11,111 matches
-
morale care decurg din aceste preferințe. În acest sens, binele, la nivelul fiec]rui individ, înseamn] satisfacerea preferințelor personale, indiferent care ar fi ele. Cei cu pretenții intelectuale rafinate ar putea spune c] este vorba aici despre o teorie relativ modest] a binelui, iar acest lucru este adev]rât în multe privințe. Un aspect ar fi acela c] teoria plaseaz] pe aceeași poziție binele și dorința, reducând totul la o simpl] nevoie de consum. Însuși John Stuart Mill și-a manifestat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fie roșu nu este nevoie ca cineva s] se uite efectiv la el. Culoarea roșie a unui m]r poate persistă nev]zut]; într-un fel, ea este acolo așteptând că noi s] o observ]m. În acest sens mai modest, culoarea este astfel obiectiv]. Nu este obiectiv] în sensul mai accentuat întrucât culoarea este ceva care în mod esențial are de-a face cu aparentă, iar aparentă este aparent] pentru noi; astfel culoarea nu poate exista dac] omul nu o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de-a face cu aparentă, iar aparentă este aparent] pentru noi; astfel culoarea nu poate exista dac] omul nu o remarc] sau nu r]spunde la stimulul respectiv. McDowell susține c] valorile au ce a de-a doua form] mai modest] de obiectivitate și se folosește de această pentru a ar]ta c] pot exista fapte obiective despre ceea ce este bine și r]u. Dac] lumea ar conține atâta valoare cât] culoare, el ar fi mulțumit. Am revenit la discuția despre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acea explicație; în schimb, povestea începe direct de la natură suprafețelor la faptul c] noi le percepem ca având o culoare sau alta. Oricum, în acest caz nu suntem tentați s] neg]m c] aceste culori sunt reale (în sensul mai modest al lui McDowell) și McDowell ar spune același lucru despre valori. Cealalt] posibilitate este s] compar]m intuiționismul în etic] cu intuiționismul în matematic]. În matematic], intuiționiștii susțin c] numerele sunt obiecte abstracte a c]ror existent] și natur] le
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
construcții care pot fi adev]rate sau false. Judec]țile morale pretind c] prezint] lucrurile așa cum sunt. Naturalismul se opune astfel noncognitivismului, emotivismului și prescriptivismului care ethicheteaz] judec]țile morale că exclamații, „stimuli” psihologici sau cvasi-comenzi. Într-un sens mai modest, naturalismul este și o doctrin] realist], considerând unele judec]ți morale ca fiind adev]rate. (Explicații mai detaliate despre aceste curente pot fi g]site în capitolul 35, „Realismul”, în capitolul 38, „Subiectivismul” și în capitolul 40, „Prescriptivismul universal”). Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
g]duit a ateilor p]trunși de idei morale și a agnosticilor, Adams admite c] „Teoria Poruncii Divine” nu poate fi o reprezentare corect] a ceea ce înțelegem cu toții prin termeni morali. Deci, de la bun început, el își propune sarcina mai modest] de a dezvolta teoria doar ca o pe relatare a ceea ce el și teiștii p]trunși de aceleași idei înțeleg prin termeni morali, sperând, prin urmare, s] arate c] ceea ce vor s] spun] teiștii și nonteiștii este, cel puțin în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
același lucru, ajungând s] reprezinte același lucru: Dumnezeu voiește tot ceea ce este bine și tot ceea ce voiește Dumnezeu este bine. Acest lucru produce echivalentă dorit] f]r] a face apel la aspectele semantice problematice. Dar chiar și în aceast] form] modest], „Teoria Poruncii Divine” ridic] inc] multe obiecții. Un lucru este sigur, o mare parte din ceea ce numim porunca lui Dumnezeu, de la practicile rituale pan] la s]rb]torirea sabatului, pare s] nu fie același lucru cu ceea ce înțelegem în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi vrut, în timp ce-mi întorcea indignat spatele, să-l întreb intervenție retorică, evident din partea cărui partid, dar aducîndu-mi aminte că toată viața nu pictase decît peisaje industriale... 20 mai Totalitarismul, cînd nu e odios, e măcar grotesc. Un modest pictor cîndva trăitor în Iași, cum fu desemnat secretar de partid peste breaslă, făcu repede ședință și grăi celor de față: "De azi înainte nu se mai pictează în unghiuri!" Și nu încercă să mai dea explicații, considerînd că sensul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
