiral al Marinei americane. El a rămas celebru pentru ordinul pe care l-a dat în Bătălia din Golful Mobile, ordin parafrazat de obicei: "Damn the torpedoes, full speed
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
David Glasgow Farragut (n. 5 iulie 1801 - d. 14 august 1870) a fost ofițer al Marinei SUA în timpul Războiului Civil American. A fost primul contraamiral, viceamiral și amiral al Marinei americane. El a rămas celebru pentru ordinul pe care l-a dat în Bătălia din Golful Mobile, ordin parafrazat de obicei: "Damn the torpedoes, full speed ahead!" („Dați-le-ncolo de torpile, cu toată viteza înainte!”). Farragut s-a născut
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
b.1765 - d.1808) din Carolina de Nord și s-a mutat în Tennessee după război. Numele la naștere al lui David a fost "James", dar i-a fost schimbat în 1812, după ce a fost adoptat de viitorul căpitan de marină David Porter în 1808 (adopție prin care a devenit frate vitreg cu viitorul amiral din Războiul Civil David Dixon Porter și cu comodorul William D. Porter). În urma influenței tatălui său adoptiv, Farragut s-a înrolat ca "midshipman" (maistru militar) în
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
David Porter în 1808 (adopție prin care a devenit frate vitreg cu viitorul amiral din Războiul Civil David Dixon Porter și cu comodorul William D. Porter). În urma influenței tatălui său adoptiv, Farragut s-a înrolat ca "midshipman" (maistru militar) în Marina SUA la 17 decembrie 1810, la nouă ani, și a luptat sub comanda lui Porter în timpul Războiului din 1812. Devenit deja "prize master" (ofițer de comandă pe vase capturate) la 12 ani, Farragut a fost promovat la rangul de locotenent
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
Farragut a fost rănit și luat prizonier în timpul călătoriei navei "Essex", atacată de HMS "Phoebe" în Golful Valparaíso, Chile la 28 martie 1814. El avea un fiu pe nume Loyall Farragut cu a doua soție, Virginia Loyall. În 1853, Secretarul Marinei, James C. Dobbin, l-a ales pe comandorul David G. Farragut pentru a înființa Șantierul Naval Mare Island. În august 1854, Farragut a fost chemat la Washington de la postul său de asistent inspector de logistică din Norfolk, Virginia. Președintele Franklin
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
misiune specială, dar la început a ezitat aflând că ținta ar putea fi chiar Norfolkul, unde avea prieteni și rude; în cele din urmă a acceptat și a aflat că ținta misiunii era de fapt New Orleans. Alți ofițeri ai Marinei s-au îndoit de loialitatea lui Farragut față de Uniune din cauza originii sudiste a sa și a soției. Porter i-a luat însă apărarea lui Farragut, iar Farragut a acceptat rolul major în eliberarea New Orleansului de sub controlul Confederației. La comanda
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
și Chalmette, Louisiana, cucerind orașul și portul New Orleans, Louisiana la 29 aprilie eveniment decisiv în economia războiului. Congresul l-a răsplătit înființând pentru el gradul de contraamiral (în ) la 16 iulie 1862, grad ce nu mai fusese folosit în marina americană. Până atunci, marina americană se ferise de gradele de amiral, preferând termenul de "flag officer", pentru a face distincție față de tradițiile marinelor europene. În același an, el a trecut de bateriile ce apărau fortul Vicksburg, Mississippi. Farragut nu a
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
orașul și portul New Orleans, Louisiana la 29 aprilie eveniment decisiv în economia războiului. Congresul l-a răsplătit înființând pentru el gradul de contraamiral (în ) la 16 iulie 1862, grad ce nu mai fusese folosit în marina americană. Până atunci, marina americană se ferise de gradele de amiral, preferând termenul de "flag officer", pentru a face distincție față de tradițiile marinelor europene. În același an, el a trecut de bateriile ce apărau fortul Vicksburg, Mississippi. Farragut nu a avut însă succes la
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
pentru el gradul de contraamiral (în ) la 16 iulie 1862, grad ce nu mai fusese folosit în marina americană. Până atunci, marina americană se ferise de gradele de amiral, preferând termenul de "flag officer", pentru a face distincție față de tradițiile marinelor europene. În același an, el a trecut de bateriile ce apărau fortul Vicksburg, Mississippi. Farragut nu a avut însă succes la Vicksburg; un singur cuirasat confederat improvizat i-a obligat flotila de 38 de nave să se retragă în iulie
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
dispersată, dar a reușit să blocheze gurile Red River cu cele două vase rămase; nu a putut patrula eficient însă secțiunea din fluviul Mississippi dintre Port Hudson și Vicksburg. Decizia lui Farragut s-a dovedit a fi una costisitoare pentru marina și armata unioniste, care au suferit astfel la Port Hudson cele mai grele pierderi din tot Războiul Civil. Vicksburg a capitulat la 4 iulie 1863, lăsând Port Hudson ca fiind ultimul bastion confederat de pe râul Mississippi. Generalul Banks a acceptat
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
1866. Ultima sa misiune activă a fost la comanda Escadrilei Europene între 1867 și 1868, a cărei navă-amiral era fregata cu aburi USS "Franklin". Farragut nu a fost niciodată trecut în rezervă, o onoare acordată doar altor șase ofițeri ai Marinei SUA. Farragut a murit la șaizeci și nouă de ani la Portsmouth, New Hampshire, de un atac cerebral suferit în timp ce-și petrecea o vacanță în vara lui 1870. A fost înmormântat la cimitirul Woodlawn din cartierul newyorkez Bronx
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
