14,215 matches
-
pe trotuarele de piatră ale Vienei, vesteau cadențat trecerea lui, cu mult înainte de a-și face apariția. Se oprea să sărute mâna unei prostituate, fără să observe sluțenia unui chip topit de boală și alcool, surd la hohotul ei de râs, spart și batjocoritor. Ca un logodnic timid îi lua brațul, să o petreacă prin cele mai elegante localuri vieneze, oferindu-i șampania și crabii, cu distinsă și largă generozitate. Spre ziuă, când patronul îi prezenta respectuos socoteala, acest copil adorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să râd și eu. A râs și Doamna Patanetschek, săltându-și țâțele ca două bășici de porc, umflate. Râdea cu buze vaginale, clănțănind din strungăreți și hohotele îi săltau buricul neastâmpărat și vizibil sub cămașa de muselină. Oprită brusc din râs, ne-a zugrăvit, oftând în răstimpuri, prăbușirea stabilimentului ei celebru altă dată. Ne vorbea mai ales de o fetiță japoneză, cea mai căutată dintre pensionarele ei, care după fiecare împerechere își usca sexul cu o foiță de orez. Omul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
circular acoperit cu linoleum lustruit, trec mereu tălpile de pâslă, sau ghetele care scârțâie. O cheie nimerește anevoios în gaura ușii de alături. Se aude răsucitul ei în broască. Un bărbat spune ceva însoțitoarei care râde hohotind. După salvele de râs urmează o pauză, o romanță sau un reproș. De jos, din cafenea, ajung până la mine frânturile orchestrei, cu vocea contrabasului pe două tonuri diferite. Mâine voi pleca mai departe, să mă izbesc de mine însumi la răspântie. Ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și alte slăbiciuni. Bunăoară atunci când trebuie neapărat să plâng, zic „scârț”, mă așez pe joben și scot panglici pe nas și pe gură. După fiecare spectacol, cam de felul ăsta, mă bat cu palmele peste burtă și mă aștern pe râs. Mă cunosc prea bine ca să mă pot lăsat influențat de părerile nostime ale câtorva chinezi. Firește că nu sunt de acord cu felul meu de a fi, din care pricină ocolesc oamenii. Îmi displace silueta mea de clovn travestit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că ține să-mi ascundă un amănunt din viața lui Rudolf, care începuse să mă intereseze. Hărțuit de insistența mea, se hotărî cu greu să-mi povestească ultimul și cel mai tragic amănunt: „Ziua bună se cunoaște de dimineață”, îmi râs Rudolf, cu limba împiedicată din cauza băuturii. La unsprezece ani și jumătate, m-am sprijinit pentru întâia dată cu pieptul de dosul Paraschivei. Stătea în bucătărie aplecat peste albie și freca rufele cu o pereche de brațe groase cât pulpele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lichid, Înainte de a fi Înghițită. Într-o zi care rămăsese memorabilă, Fletcher Îl vizitase pe scriitor la Lamb House, iar prânzul se transformase Într-un ritual În care preotul și acolitul se cântăriseră reciproc. Slujitorii abia dacă Își puteau stăpâni râsul văzându-i pe cei doi mestecând solemn de șaizeci de ori fiecare dumicat de friptură. În consecință, ritmul conversației era unul lent, iar masa se prelungi neobișnuit de mult. Mulți dintre cei aflați În cercul scriitorului, nu numai slujitorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sofisticați din Londra s-ar fi mirat enorm să Îl vadă la New Grove House Într-o seară de duminică, participând la jocuri zgomotoase precum baba-oarba, caută-degetarul sau de-a v-ați ascunselea, jucând gajuri sau mimă printre hohote de râs, strigând „Bravo!“ și „Bis!“ când Du Maurier interpreta cu un glas plăcut de tenor vreunul dintre cântecelele sale favorite, „Bravul plimbăreț“, balada lui Thackeray despre Micul Billee, sau „Mimi Pinson est une blonde“ și alăturându-se cu elan refrenului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
comun față de cărți și de arta scrisului. — Mă mir că ai avut răbdare să-i citești povestirile alea nesărate, zise Alice țâfnoasă. Gelozia ei era atât de transparentă, Încât Îi dădea posibilitatea să o tachineze, la rândul lui, luând În râs subiectul. Dat fiind că ducea o viață retrasă, aventurându-se doar arareori să iasă din casă, pericolul ca Alice să Încurajeze bârfa londoneză era mic, dar nu o putea Împiedica să facă aluzii Întunecate În scrisorile către William. Fenimore știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi făcuse o vizită dnei Gladstone. „Dna G.: Părinte, se duce țara de râpă. Episcopul: Ah, credeți-mă, e deasupra noastră Cineva care va pune ordine În lucruri. Dna G.: Da, coboară și el imediat.