11,656 matches
-
întâlnit cu un moldovan care a trăit o vreme, până la 1940, pe la Iași ca slujbaș la căile ferate. Iar apoi s-a tras mai înlăuntru în U.R.S.S. și acuma se afla trăitor într-un sat de prin acele părți. Nevasta dintăi i-a murit și i-a rămas de la ea un copil o fată care e acuma mare. S-a însurat de-al doilea cu o femeie din partea locului și trăiește bine. El, nevasta și fata câștigă bine (800+800
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un sat de prin acele părți. Nevasta dintăi i-a murit și i-a rămas de la ea un copil o fată care e acuma mare. S-a însurat de-al doilea cu o femeie din partea locului și trăiește bine. El, nevasta și fata câștigă bine (800+800+800) și au casă, vacă și grădină. S-a întâlnit prin aceste părți de lume cu niște moldoveni din raionul cazacilor de la Don și a grăit cu ei moldovenește, au mâncat mămăligă "ca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
astăzi oamenii au o sărbătoare, la 15 aug.; Sântă Măria (adormirea), când duc bisericei din ostrovul nou, pietre, adăogindu-le lucrării strămoșilor. Dubrovnic, Tvatat, Herțegnovi, Cotor etc., remarcabile înfățișările femeilor îmbrăcate în costume vechi naționale foarte frumoase, cu semne distinctive fată, nevastă, fată bătrână, văduvă. Femei nalte, subțirele, mândre. (toate stele de cinematograf cum spunea Bernard Shaw). Și oamenii (muntenegreni) au statura naltă. Cel mai mult m-au impresionat bătrânele cu înfățișare nobilă și încă frumoase. Sunt și urâți dar cei mai mulți localnici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
musulmane care nu vor să intre în mănăstiri sau în localuri (farmacii) unde se află semnul crucii. În Bosnia ne-am oprit să vorbim cu un musulman (slav). Femeia n-a stat; s-a dus tot înainte. Bosniacul râdea: E nevastă-mea. Gropnițele de stâncă de la Tavtat în care un sculptor și-a pus viziunea unei ascensiuni de trupuri grele cătră cerul albastru, pe când marea și peștii de piatră freamătă împrejur. Nu. Toate rămân aici, bietele trupuri descompuse odată cu visurile. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pălărie, Nu te-a fi chemând Ilie? Ba mă cheamă Irimie. Nu-i fi oare Dărândai? Ai găsit ce căutai. Este-aici la Slătiori O soacră cu trei nurori etc. Măi fecior din cela sat Umbli noaptea la furat O nevastă cu bărbat? Și te-au prins și te-au legat Și te-au dus la judecat Judecata ți-i făcută Strânge-o-n brațe ș-o sărută. 11 Aprilie 1956 Vizită la Palatul Rectorului. În curtea interioară monument din sec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
masă atâtea șervete, tacâmuri și farfurii "pentru trei fasole la doi oameni". Întâlnirea între lița Sofia și lelea Măriuca. Întâlnirea între lița Sofia și cucoana Aura. Apropos de motanul acesteia cu care cucoana Aura se mândrește, lița Sofia: La noi, nevestele fac și cresc pui de om". Istorisirea lui Mujic cu "legea" ce se discută în parlament ca "bărbații să aibă două neveste". EPITAF* Drag drumeț Eu am fost Cântăreț Pe-acest pământ Luam rost De la vânt Și splendoare De la soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sofia și cucoana Aura. Apropos de motanul acesteia cu care cucoana Aura se mândrește, lița Sofia: La noi, nevestele fac și cresc pui de om". Istorisirea lui Mujic cu "legea" ce se discută în parlament ca "bărbații să aibă două neveste". EPITAF* Drag drumeț Eu am fost Cântăreț Pe-acest pământ Luam rost De la vânt Și splendoare De la soare Fost-am fost Și nu mai sunt. ADDENDA (1907-1944) [RAPORT CĂTRE SPIRU HARET]* Confidențial Unii învățători din județul Suceava, în vremea răscoalei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a întâmplat că un om a fost împroprietărit când s-au dat pământuri. La vr-un an după ce s-au dat pământurile, omul ista a plecat în lume, pribeag, că era așa, un fel de om fără căpătăiu. Și-a lăsat nevasta c-un copil și el s-a dus, și n-a mai știut nimica satul despre dânsul. Acù în urma lui, femeia a crescut copilul, a muncit din greu, ș-a făcut ce-a făcut, ș-a ținut pământul. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numele lui e trecut pământul. Vânzarea nu-i bună căci e făcută cătră târgovăț, dar numai el o poate strica. Apoi el ce s-o strâce, că-i un nemernic. Și cum să rămâie așa pe drumuri omul gospodar, cu nevasta și copiii... Zice că au să vie cu portărei, să-l deie afară... Asta cam ce fel de dreptate și lege e? Acù omul spune așa că el nu se duce, că el cu sudoare a muncit și și-a câștigat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dreptate și lege e? Acù omul spune așa că el nu se duce, că el cu sudoare a muncit și și-a câștigat pământul, că el a făcut casă și tot ce are, că el e om cu copil și cu nevastă, și dacă-i așa, și nu-i pe lumea asta o rânduială, el se pune cu pușca, și cine-a intra la casa și la pământul lui, să-l scoată, nu mai vede lumina soarelui, îl pușcă!... Mare amărăciune! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apucat a mânca lupul oaia, gata, îi bună mâncată... Da' a fi și cum spuneți dv., parcă noi ce știm?... Și ne privea c-un zâmbet ușor de durere, și cu ochii umezi, căci, după cât auzeam, din șoaptele din jur, nevasta gospodarului cu năcazul, era fata lui, și copiii cari aveau să rămâie pe drumuri, erau nepoții lui. Altă dată, tot pe vreme de iarnă, intru în sat la Roșcani. Sat cuprins, de buni gospodari. Era Duminică. Veneau de la biserică bărbații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Prin păduri fără sine Prin sat fără rușine Prin poieni fără drum Prin câmpii fără cărări Pe drumuri cu gloduri Peste ape fără poduri Peste garduri Fără pârleazuri. Și de le-i găsi La mese-ntinse, Cu făclii aprinse, La neveste grase Și fete frumoase Să-i pară cățele viermănoase Numai eu să-i par frumoasă, Numai eu să-i fiu aleasă. Se rostește afară la cheutoarea casei, înfigând un cuțit în pământ * CHEMAREA LUNEI ( Când s-arată crai nou) Lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
resimte afinitatea. Ardiu este „omologul” lui „Arghir, cel mai pedepsit cu dor”, sintagmă întâlnită și în baladă, chiar de la prima apariție a personajului: „Al mic că-mi zicea,/ Ardiu - crăișor,/ Pedepsit cu dor,/ Ardiu făr' de casă/ Și făr' de nevastă”. Calitatea lui nefirească este aici „dorul” cu care pare să se fi născut, ca după o făgăduință parentală. Cum poate fi prințul „făr' de casă”? Cele două absențe menționate în versurile de mai sus, adăugate dorului „organic”, fac din Ardiu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ea te-oi culca,/ Colea pe băștea./ Voi când v-ați iubea,/ Și ați adurmea,/ Rău o venea,/ Dila iea o fura/ O viță de păr din cap,/ Și atunci zâna ț-a plecat./ Rămâi făr’de casă/ Și fără nevastă”. Octavian Buhociu dă o altă etimologie numelui Ardiu: „aprins, furios de la «arde»”, și la fel de tentantă este și apropierea de maghiarul Erdo, „pădure”, căci îl încadrează pe erou în clasa întemeietorilor cu puteri vegetaționale. Ardiu, Arghiu, Arghir sunt însă, fără îndoială
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Casa de pe „ceea lume” este o ipostază comună speciilor folclorice. Balada Arian ăl mic I(30) așază casa mare „cu nouă ușcioare” într-un vad de mare, loc ce implică o posibilă trecere către tărâmul în care eroul își găsește nevasta. Strâmtoarea-, poartă între lumi, duce la o așezare mitică, prezentă în basmele românești și în cântecele ritual-ceremoniale: „șiacolo la vale,/ Este-o casă mare,/Cu ferești la soare,/Ușa-n drumul mare,/ Strașina rotată,/ Strânge lumea toată”399. Casa de pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sa, Lina este aruncată în lac, moment în care Domnul trimite un pește pentru a o salva prin înghițire. Spațiul corespunde întru totul decorului primordial: „Pe Lina am dus/ La măru-nflorit,/ La lacu rotund,/ Cela fără fund”. Moartea simbolică a nevestei tinere se încheie după un pescuit magic cu plasă din mătase, identică celei cu care în colinde fata prinde dulful agresor al grădinii ei: „Nevodarii nevoade făcea,/ Nevoade mari de mătasă,/ Pe Lina s-o găsească./ Jăman - crai ce făcea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de-asupra noastră niște pături, velințe, ce-o fi ca să nu se vadă lumina!”. Un alt motiv frecvent în basme, ce declanșează adeseori nunta cu feciorul de împărat, constituie o încununare a traseului inițiatic: „ - De m-ar lua acesta de nevastă, i-aș face doi copii de aur”. Singura alegere potrivită pentru eroul care câștigă lupta împotriva haosului, fata nubilă cu trăsături excepționale perpetuează emblema magică aducând pe lume copii solari al căror destin demonstrează forța lui Solis Invicti. Ipostază astrală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