în timpul conflictelor. Deși costumele de luptă reprezintă cea mai de seamă moștenire lăsată de "Infanteria stelară"', influența ei merge mai departe, către conflictele contemporane. La peste o jumătate de secol de la publicarea cărții, ea se află pe lista lecturilor Corpului Marinei Statelor Unite, și a Forțelor Navale ale Statelor Unite Este primul roman ajuns pe lista de lecturi a trei dintre cele cinci ramuri ale armatei Statelor Unite care, la ora actuală, folosește multe idei similare conceptelor folosite de Heinlein (voluntari, forță de atac
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
Statelor Unite Este primul roman ajuns pe lista de lecturi a trei dintre cele cinci ramuri ale armatei Statelor Unite care, la ora actuală, folosește multe idei similare conceptelor folosite de Heinlein (voluntari, forță de atac tehnologizată). În 2002, un general al Marinei descria viitorul echipamentului Marinei ca similar celui al infanteriei mobile. Spre mirarea lui Heinlein, "Infanteria stelară" a câștigat în 1960 premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman". Până în 1980, la douăzeci de ani de la lansare, fusese tradusă în unsprezece limbi
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
ajuns pe lista de lecturi a trei dintre cele cinci ramuri ale armatei Statelor Unite care, la ora actuală, folosește multe idei similare conceptelor folosite de Heinlein (voluntari, forță de atac tehnologizată). În 2002, un general al Marinei descria viitorul echipamentului Marinei ca similar celui al infanteriei mobile. Spre mirarea lui Heinlein, "Infanteria stelară" a câștigat în 1960 premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman". Până în 1980, la douăzeci de ani de la lansare, fusese tradusă în unsprezece limbi și se vindea încă
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
Command in the World of Robert A. Heinlein's "Starship Troopers": Shines the Name" de Mark Acres. Filmul din 1986 al lui James Cameron "Aliens" include teme și fraze din roman, precum și exoscheletul. Actorilor care au jucat rolurile personajelor din Marina Colonială li s-a cerut să citească romanul înainte de începerea filmărilor. Drepturile de folosire a pasajelor din carte de către film au fost legalizate în anii '90. Primul film, intitulat tot "Infanteria stelară", a fost regizat de Paul Verhoeven ("RoboCop", "Total
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
HMS "Endeavour, cunoscută și sub numele de HM Bark "Endeavour, a fost un vas de cercetare al Marinei Regale Britanice comandat de locotenentul James Cook în prima sa călătorie de descoperire, în Australia și Noua Zeelandă între 1769 și 1771. Lansat la apă în 1764 sub numele de vasul carbonifer "Earl of Pembroke", a fost achiziționat de Marină în
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
al Marinei Regale Britanice comandat de locotenentul James Cook în prima sa călătorie de descoperire, în Australia și Noua Zeelandă între 1769 și 1771. Lansat la apă în 1764 sub numele de vasul carbonifer "Earl of Pembroke", a fost achiziționat de Marină în 1768 pentru o misiune științifică în Oceanul Pacific, și pentru a explora mările în speranța găsirii presupusei "Terra Australis Incognita" („Pământul Sudic Necunoscut”). Rebotezată ca "His Majesty's Bark the Endeavour", a plecat din Plymouth în august 1768, a ocolit
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
a ocolit Capul Bunei Speranțe la 13 martie 1771, și a ajuns în portul englez Dover la 12 iulie, după o călătorie de trei ani pe mare. Uitat după această călătorie, "Endeavour" a petrecut următorii trei ani transportând provizii ale Marinei pe Insulele Falkland. Rebotezat și vândut unor persoane particulare în 1775, a revenit în serviciul naval ca transportor de trupe în timpul Războiului de Independență al SUA și a fost scufundată într-o blocadă într-o blocadă la Narragansett Bay, Rhode
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
Pacificul de Sud a presupusului continent "Terra Australis Incognita" („pământul sudic necunoscut”). Royal Society a sugerat ca la comanda ei să fie pus geograful scoțian Alexander Dalrymple, a cărui acceptare era condiționată de primirea unui brevet militar de căpitan al Marinei Regale. Primul Lord al Amiralității, Edward Hawke a refuzat însă, spunând chiar că ar prefera să-și taie mâna dreaptă decât să pună la comanda unei nave a Marinei pe cineva care nu are nicio pregătire de marinar. Refuzul lui
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
acceptare era condiționată de primirea unui brevet militar de căpitan al Marinei Regale. Primul Lord al Amiralității, Edward Hawke a refuzat însă, spunând chiar că ar prefera să-și taie mâna dreaptă decât să pună la comanda unei nave a Marinei pe cineva care nu are nicio pregătire de marinar. Refuzul lui Hawke de a acorda comanda lui Dalrymple a fost influențat de răzvrătirile care avuseseră loc în trecut, cum ar fi cea de pe bordul slupului din 1698, când ofițerii refuzaseră
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
care avuseseră loc în trecut, cum ar fi cea de pe bordul slupului din 1698, când ofițerii refuzaseră să primească ordine de la comandantul civil, dr. Edmond Halley. Impasul a fost rupt când Amiralitatea l-a propus pe James Cook, ofițer de marină care avea cunoștințe avansate de matematică și cartografie. Acceptat de ambele părți, Cook a fost înaintat la gradul de locotenent și numit comandant al expediției. La 27 mai 1768, Cook a preluat comanda navei "Lord Pembroke", evaluată în martie la
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]