făcîndu-și (și) din asta pîrghie de propagandă mincinoasă, arta amatoare, opunînd-o, de cele mai multe ori declarativ, artei profesioniste, regimul nou, scăpînd din mînă frînele, i-a lăsat artei amatoare un traseu oarecare, și așa pîclos, mai aproape însă de rostul ei modest. Traumatizate de dispariția Cîntării României, speciile parazitare au reapărut peste noapte, găsind imediat debușee noi într-o masă lipsită oricum de criterii selective. Damele bovarice, care-și neglijează soții, pictînd tahicardic apusuri de soare cu ciute însetate, și făcînd cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Gauguin, părăsirea bruscă a traiului îndestulat, alegerea sălbăticiei, într-o Oceanie frustă, necunoscută, model de... lăsare a nasului așa cum e, neintervenind din eventuale rațiuni de conveniență în forma lui primară. De aceea Gauguin e Gauguin, unicul, incomparabilul, de aceea modestul Puvis de Chavanne e modestul. Într-o serie modestă. Prin anii '60, unul din confrații mei, netrecut prin școală, practica o pictură nu lipsită de evidente virtuți native dar de un risc total inconșient. Tot ce-i ieșea de sub pensulă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
traiului îndestulat, alegerea sălbăticiei, într-o Oceanie frustă, necunoscută, model de... lăsare a nasului așa cum e, neintervenind din eventuale rațiuni de conveniență în forma lui primară. De aceea Gauguin e Gauguin, unicul, incomparabilul, de aceea modestul Puvis de Chavanne e modestul. Într-o serie modestă. Prin anii '60, unul din confrații mei, netrecut prin școală, practica o pictură nu lipsită de evidente virtuți native dar de un risc total inconșient. Tot ce-i ieșea de sub pensulă, agresiv, primar, confuz era imediat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-o Oceanie frustă, necunoscută, model de... lăsare a nasului așa cum e, neintervenind din eventuale rațiuni de conveniență în forma lui primară. De aceea Gauguin e Gauguin, unicul, incomparabilul, de aceea modestul Puvis de Chavanne e modestul. Într-o serie modestă. Prin anii '60, unul din confrații mei, netrecut prin școală, practica o pictură nu lipsită de evidente virtuți native dar de un risc total inconșient. Tot ce-i ieșea de sub pensulă, agresiv, primar, confuz era imediat expus. Cu acea făloșenie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a dinților (augmentată de pelicula alb-negru văzută) denota o carență de rasă, iar buzele, ce-i drept, marcat senzuale, configurau o gură vulgară. Subalternii buzelor, sînii, erau de-o proeminență ieftin gonflată. Mersul de manechin, un manechin dezordonat, divulga proveniența modestă, lipsită de codul gustului și al eleganței. Mîini mici, inexpresive, fără elocvență. Ce-ar mai fi fost? A, părul. Generos, cu adevărat, dar supus unui tratament îndoielnic, de parcă ar fi ieșit permanent de sub cască. Privirea însă... Da, de aici trebuie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
partenerul care-și temperează cu grijă alura sportivă. Ce-și vorbesc? Să nu ne facem iluzii prea mari. Altceva e important. România pierzînd, prin dictatură comunistă, uzanța mondenității firești, neparvenite, și-o poate recupera acum, prin acest cuplu de proveniență modestă, doritor însă de rafinare. Garantul pare a fi, înainte de orice, candoarea. Una autentică. Performanță în a suferi din cauza femeii iubite. Am văzut/am citit mult în materie, dar chinul a doi celebri îndrăgostiți, Benjamin Constant și August Strindberg, este, cred
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atît prostia, cît prostul gust operează aici. Știu, ai să-mi spui că e la mijloc o chestiune de consecvență privind niște valori pe care comunismul, cel puțin teoretic, le-a avansat și care ți-au convenit (prin obîrșia ta, modestă, prin umanismul tău... structural etc.), dar mi se pare absolut obligatoriu pentru un spirit cît de cît viu să-și dorească, la un moment dat, să facă și altceva. Radical altceva. După hidosul interstițiu totalitar, nu știu, dar spiritul parcă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oră pe trotuare. E și ăsta un fel de a-i cere celuilalt părerea. Ce s-o fi declanșînd în făptura bîntuită de orgolii, de îndoieli, de reușite și insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt de ce nu firească nu numai la modeștii sau ratații artei, ci și la marii infatuați, siguri pe ei să se consume în atare ton ultimativ? Dacă nu e formă bine deghizată de histrionism sau de farsă burlescă în genul celei practicate, cu declarat sadism, de avangardiștii începutului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neîncremenite în formule osificate acceptă seniorial replica, chiar dacă insurgentă adesea, a junilor iconoclaști. Unii din ei încă studenți ai Academiei ieșene de Artă. Pentru marele oraș, existența Cupolei este o șansă. Și, ca să închei tot anecdotic, voi rememora în notă modest amuzată deja îndepărtatul moment cînd, din mansarda hotelului Traian, panoramam perspectiva dintre Piața Unirii și Repedea, avînd în centru Braunsteinul de atunci, pe a cărui cupolă stătea cocoțată steaua bolșevică (pînză aflată și acum memento! într-o casă ieșeană). Deja