își așteptau cu grijă colindătorii, pentru a parcurge traseul inițiatic simultan cu colinda și pentru a ajunge să fie pețite de „împărați”. Dominanta acvatică și simbolul nubil al florilor se întâlnesc circular în declarația fetei înseși: „ -Nu sînt fată, nici nevastă,/ Nici de sus nu sînt picată:/ Dar sînt floare după mare,/ Adusă-n corăbioară” (Bogdănești - Argeș). Dacă în conăcăria de la nuntă floarea din grădină care se ofilește în așteptarea iubirii este expresia totemică a feminității casnice, diafane, sintagma „floare după
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mult se ofilește”(Sibiu). Gestul ruperii florii anunță intenția maritală și prin codul grădinii îngrijite de fata de măritat, a cărei distrugere constituie o provocare și o revendicare: „... intră călare în grădină și începu a-și încura calul printre flori. Nevasta zmeului, fata împăratului a mai mare va să zică, când l-a văzut alergând prin grădină și stricând florile a deschis fereastra și i-a strigat” (ChirculeștiVâlcea). Fata aflată în leagănul mitic este tulburată din izolare de gestul brutal ce modifică mesajul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înmormântate să revină la forma umană doar noaptea, când mănâncă pe ascuns din bucatele împărătești, ca semn al reintegrării în lumea fenomenală. În colindele de fată mare, inițiata însăși declamă natura vegetalacvatică a ipostazei sale: „Eu nu-s fată, nici nevastă,/ Ci io-s floare de pe mare,/ Rozmarin, miroasă tare,/ De m-o bate vântu-n dos,/ Umplu țara de miros./ De m-o bate vântu-n față/ Umpli țara de dulceață” (Lipova - Arad). Mireasma resimțită în toată țara redă amplitudinea funcției pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu ajutorul dracilor care o servesc. Balada nu oferă date despre o posibilă metamorfozare în broască în urma unui blestem și nici nu conține hybrisul arderii pieii de animal de către erou. Deznodământul e dat de moartea punitivă a împăratului care cere de nevastă tocmai pe nora sa, broasca. Revenind la funcțiile identificate de Propp, subiectul de basm al baladei Broasca Roasca începe prin lipsa miresei (VIIIa,1) care declanșează mecanismul epic. Eroul pleacă de acasă în căutarea suliței indicator (funcția XI) și se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pereche cu remedierea, plecarea, dobândirea ajutoarelor năzdrăvane, succesul cu care sunt trecute probele și căsătoria eroului, finalitate a ritualului de inițiere eroic, sunt motivele recurente în baladele ce conțin alegoria căsătoriei. Balada soarelui ce vrea să-și ia sora de nevastă se apropie tematic de Ciclul Incestului delimitat de Lazăr Șăineanu în cultura română și cea universală, cu diferența că nu relația de paternitate este aici incriminată. Funcția declanșatoare a firului epic e desigur cea a absenței unei mirese potrivite (VIIIa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dintâi este „omologul” lui „Arghir, cel mai pedepsit cu dor” din povești, sintagmă întâlnită și în baladă, chiar de la prima apariție a personajului: „Al mic că-mi zicea,/ Ardiu - crăișor,/ Pedepsit cu dor,/ Ardiu făr' de casă/ Și făr' de nevastă”. Al treilea născut al împăratului are totdeauna calități deosebite și este cel care izbândește. În insula din centrul mării, grădina împăratului este mereu jefuită de apariții misterioase. Mărul, ipostază autohtonă și utilă social a lui axis mundi, leagă în permanență
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
venea;/ La baltă când ajungea,/ De cămăși se dezbrăca/ Șincepu a se scălda./ Da’ Pătruță ce-mi făcea?/ Cămășile la zâne-mi lua/ Și pe fugă se punea”. Urmează episodul făgăduinței că zâna mică, „Inelușa”, va fi dată lui de nevastă în schimbul cămășilor, promisiune reînnoită de „a mai mică” însăși. Este cunoscut că la nuntă mireasa oferă mirelui o cămașă la schimbul de daruri. Hainele sunt identificate cu personalitatea celui ce le poartă (de aici folosirea lor în magia prin contagiune
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
haosul imanent, precum și dobândirea recunoașterii sociale, datorată contagiunii dintre profan și energiile sălbatice: „- Lasă-te tu de luptat/ Și pe mine de săgetat/ Și mă leagă de cureară/ Și mă du pe ulicioară,/ Pe ulița grecilor,/ În cinstea fetelor,/ În ciuda nevestelor./ Și cînd te-or vedea,/ Pe tine te-or lăudară” (Casimcea - Tulcea). Monstru devorator din aceeași clasă cu lupul, de care îl apropie și funcția psihopompă, leul reprezintă timpul mistuitor, în fața căruia lupta fizică sau armele sunt zadarnice. Puterea magică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]