12,814 matches
-
o serie de probleme etice complexe, dincolo de privirile super-ideologizate pro- sau contra- din societatea contemporană peruana (Quiroz Tores 2010, Valenzuela 2011). </spân></spân></spân></p> Experiențele din Samaru, Tepoztlin, Jenin și Anzii peruani reprezintă patru posibile articulari ale unui teatru revoluționar realizat de grupuri subalterne în spațiul „lumii a treia”. Am ales aceste exemple atât de diverse tocmai pentru a sublinia că fiecare situație locală, în funcție de contextul istoric și politic specific, poate genera propriul discurs teatral revoluționar.</p> BIBLIOGRAFIE:</p> Campillo
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
articulari ale unui teatru revoluționar realizat de grupuri subalterne în spațiul „lumii a treia”. Am ales aceste exemple atât de diverse tocmai pentru a sublinia că fiecare situație locală, în funcție de contextul istoric și politic specific, poate genera propriul discurs teatral revoluționar.</p> BIBLIOGRAFIE:</p> Campillo, Maité (2015) <spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>„Víctor Zavala: <Nada me ha vencido, nada me ha doblegado> (Perú, crimen de estado)”</b></spân></spân
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
de Lăură Sanduîn eseul ”Promovarea femeii sau despre destructurarea sexului feminin” publicat în Miturile comunismului românesc (ed. Lucian Boia, Nemira, București, 1998), si care se referă la întreaga perioadă socialistă, istorică Zoe Petre are față de ”imaginea femeii revoluționare” o poziționare conservatoare, perfect încadrabila în discursul dominant al elitelor intelectuale postcomuniste. Miza argumentelor sale este de a demonstra că regimul a folosit în prima sa perioadă o strategie de ”emancipare forțată” a femeilor pentru atingerea altor scopuri. ”Anularea solidarităților
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
Nefiind organic, fiind inutil, nederivând</spân><spân style="font-family: Times,șerif;"> din dorința și nevoia de emancipare a subiecților înșiși, proiectul a fost respins. Autoarea glorifica ceea ce identifica drept strategii de rezistență ale femeilor în raport cu emanciparea forțată. ”Repulsia” față de imaginea ”revoluționară a femeii asexuate” s-a manifestat prin faptul că multe femei au preferat pălăriile, basmalelor, și că s-au străduit, în general, să atingă anumite standarde ale elegantei, ca semn al ”respectului de sine”. O rezistență pe care autoarea spune
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
și performare socială: menținerea acestor asocieri garantează bună funcționare a societății. De aceea, deschiderea diverselor domenii de activitate pentru femei (inclusiv cele asociate unor munci grele și deci tradițional ”masculine”), promovarea rolului activ al femeilor în istorie (recurenta reprezentărilor femeilor revoluționare: Ana Ipătescu, Ecaterina Varga, Olga Bancic, Hâia Lifșiț etc.), promovarea educației și deschiderea oportunităților de a ocupa mai multe poziții de autoritate este văzută în logica argumentației de mai sus că o ”mutație”, că tactica esențială în interiorul unei strategii complexe
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
acest cinema la popor? Cum să învingi represiunea și cenzura impuse de sistem? Întrebările care se pot extinde în toate aceste direcții, îi conduceau, și încă îi conduc pe mulți, la scepticism și la eschivare. „Nu poate exista un cinema revoluționar înaintea revoluției”; „cinemaul revoluționar nu a fost posibil decât în țările liberate”; „fără sprijinul puterii politice revoluționare, devin imposibile un cinema sau o artă a revoluției”. Greșeala constă tocmai în abordarea în continuare a realității și a cinemaului dintr-o
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
Cum să învingi represiunea și cenzura impuse de sistem? Întrebările care se pot extinde în toate aceste direcții, îi conduceau, și încă îi conduc pe mulți, la scepticism și la eschivare. „Nu poate exista un cinema revoluționar înaintea revoluției”; „cinemaul revoluționar nu a fost posibil decât în țările liberate”; „fără sprijinul puterii politice revoluționare, devin imposibile un cinema sau o artă a revoluției”. Greșeala constă tocmai în abordarea în continuare a realității și a cinemaului dintr-o perspectivă ce servește burgheziei
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
extinde în toate aceste direcții, îi conduceau, și încă îi conduc pe mulți, la scepticism și la eschivare. „Nu poate exista un cinema revoluționar înaintea revoluției”; „cinemaul revoluționar nu a fost posibil decât în țările liberate”; „fără sprijinul puterii politice revoluționare, devin imposibile un cinema sau o artă a revoluției”. Greșeala constă tocmai în abordarea în continuare a realității și a cinemaului dintr-o perspectivă ce servește burgheziei. Nu s-au pus în practică modele noi de producție, distribuție, care să
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
cu clasele educate din țările noastre, o înțelesese cu întârziere: zece ani de revoluție cubaneză, epopeea rezistenței vietnameze, dezvoltarea unei mișcări de liberare globală al cărei motor se afla în țările Lumii a Treia: trebuie să spunem că existența maselor revoluționare la nivel global a reprezentat condiția materială fără de care aceste întrebări nu s-ar fi născut. O situație istorică nouă, pentru un om nou, ce se năștea din lupta antiimperialistă, cerea de-asemenea o atitudine nouă și revoluționară atât cineaștilor
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
existența maselor revoluționare la nivel global a reprezentat condiția materială fără de care aceste întrebări nu s-ar fi născut. O situație istorică nouă, pentru un om nou, ce se năștea din lupta antiimperialistă, cerea de-asemenea o atitudine nouă și revoluționară atât cineaștilor din țările noastre, cât și celor din metropolele imperialiste. Întrebarea dacă un cinema militant era posibil înainte de revoluție a început să fie înlocuită, pentru grupuri încă restrânse, de întrebarea dacă cinemaul putea contribui la posibilitatea realizării revoluției. Plecând
