KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...427 428 429 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503

rămase deznădăjduit, nu îndrăznea să deschidă vorba, parcă și prin el trecuse nevăzută umbra amară a acestui sfârșit. Ochii, de pe zăpadă, ca două bucățele de lună, îl căutau. Până acasă, Pădurarul nu mai deschise gura. Anuca i-a primit cu obrajii scăldați în lacrimi, pe care grăbea să-i șteargă cu dosul palmelor, zicând: „De ce i-ai omorât, tătai!...“ Moșierul făcu ochii mari de mirare. A doua zi, pădurarul i-a povestit moșierului, de ce a jurat că nu va mai împușca

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
verde crudă. Ceva îi spunea bătrânului că acolo este esențialul... Îl simțea în nervi și în mușchii încordați până la plesnire, ca el însuși, tot freamătul și întreaga lui frânare. Numai sângele nu și-l putu stăpâni... Roșeața îi biruise smoleala obrazului. Tâmplele îi băteau ca doua aripi țintuite. ...L-au lăsat într-un desiș, alungându-l de lângă ei.. Emoția îl cuprinse și pe Anton ca o contagiune subită... și, pierdut, a început să tremure pentru el. Anton, pădurarul, era un om

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
nimic... dar, acum îi era rușine s-o spuie în fața feciorului său. Și, pe loc se pomeni cu ochii scăldați în lacrimi, amintindu-și de Axinia, nora lui, mama Anucai. „-Ci fatî grozavă o fost !“... își zise el ștergându-și obrajii cu dosul palmelor. „Ei, da‟ Anuca ari cui sămana!“... își iubea mult nepoata. Cel mai mult îi plăcea, când Anuca îl lua de mână și-l îndemna râzând, așa cum numai ea putea... - Hai bunicule... hai tătăiță, să ne fugărim prin

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
frigurile copilăriei, tresări. De afară se auzi un urlet prelung și cutremurător de jalnic. - E Suru! murmură el cu glas tremurat și cu răsuflarea tot mai grea... pe frunte îi răsăriră broboane reci de sudoare. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii. I se păru că toată napasta lumii are să se abată asupra lui. - Acuș mă duc... mă duc după baba mea!.. Și, gândul îl purta cu ani mulți în urmă, când a Gheorghe TESCU 190 adus-o din Tăcuța, de peste deal

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
clipă la baba lui, cu ochii pierduți în zare, frămăntându-l un gând... Să-și vadă baba, acolo sus... sus. Simțea, din ce în ce mai puțin spaimele morții... Gândul i se duse iar, o clipă la Lina lui... lacrimi începură să-i curgă pe obraji. Simțea cum un frig îl cuprinde din toate părțile, Anuca, fata pădurarului 191 cum îi răcește carnea, cum îi amorțește sângele, cum i se sleiește voința... Numai gândul îi mai pâlpâia... ca un opaiț în care s-a topit seul

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
i-a recunoscut urechile cu pămătufuri și barba plină acoperindu-i fălcile. I s-a tăiat răsuflarea... De când îl urmărea... Râsul își întoarse capul și se uită în jos, direct spre el. Anton s-a lăsat, puțin, încet în jos...obrazul său păstra taina unei hotărâri luate de mai înainte, dar, când și-a înălțat privirea, râsul dispăruse după creastă. „Cine știe, dacă‟mi va mai ieși vreodată în cale, și, când?! își zise el oftând, cu regretul marelui vânător. „Totuși

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
ca doi muguri sub atingerea ușoară a degetelor. Odată întins în culcușul pregătit de Anuca, căpriorul își rotea mereu privirea în jur și ochii lui sălbatici scrutau înconjurul. Bucuria Anucăi nu cunoștea margini; își lăsă capul în jos, lipindu-și obrazul de botul lui lung și ascuțit. După Pârvu și Suru, avea încă un prieten... care, nu vorbea niciodată, care nu-i spunea vorbe rele, ori de dojană ca ale copiilor din satul din vale. Căpriorul îi deveni prieten bun; stând

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
Copilăria ei creștea, spre viață, ca zborul ciocârliei spre soare. Frumoasă la chip, înăltuță, subțirică, purtând o rochiță, cusută de doamna învățătoare pentru ea anume, albă înflorată, cu o fundiță roșie la mânecuțe și la piept... Cu buzele vii și obrajii fragezi și rumeni, când mergea în sat, atrăgea toate privirile asupra ei. Surprinzător, dar, deși trăia izolată în pădure... era mai precoce și cu o gândire mai adâncă, decât fetele de seama ei. Învăța de toate cu multă ușurință, se