“ Citind-o, Henry izbucni În râs pentru prima dată după multe zile, dorindu-și mai acut ca niciodată ca prietenul său să poată veni la Veneția. Era limpede Însă că Kiki se simțea prea Împovărat de griji financiare și responsabilități familiale pentru a se Îndepărta prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sunt Încântat, Îi spuse Henry sincer. — Abia aștept să Îți arăt câte ceva din el. Dar deocamdată e prea devreme. O să-mi facă mare plăcere. Când vrei tu. — Dar trebuie să fii sincer. Vreau să-mi spui dacă mă fac de râs. Din experiența lui Henry, atunci când scriitorii Începători Îi arătau roadele muncii lor și Îl rugau să fie sincer, sinceritatea era, de obicei, ultimul lucru pe care Îl doreau, iar dacă Îi erau și prieteni, situația putea deveni delicată. Învățase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
chiar distractivă. Perspectiva aspectelor practice ale montării unei piese, a cunoștinței cu actorii, a participării la repetiții, a consultărilor cu privire la costume și decoruri Îi dădea de acum fiori incontestabili de plăcere. Și apoi, emoția la vederea piesei jucate În fața publicului, râsul și aplauzele... Ajuns În punctul acesta cu gândurile, de cele mai multe ori Începea să viseze cu ochii deschiși, scăldat În lumina aurie a reflectoarelor, În care el, impecabil În ținuta de seară, era smuls pe jumătate Împotriva voinței sale din culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Roma și New York, să fie azvârlit aici În miez de iarnă, În stațiunea aceasta plată și fără personalitate, parcă de la marginea lumii civilizate, așteptând emoționat să i se hotărască soarta de dramaturg aspirant. Gândul acesta Îi provocă un hohot de râs tare, ca un lătrat, la adresa propriei persoane, care făcu un trecător să Îl privească atent și dezaprobator, evident convins că era beat. Își continuă drumul spre teatru. Bărbatul din ghereta de la intrarea actorilor Îl recunoscu. — N-a venit nimeni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de Încântare, iar reacția dumneavoastră este extrem de inteligentă. Vă felicit pentru jocul extraordinar, care mă convinge că aveți despre piesa aceasta o părere aproape la fel de bună ca și mine. Era o provocare tipică, primită, așa cum se cuvenea, cu hohote de râs, dar sentimentele lipsite de modestie erau, dacă se gândea mai bine, sincere și În mare parte reale. Era categoric de acord cu Wilde În ce privea jocul actorilor. George Alexander, directorul-actor care se ocupase de montarea piesei, fusese excepțional În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cel minunat? — Va trebui să aștepți ca să afli, zise Du Maurier zâmbind. Foiletonul Începe În ianuarie. — Cu o ilustrație reprezentând-o pe Trilby pozând goală, pour l’ensemble? Întrebă Henry. Du Maurier Își dădu capul pe spate și izbucni În râs. — Nu prea cred! Tot ce se vede din ea, din punctul ăsta de vedere, sunt picioarele goale. Ajunseră la Staithes la scurt timp după prânz. Pentru un port atât de mic și de Îndepărtat, Înghesuit Într-o râpă Îngustă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plastici nu reproduc părul pubian... artiștii adevărați, vreau să zic. Era, evident, jenat de aluzia la inconstanță, căci adăugă meditativ: — În fine, femeile ar putea Învăța să se radă, la fel ca bărbații, dar În alt loc. Henry izbucni În râs și Du Maurier, care nu intenționase să facă o glumă, surâse bleg. Mai târziu se plimbară pe chei, privindu-i pe pescari reparându-și plasele și Încărcându-le În bărcile lungi și Înguste, pregătindu-se pentru pescuitul de noapte, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atenție anunțul a doua oară, fără a-i găsi nici o greșeală, după care Își aruncă ochii mai departe, pe aceeași coloană. Era anunțată cea de-a 372-a reprezentație cu Băiatul cel nou. „Ce farsă extraordinară“ - Daily Telegraph. „Hohote de râs“ - The Times. Ce va putea citi aici săptămâna viitoare despre Guy Domville? „O piesă de o raționalitate fină și o Înțelegere profundă a firii omenești.“ „O dramă de o inteligență și o elocvență poetică rară.“ „O capodoperă a construcției dramatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nesfârșită de sâmbătă, În timp ce ședea la masa de lucru În birou și amurgul se făcea tot mai gros dincolo de ferestre, scriind, una după alta, scrisori de care nu era nevoie, În timp ce stătea În sala teatrului din Haymarket și hohotele de râs ale publicului i se spărgeau În valuri pe deasupra capului neatent - În vreme ce povestea aceasta, povestea lui, cu perspectiva ei dramatic limitată, continua să se desfășoare -, alte perspective existau simultan, În paralel, cum s-ar spune, Între paranteze. [George Alexander fu primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
