KorAP: Find »[drukola/base=mira & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...427 428 429 ...473 >

11,805 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

instalația de filamente, care mergea în flux continuu fără să mai sosească reclamații de calitate. Mi-am luat concediu și m-am dus la Iași, să-l caut pe doctorul Berneagă, să mă opereze. Cum, n-ați aflat?! s-a mirat o soră, cu lacrimi în ochi, cînd am întrebat de el. Nu. Ce să aflu?! am tresărit eu. Domnul Berneagă a murit ast' primăvară, mi-a spus ea. Credeam c-ați aflat; la înmormîntare au venit foarte mulți pacienți de-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nor, va fi soare. În sfîrșit, v-am găsit! Zău?! Nu știam că prezența mea determină starea vremii. Cine sînteți? Inginerul Vlădeanu, de la combinat, șeful stației de separare, stație la care dumneavoastră trebuia să faceți montajul exterior. Ce instalație?! se miră vocea. Ei asta-i! Stația de separare am spus, n-ați mai auzit de ea?! Vă rog să fiți cuviincios! Cuviincios! exclam. De trei zile vă caut! Lucrarea trebuia să fie gata! Un moment, spune pe un ton mai jos

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cu noaptea-n cap la combinat... Tovarășe inginer, mie nu-mi place să mă joc cu vorbele. Să n-o mai lungim că am treabă. Pe mîine dimineață. La revedere! La revedere, mormăi, închizînd telefonul. Stau un timp pe gînduri, mirat de discuția purtată. Aprigă femeie! Dacă întîrzii mîine și-o fac să mă aștepte, e jale. Muncitorii de pe șantier lucrează în acord. Pentru ei orele pierdute sînt bani pierduți. Mai bine dorm aici la noapte decît să întîrzii. Scot agenda

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
văzîndu-l cum rupe flori de pe crengile magnoliei, aruncîndu-le grămadă într-o cutie de carton. Șefa Serviciului protocol mi-a mai cerut vreo zece cutiuțe, îmi răspunde Tomiță, continuînd să jupuiască pomul de flori. De ce vă uitați așa la mine?! se miră el. Să las florile aici, pe crengi?! Nu... Chiar moș Toader, ba și tehnicianul, spune că soarta florilor e să aducă fericire celor care le primesc. Altfel, aici, neștiute de nimeni, ar înflori, s-ar ofili și s-ar scutura

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Pentru tine găsesc eu cîteva minute. Hai, ia loc. Țigară nu-ți dau că tu nu fumezi, zice și își aprinde o țigară. Ascultă, îi zic, vreau să-ți pui electroniștii să facă legăturile separatorului cu dispecerul central. Zău?! se miră el. Înseamnă că lucrările sînt avansate. Pe cînd pornirea? Termenul e mai încolo, dar dacă cei de la construcții-montaj îmi fac legătura cu rezervoarele de gaze, iar tu faci legăturile electrice, pornesc mai repede. Gata, Mihăiță, mîine pun toată grupa să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
după război și și-au înălțat cu greu o casă, muncind cu ziua pe ici-acolo. Auzi, Ioane, zic eu în speranța că voi însenina atmosfera, săptămîna viitoare, la Radio-Iași, se transmite o nouă piesă de-a mea. Iar?! se miră el. Cum "iar"?! strîng eu din umeri nedumerit. Credeam că nu mai scrii. Te pomenești că-i tot despre viața de uzină... Dacă alta nu cunosc... Ion se ridică furios de pe scaun și merge la chiuvetă, să scuture acolo scrumul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pune la punct Lidia. Dacă Vlad e vinovat în cazul Silviei, atunci, după ce a intrat la închisoare Silvia, de ce soții Chirilă, care se împăcau așa bine, s-au despărțit și au plecat din oraș? Ce-are una cu alta? se miră doamna Petrache. Chirilă s-a ținut și de capul meu, zice Lidia, roșind. Probabil că pe atunci purtai o fustă mai scurtă, surîd eu, uitîndu-mă la fusta lungă pînă sub genunchi. Ce ai cu fusta mea?! îmi strigă Lidia. Dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în pahare. "Nu turna, mi-a spus, noi nu bem." Credeam că a greșit persoana de-a zis "noi", dar am trecut cu vederea și eu am băut. Mi-a răscolit cărțile, a admirat unele dintre ele și s-a mirat sincer găsind cîteva care discutau din punct de vedere științific problema religiei. M-a întrebat dacă am studiat Biblia. Eu i-am răspuns că n-am avut ocazia. A deschis poșeta, a scos Biblia, s-a așezat pe pat și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
facă el cafeaua, că i-a mai apărut un articol în revistă. Pe care nu-l citește nici dracu', mormăie Graur. Ești pesimist azi, tovarășu', zice Brăduț. Cîți s-au grămădit să ceară relații asupra articolului publicat luna trecută? se miră Graur. Lasă-ne, Graure, iar ne ciripești?! face spre el un semn a lehamite domnul Luchian. Să ne spună dom' Mihai ce mai face. Eram în trecere, zic eu. Și-ai venit să mai furi ceva, rîde Graur dezvelindu-și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mult cînd, venind prin acest birou, am aflat că inginerul Luchian, în timpul lui liber, e pasionat de muzică. Despre ce-i vorba în piesa de săptămîna viitoare? mă întreabă Luchian. Ca de obicei, zic eu. Ce "ca de obicei"! se miră Graur, că ai avut povestea ceea, cu ăla accidentat, îndrăgostit de doctoriță, sau doctorița de el, mă rog!, important e că m-am întrebat dacă ai fost vreodată într-un spital, să vezi cum ești tratat; toți țipă la tine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Sigur că nu se teme de reclamații, zic eu, atît timp cît meditează pe fiul tovarășului Amariei, pentru examenul de la Medicină. Ba îl ia să asiste și la operații. De unde știi? întreabă Lupu. Dar ce nu se poate ști? mă mir eu. Mai ales pentru unul cu relații așa de strînse cu cadrele medicale, rîde Brăduț turnînd cafeaua în cești. Lasă-l în pace, intervine Graur. Mihai, zice privindu-mă, scrie despre ce cunoști, nu te băga în domenii străine; riști