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
spaimă, când îl găsi în casă agonizând, dându-și sufletul, horcăind, cu ochii dați peste cap, albi și însângerați, luptând cu moartea. Cât de mult a regretat că n-a fost lângă el în ultimele clipe de viață! Își ascunse obrazul în palme... îi era frică să-l vadă agonizând. După aceea, zilele și nopțile ploioase de toamnă mohorâtă, se scurgeau neîndurat. Moartea bunicului o urmărea necontenit. Nu știa ce e moartea, dar când se gândea la ea îi era frică

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
larg. Joc simplu și patriarhal, simbol al unirii tuturor într-o singură familie. Lăutarii cântă și din gură, cu strigături tărăgănate, și deodată, o dau iar într-o sârbă îndrăcită... hora se strică și rămân numai cei care pot. Cu obrajii în flăcări, cu o poftă sălbatică flăcăii se prind pe după umeri într-o sârba așa de vijelioasă, cu dupăială și chiote sălbatice, de crezi că a venit sfârșitul lumii. Stai și te întrebi; ce descătușare de energii nebănuite stă în

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
e la mijloc inima, nu se întorc așa ușor mințile unei femei“, își zise el. Fata era înaltă, zveltă, cu părul auriu, de culoarea orzului copt, lins pe frunte și legat într-un coc mare, ochii mari de culoarea sinelei, obrazul alb trandafiriu, nasul subțire cu nari pâlpâiitoare și gură fermecător arcuită... Sânii zglobii, drepți, plini de o viață misterioasă, pâlpâiau fără încetare. Șoldurile glorioase, pline de voluptate, picioare desăvârșite cu glezne delicate. Era de o perfecțiune copleșitoare. Și, fără să

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267

Da. Păi... El râse. Și există cineva în viața ta, Darcey? —O, mă știi, îi spuse ea. Nici o șansă. O privi cu afecțiune, și ea se grăbi să îi spună că trebuie să plece. Își strânseră mâinile. Schimbară săruturi pe obraji. Aftershave Cerruti, își spuse Darcey. Întotdeauna îi aducea aminte de el. Fusese bun cu ea, iar asta îi făcuse bine, și fusese o perioadă de pasiune intensă. Dar n-ar fi durat. —Hasta luego, îi spuse ea întorcându-se să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Dar căminul părintesc nu se schimba niciodată - chiar atunci când Minette redecora sau cumpăra mobilă nouă, aceleași tablouri atârnau pe pereți, aceleași obiecte decorau rafturile, iar casa avea întotdeauna un aer primitor și sigur. Salut, chérie. Minette o sărută pe amândoi obrajii când Darcey trecu pragul. — Cum a fost călătoria? — În regulă, zise Darcey și o îmbrățișă la rândul ei. Amelie adulmecă aerul cu poftă. —Coci prăjituri? întrebă ea. — Am făcut un ștrudel cu mere pentru Darcey, zise Minette. —Pentru mine nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Amelie. Ar trebui să mă duc să le văd, zise Darcey intrând în sufragerie. Minette, care, conform lui Tish, își părăsise în sfârșit dormitorul în dimineața aceea, stătea ghemuită pe un fotoliu din colțul încăperii, cu ochii înroșiți și cu obrajii brăzdați de urmele lacrimilor. Cum dădu cu ochii de Darcey, izbucni din nou într-un plâns convulsiv. Cele trei fete se priviră uluite. Nici una nu o mai văzuse pe mama lor plângând în halul ăsta. Uitându-se la un film