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca atare, infatuați cît încape, agresivi în haită, antipatici. Phuah! Dar Creangă-Eminescu? s-ar putea auzi dinspre laboratoarele hermeneuților de serviciu. Într-adevăr. Ce și-or fi spunînd cei doi în lungile lor otrocoale pe la mărginașele birturi ieșene? (e adevărat, modeștii de-atunci, nebănuind nici unul ce va însemna, tîrziu, în Pantheon). Ce-or fi sporovăind în deambularea lor negrăbită? Eminescu, spiritul doct-ordonat, acrib scotocitor de rafturi tipărite, Creangă, întruchiparea oralității informe. Eminescu, efebul grav și tragic (nu fără pusee de zicere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întreținîndu-ne psihoza unei încă neîntrevăzute retrageri definitive. Trebuind să afle în firescul abandon al lui Havel modelul cardinal. Firesc nu numai procedural, dar și prin turnura lui romantică: cehul și-a cumpărat, din timp, la Algarve, în sudul Portugaliei, o modestă casă pescărească, unde, alături de tînăra și frumoasa lui soție, se va bucura, pînă la sfîrșitul exemplarei sale vieți, de soarele sudului. Da, dar Iliescu nu e Havel. Reverența balerinilor. Cu tot corpul. Într-o fandare amplă, preluînd-o pe cea strict
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la Léger cu naturalețea ireversibilei deveniri. Spre ce? Nișă luminată selenar și, probabil, alarmată hipersensibil, cu un Picasso mic, extras parcă din debaraua sublimului monstru, nișă semănînd cu cea, la fel de mică, din mai puțin pretențiosul muzeu din Tours, un Rembrandt modest (totuși, un Rembrandt).Iată spre ce. O singură obsesie, majoră, după ieșirea din clădire, după trecerea zilelor, acută și acum: culoarea lui Velázquez, unică toga bărbatului sfînt a cărui stîngă sprijină toiagul pe umăr: de unde începe vrăjitoria perfectă a faldurilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu intri într-o cavă (/pivniță/ cramă) înseamnă să nu știi ce-i vinul roșu pe lumea asta. O facem la faimosul Bourgueil, sinonim cu chiar vinul roșu. În două mizanscene. Întîi, la domnul Omason, gospodar cu acareturi complete, dar modeste, în grota căruia găsim butoaie cu vinuri decenale. Corpolenta seringă ce extrage licoarea de rubin și ne-o toarnă în pahare, impune ca una de sever laborator universitar. Numai că domnul Omason din Bourgueil seamănă leit cu... Bourvil. Cava cealaltă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să mintă: Nu vreau să mint, dom'le, și spuma îi pune mustață albă, nu vreau să mint... Același, capelmaistrul șuetelor noastre, însoțit, invariabil, de Cella, flebețea lui (cum ar spune Andreea), pe cît de generoasă jos, pe atît de modestă sus, în fază de pregătire a... doctoratului (bine aranjat de V.). În plin turnir de vorbe și de ipoteze, Cella vrea să spună și ea ceva. V. intervine imediat: Cella, tu vezi-ți de doctoratul tău! 10 august Pictorul a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cele din Seara târziu: ,,Taci, bunico, nu-mi spune povești / că mă-ngână zmeii la ferești, / Balaurii fluieră sub streașină și-n pod / Și șoarecii de aur gândul mi-l rod”. S. nu reușește să treacă de nefericirile biografiei sale modeste nici în Fântâni pentru popas (1939), unde construiește câte o imagine mai reușită, dar o devalorizează cu câte un clișeu final. Ultimul volum, Desfrunziri (1945), sugerează chiar din titlu drama inadaptării, motiv curățat acum de influențele sămănătoriste vizibile anterior. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
impactul fuziunilor și achizițiilor, al falimentelor și ieșirilor. Literatura de specialitate consideră că țările care au anual un volum al exportului de investiții străine directe (ieșiri din economia națională) mai mic de un miliard de dolari sunt țări cu potențial modest de export de capital. Din această categorie face parte și România, care pe perioada crizei nu a avut mai mult de 274 de milioane de dolari ieșiri de ISD, în anul 2008. Creșterea fără precedent a fluxurilor de investiții străine
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
semnifică o capacitate de rezistență la șocuri mai redusă a acestor țări. Totodată, constatăm că, în anul 2011, se înregistrează în țările dezvoltate o creștere mai consistentă a indicelui influxurilor anuale, spre deosebire de țările în tranziție, care au înregistrat creșteri relativ modeste, exceptând România, unde a avut loc o scădere în continuare a ISD anuale. Acest semnal de redresare modestă a ISD în anul 2011 față de anul 2010 nu a fost însă suficient pentru a asigura o creștere economică adecvată în țările
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]