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ochii spre tavan și face cruce. Există, totuși, cineva acolo sus, zice el. În baza ăluia, rîde Brăduț, Chirilă mai era și-acum aici, în combinat, șef de sector, ba poate director. Tu crezi că l-a înșelat nevasta? se miră Lupu. Cu cine?! Cine să se uite la paparuda aia blondă. Mai degrabă zi că a vrut el să scape de ea și să plece de aici. Prea întinsese coarda în combinatul ăsta, mai ales cît nașul său, care anul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
aș fi întors pe litoral la " Spații verzi", la vreun șantier, sau ca bucătar, așa cum lucram vara, pe vremea studenției. Cei patru prieteni ai mei tac. Ei știu, din alte discuții, despre locurile pe unde am lucrat, așa că nu se miră aflînd unde m-aș fi dus. Bine, strînge din umeri Brăduț, dar cum se face că s-a aflat la municipiu?! Doar nu s-a dus directorul general să spună. Nu, zic eu, s-a dus un muncitor de la filamente

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
trăim liniștiți, în pace, pace sufletească, bineînțeles. Vrem să nu deranjăm și să nu fim deranjați. Iar dacă, deodată, ne trezim cu unul ca Chirilă cocoțat în capul nostru, ne întrebăm contrariați cum e posibil. Da, da, ne întrebăm, ne mirăm, dar nici o clipă nu ne punem problema că de fapt noi i-am întins palmele ca să-l ajutăm să ajungă sus, pe creștetul nostru. El, spre exemplu! exclamă Luchian, arătîndu-l pe Lupu. El s-a retras cînd ăia s-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cu vitejii de după război... Mă uit lung la el în timp ce-mi închei scurta îmblănită și-mi strîng cordonul. Spune-mi, Petre, îl întreb, impresia asta ți-am lăsat-o eu? Primul pas e făcut, Mihai. Ce pas?! mă mir. Livia, surîde el. Pe dracu' ! exclam eu. Ce-are-a face una cu alta?! Livia o să-mi fie soție, n-o să mi se bage în creier să-mi dicteze cum să scriu și nici n-o să mă poată opri de la scris. Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de informare a femeilor: Popescu n-o să te susțină niciodată să ocupi vreun post de conducere pe măsura capacității tale. În schimb, Sorescu zice mereu: "Cum e posibil să ținem un doctor în științe într-o funcție de hîrțogar?!" Serios?! se miră Graur. Da, Petre... Dacă vreodată vei fi promovat, să știi că Sorescu te-a susținut, nu Popescu, fostul coleg, care găsește la tine un refugiu în clipele negre. Vorbe, Mihăiță, surîde el neîncrezător. Poți să nu mă crezi, Petre. Dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
lasă-mă și nu-mi da pace". Trebuie, neapărat, să ajungeți și dumneavoastră? o întreb, aruncîndu-mi în luptă fărîma de farmec ce cred că o pot stîrni cu un început de surîs și o privire clară, deschisă. Cum adică?! se miră capul blond, buclat, asigurîndu-mă din surîsul privirii că a înțeles perfect întrebarea mea. Orașul e foarte frumos. Păcat să nu-l vizitați. Te oferi ghid? Puteți rămîne? Bucureștiul e mai frumos și eu îl cunosc foarte bine... Femeia surîde molcom