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
cariera și acum avea un magazin de specialități culinare. Sosi la restaurant cu câteva minute după el; sorbea deja dintr-un pahar de vin roșu-aprins când chelnerul o conduse la masă. —Darcey, exclamă el ridicându-se și sărutând-o pe obraz. Ciao, bella. Ea îi zâmbi. —Bună, Rocco. Come stai? Foarte bine, răspunse el. Și tu? Arăți minunat în seara asta. Ea zâmbi din nou. —Grazie. Dar tu arăți minunat mereu. Ea râse. Și tu întotdeauna mă flatezi. Nu te flatez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
tu întotdeauna mă flatezi. Nu te flatez, ăsta-i adevărul. Se privi în oglinda de pe peretele opus. Părul ei blond era lucios și moale, ochii albaștri îi sclipeau mulțumită picăturilor revigorante pe care le folosise, și noul ei fard-cremă conferise obrajilor o strălucire sănătoasă. Purta o rochie turcoaz decoltată, cu bretele înguste și cristale Swarovski micuțe țesute de-a lungul decolteului. —Spune-mi ce se mai întâmplă în viața ta, inamorata? întrebă. —O, ca de obicei. Îi turnă niște vin tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
natural. — Există un minibar și în camera mea, îi șopti ea ușor. —Perfetto. Luară ascensorul spre etajul cinci. Rochia turcoaz i-o desfăcu înainte chiar să închidă ușa dormitorului. Rocco plecă la ora unu dimineața. Ea îl sărută pe amândoi obrajii și apoi pe buze, și el o rugă să îl sune data viitoare când avea să treacă prin Milano. De îndată ce-l văzu plecat, Darcey pregăti baia și se întinse în cada plină cu apă caldă și parfumată, privind picăturile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
venit mult prea devreme. Dar băieții se uită la fotbal la televizor și știi că pe mine mă cam plictisește. Mi s-a părut o idee mult mai bună să vin aici. Îi zâmbi întinzându-se să o sărute pe obraz. Nu-i vina ta deloc, spuse ea întorcând și celălalt obraz. Eram pe cu totul altă lume, și știi cum fac eu. Domnișoara Neîndemânatică, așa ar trebui să mă cheme. —O, nu chiar. Și n-am vrut să-ți întrerup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
televizor și știi că pe mine mă cam plictisește. Mi s-a părut o idee mult mai bună să vin aici. Îi zâmbi întinzându-se să o sărute pe obraz. Nu-i vina ta deloc, spuse ea întorcând și celălalt obraz. Eram pe cu totul altă lume, și știi cum fac eu. Domnișoara Neîndemânatică, așa ar trebui să mă cheme. —O, nu chiar. Și n-am vrut să-ți întrerup baia. Păși în holul de la intrare și adulmecă mulțumit aerul. — Ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
întinse cana. —Sunt așa un idiot, mărturisi el. Și un adevărat fătălău. Tu în schimb erai atât de puternică și de hotărâtă, și nu aveai pe tine decât un halat de baie! Sunt impresionat. Darcey se înroși, sărutându-l pe obraz. —Mersi. Mă duc acum să-mi usuc părul și să mă îmbrac cu ceva mai mult decât un halat de baie. Din partea mea nu e nevoie. Îi zâmbi slab când ieși din cameră. Nu era un început foarte reușit, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
California? o întrebă Aidan pe Nieve. În câteva săptămâni, răspunse aceasta. Probabil că n-am să rămân chiar falită, deși mama numai asta îmi prezice. —Ești prea dură cu ea, zise Darcey blând. —Fii serioasă! Două pete roz apărură pe obrajii lui Nieve. Știi cum e ea, Darcey. Nimic din ce fac eu nu e destul de bun. Darcey dădu din cap înțelegătoare. Îi plăcea de Gail Stapleton, dar trebuia să recunoască faptul că nu era la fel de îngăduitoare ca Minette. Câteodată Darcey

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
să facă nimic prea evident, cum ar fi să o prindă pe Nieve singură, dar oare nu-și dădea seama și singură că nu prea era dorită în seara aceea? Deși poate că într-adevăr nu se prindea. Nieve avea obrazul tare gros câteodată. Darcey dădu pe gât paharul de apă și intră în sufragerie. Îi găsi pe Aidan și pe Nieve râzând. —Care-i bancu’? întrebă ea așezându-se. —Nimic, zise Nieve veselă. Discutam despre problemele cu informatica. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
era ceva în neregulă cu relația lor. În neregulă? întrebă el stingherit. — Da, în neregulă. — Nu e din cauza ta... începu el șovăitor. —Rahat! Nu se putu abține. Nu plănuise să izbucnească în plâns, dar lacrimile începură să-i șiroiască pe obraji până să aibă timp să se stăpânească. Te desparți de mine, nu-i așa? Darcey, suntem tineri amândoi. N-aveam nici o șansă să rămânem împreună toată viața. —Mi-ai zis că mă iubești. Ai făcut dragoste cu mine! Ai... — Fii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
tine, scrise ea. Dacă trec acum pe la tine, s-ar putea să întârzie. N-are nimic. Cum vrei. Biroul lui Neil era la etajul următor. Făcu un ocol pe la toaleta femeilor ca să își dea la repezeală cu niște pudră pe obraji și cu niște strugurel pe buze. Apoi se grăbi să urce și să bată la ușa deja deschisă a biroului lui. —Intră. Îi zâmbi, iar Darcey simți cum îi bate inima mai tare. În vremuri de mult apuse, desigur, zâmbetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
ar putea considera hărțuire, spuse. Absolut, i-o întoarse ea cu o figură serioasă. —Mă scuzi. Dar nu arăta nici cea mai mică urmă de regret. — Mi-ar plăcea să te hărțuiesc puțin. —Neil! Darcey simți sângele năvălindu-i în obraji. Mă rog, nu să te hărțuiesc, o drese el repede. Doar că... am o slăbiciune pentru blonde cu ochii albaștri și cu ten ca piersicile care mă pun la punct - cam ce-ai făcut tu cu mine la restaurant când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]