interesează de-astea de-alde voi, așa-i, drăgălașule? Și Îi făcu sugestiv cu ochiul. În spatele lui era o mică bandă de adolescenți Îmbrăcați În același fel pestriț, care Îi priveau rânjind. Femeile se Îndepărtară cu batjocuri și hohote de râs. — Ești prieten cu Oscar? Îl Întrebă tânărul. — Bineînțeles că nu, Îi răspunse el. Scuză-mă. — Bine, dacă-l vezi, transmite-i dragostea mea! strigă tânărul În urma lui. Charlie mă cheamă. Eliberat, păși sub porticul clasic și intră În foaierul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
are să se Întoarcă la o meserie respectabilă. — Slabe șanse, Pem. Când l-am văzut În rolul chelnerului din Bătrânul evreu, am știut că și-a găsit o métier. Pe hârtie, rolul nu oferea nimic, dar el a smuls hohote de râs la fiecare replică. (Chicoti, Înveselit de amintire.) Acum, că mă gândesc mai bine, asta se Întâmpla aproape exact acum un an, pe șase ianuarie. Să sperăm că și premiera lui James va avea același succes!] „- Te duci la familia Hartlock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a scoate o epigramă sau un paradox. „- Ador să vorbesc despre nimic, tată. Este singurul lucru despre care știu câte ceva. — Pari să trăiești În Întregime de dragul plăcerii. — Dar pentru ce altceva s-ar putea trăi, tată?“ Publicul se Îneca de râs. Între timp, primul act la Guy Domville trebuie să fi Început. Imaginându-și decorul, grădina frumoasă, intrările simultane, a lui Frank Humber pe poarta grădinii și a lui Fanny, slujnica, dinspre casă - „- Sunteți căutat, domnule! Scuzați-mă, domnule, am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să-i cadă? Elizabeth vedea persoane din staluri și din sală Întorcând capetele să comenteze pe șoptite, făcându-și vecinii să zâmbească, iar când un glas de la galerie intonă binecunoscutul refren: „De unde-ai pălăria?“, de peste tot se auziră hohote de râs. Câtă iluzie dramatică mai avusese scena era acum risipită În cele patru vânturi. Elizabeth trăia un presentiment oribil că pălăria dnei Saker va avea același efect nefericit asupra lui Guy Domville ca și haina lui Edward Compton asupra Americanului. Florence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să nu o facă. Stalurile și lojele Îi ascultară respectuos argumentația, dar galeria și lojele de sus Își pierduseră orice fel de interes față de o intrigă În care nu mai credeau. Murmure joase de comentarii ireverențioase și accese nepotrivite de râs se prelingeau de la etajele superioare ale teatrului, unindu-se cu zgomotele similare din fundul sălii. Unii dintre cei așezați În staluri sau În lojele de jos se uitară În sus, sau peste umăr, dezaprobator, și câțiva șuierară câte un șșșșș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și un restaurator de pe Broadway făcea Înghețată În forme asemănătoare. — Înțeleg că există și o perie de cămine Trilby și chiar și un cârnat Trilby, dar n-aș putea spune dacă și ele au formă de picior, adăugă Sturgis, provocând râsul general. Henry participă sporadic la conversație, aruncând ici și colo câte o observație, când i se părea potrivit, lăsând evident impresia unui om perfect stăpân pe sine, căci Gosse Îi spuse Încet la plecare: — Mă bucur mult să te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a murit Trilby. Mulți par să creadă că personajele sunt, sau au fost, ființe reale. Am primit cel puțin trei scrisori de la oameni care se plângeau că n-au găsit tablourile lui Little Billee la National Gallery. (Henry izbucni În râs, bătând cu bastonul În pământ.) Mai mulți preoți s-au oferit să Îmi explice de ce greșesc fiind liber cugetător și să mă convertească la bisericile respective. („Inevitabil!“ exclamă Henry.) Și am primit o epistolă de la un domn din Virginia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
principii ferme, precum cel al lui Wolfgang Heinrichs și nu unul care a intrat în partid încă din ‘36, când în orașul liber Danzig presiunea era încă suportabilă, sunt lipsite de valoare și au în orice caz drept ecou acel râs cu care reacționează batjocoritorul din mine de îndată ce se fac auzite scuze asemănătoare: dacă am fi avut atunci... dacă am fi fost atunci... Eu însă nu am avut, nu am fost. Unchiul dispăruse, colegul de școală nu a mai apărut. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]