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pe scaun, lîngă birou, fumează. Ia te uită! exclamă Liliana. Gînd la gînd cu bucurie: tocmai te căutam. Ai făcut formele pentru cele două tone de filamente? o întreb, punînd pe birou, în fața doamnei blonde, agenda. Care două tone?! se miră Liliana. În depozit mai am doar cîteva kilograme, de-aceea te căutam. Mă uit spre doamna blondă: mă privește deschis, cu același surîs ironic în colțul gurii. Stinge încet țigara în scrumieră, apoi se ridică. Eu am să..., începe ea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nu fumez. Vedeți?... Să vă cumpărați un pachet anume pentru el, așa cum am auzit că fac niște maiștri de-aici din secție... Am să-i cotonogesc dacă aflu cine-s ăia. Dar de ce s-a dus la inginerul-șef! se miră brusc Don Șef. Asta nu-nțeleg. Să-l iau de urechi că nu mi-a spus mie mai întîi, nu pot, că iar se duce la balaur ăsta-i codoș mare. Ce salariu aveți? Două mii trei sute douăzeci. Mda, zice Don

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să pună și el mîna pe-o cheie sau pe-un ciocan. Nici după salariu nu vine, i-l ridică alții. Și eu să-i dau acum categoria a șasea specială?! Dispoziția conducerii, strînge din umeri Don Șef. Da?! se miră Cornea. Ăsta joacă în divizia C, iar inginerul Pîrvu joacă tot fotbal, dar în divizia B și face și serviciu zi de zi. Ăstuia nu-i dă mîna să treacă pe la uzină? Eu, categoria specială i-o dau lui Crețu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dom' Cornea, zice șeful, găsește el pe undeva un post de parazit, nu vine în secție ca mecanic. Și-i normal, tovarășe inginer? întreabă Cornea. Dispoziția conducerii, repetă Don Șef, încleștîndu-și degetele pe brațele fotoliului în care stă. Da?! se miră Cornea. Atunci sînt de acord. Dar cu o condiție: cel din conducere, care a dat dispoziția asta, să scrie aici, pe hîrtie, și să semneze. Bine, murmură șeful. Nu vă supărați că am venit, zice Cornea, dar asta-i părerea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
rog un lucru... Spuneți, vă ascult, zice, trăgîndu-și mai bine șuba pe mîneci, așezîndu-se apoi pe scaunul din fața mea. Muncitorii de la filamente vor să lucreze în acord global. Am discutat cu ei, sînt oameni de încredere... Ia te uită! se miră Don Șef, ridicîndu-se. Asta e bine, foarte bine! Acum cîteva zile, în Consiliul Oamenilor Muncii, s-a stabilit să se treacă la munca în acord global în cît mai multe sectoare. Haidem la Serviciul plan, să vedem ce forme trebuie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Stanciu. Intrăm și cercetăm din privire hala mașinilor. Don Șef îl vede pe Stanciu și-i face semn să se apropie. Tovarășe Stanciu, încep eu cînd s-a apropiat, ce-a fost cu ședința de zilele trecute? Ce ședință?! se miră maistrul. Aceea la care m-ați tăiat de pe lista fruntașilor întocmită de tovarășul Cornea. Don Șef face ochii mari spre mine. Maistrul începe să se bîlbîie: Știți... de fapt... tovarășul Marinescu a vrut să vadă lista... El a zis că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dom' Vlădeanu, rîde el, nu mai stați cu privirea în pămînt, că n-o să observați o frumoasă privire care vă soarbe din cînd în cînd. Pe naiba! exclam eu. Îi place să se amuze, aprinzînd inimile bărbaților, atît. Zău?! se miră Don Șef. La anii mei, să nu știu încă ce-i aceea o privire sinceră?! Ori, poate vă e teamă de eșec?... Dacă încercați, să țineți minte un lucru: florile se culeg cu vîrful degetelor, nu se adună cu coasa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cît de mare este ea și cît de mic ești tu... Mă pregătesc pentru o așteptare lungă, așezîndu-mă mai bine în scaun, dar peste cîteva minute Liliana se reîntoarce. N-a vrut? întreb eu, ridicîndu-mă. Cum să nu vrea?! se miră Liliana, întinzîndu-mi dosarul. I-am spus că m-a trimis chiar tovarășul director general. S-a ridicat în picioare, a luat formularele și le-a semnat stînd aplecată. Abia după ce mi le-a înapoiat a îndrăznit să se așeze. Mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]