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
afirmativ la această întrebare, procesul construcției de posibilități și-a găsit canale de propagare în numeroase țări. Este suficient să amintim filmele pe care diferiți cineaști le dezvoltă în „patria tuturor”[2], cum ar spune Bolívar, în căutarea unui cinema revoluționar latino-american, dar și news reels nord-americane, cine-giornale</em> ale <strong>Movimiento Studentesco</strong>, filmele făcute de <strong>Etats Generaux du Cinema Francais</strong> și cele ale mișcărilor studențești engleze sau japoneze, care continuă și aprofundează munca unor Joris Ivens sau
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
argumentul că o astfel de activitate va fi întotdeauna absorbită de sistem; și celălalt pol, care susține dimensiunea duală a intelectualului: pe de-o parte „opera de artă”, „supremația frumuseții”, artă și frumusețe nu neapărat legate de necesitățile procesului politic revoluționar, iar pe de altă parte un angajament politic care constă de obicei în semnarea diverselor manifeste antiimperialiste. De fapt, o desprindere a politicii de artă. După părerea noastră, acești doi poli se bazează pe două erori: prima - înțelegerea culturii, științei
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
artistice sau științifice de parcă acestea ar fi fost „universal” concepute de către clasele dominatoare, cel mult aducându-le câteva corecții. Nu se reflectează suficient de adânc asupra unui teatru, a unei arhitecturi, a unei medicini sau psihologii, sau asupra unui cinema revoluționar. Nu se reflectează suficient asupra unei culturi făcută de și pentru noi. Intelectualul privește fiecare dintre aceste practici drept unitare și corectabile doar din interior, și nu din afară, cu metode proprii și noi. Un astronaut sau un soldat folosește
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
și construiește în locul lor „zone strategice”, parte din planuri urbanistice pentru înlesnirea unei eventuale intervenții militare. Organizațiilor de masă, pe de altă parte, le lipsesc facțiuni specializate profund în medicină, inginerie, psihologie, arte sau cinema care să fie ale noastre, revoluționare. Pentru a fi eficiente, organizațiile muncitorești trebuie să recunoască prioritățile fiecărei etapă de luptă, prioritățle necesare în lupta pentru putere sau cele pe care le cere triumful procesului revoluționar. Exemple: prioritatea de a dezvolta o muncă de sensibilizare și politizare
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
medicină, inginerie, psihologie, arte sau cinema care să fie ale noastre, revoluționare. Pentru a fi eficiente, organizațiile muncitorești trebuie să recunoască prioritățile fiecărei etapă de luptă, prioritățle necesare în lupta pentru putere sau cele pe care le cere triumful procesului revoluționar. Exemple: prioritatea de a dezvolta o muncă de sensibilizare și politizare asupra necesității luptei politice militante pentru cucerirea puterii; prioritatea de dezvoltare a unei medicini care să servească pregătirii oamenilor apți pentru luptă în zonele urbane sau rurale; prioritatea de
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
domeniu de lucru, subordonându-le priorităților colective, este cea ce poate umple spațiile goale apărute în lupta pentru liberare; tot această fortificare ne va trasa, cu mai multă precizie, rolul intelectualului în vremurile noastre. Este evident că cultura și conștiința revoluționară la nivelul maselor nu se vor putea ridica decât după cucerirea puterii politice. Dar nu este mai puțin valabil faptul că folosirea mijloacelor științifice și artistice, împreună cu cele politico-militare, va pregăti terenul pentru ca revoluția să devină realitate iar problemele care
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
luptă, sarcina următoare este identificarea „tranșeelor” dușmanului și a locului și modalităților de amplasare a propriilor structuri de rezistență. În această căutare zilnică, dificilă și dramatică, se poate naște, începând chiar din acest moment, un cinema, o medicină, o cultură revoluționară, acea bază în care apar fermenții acelui om nou personificat de Che Guevara. Nu un om abstract, nu „liberarea omului”, ci un alt om, care se poate ridica din cenușa oamenilor vechi și alienați care suntem, și care va contribui
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
există o „artă proletară” sau o artă „neburgheză”, din punct de vedere al semnificației istorice a artei și din punct de vedere al procesului de producție. Lucrurile au potențialul să se schimbe odată cu avansul tehnologic și în condițiile unor procese revoluționare, dar deocamdată suntem departe de acel moment. Or, dacă cădem de-acord că toată arta este produsă și controlată de ceea ce definim, desigur vag și precaut, drept „clasă de mijloc” sau „burghezie”, devine clar că o încercare de raportare politică
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
dinamici de putere din procesele de producție, trebuie să diferențieze în primul rând în funcție de conținutul / mesajul / potențialul de influență politică al actului artistic analizat. Această analiză nu are de ce să opereze cu categorii precum „disprețul” pentru opere lipsite de mesaj revoluționar: după cum ne-au arătat Leni Riefenstahl și atâția alții, putem avea enorm de învățat chiar de la cele mai reacționare demersuri artistice - la nivelul soluțiilor formale, sau al transpunerii artistice a discursului politic și tehnicilor de propagandă. Însă, putem să fim
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
demers exclusiv calofil sau de celebrare a luxului, zugrăvirea bogăției într-o estetică flamboaiantă este punctul de plecare pentru expunerea epică, în manieră simili-brechtiană, a desfășurării economico-politice care permite existența acestui lux exagerat pentru cei puțini și pentru explicarea mecanismelor revoluționare care îi vor pune capăt. Tocmai construcția exagerată a luxului îi denunță falimentul etic. Nu există nicio regulă conform căreia, pentru a condamna luxul, trebuie să îl ascunzi sau să îl prezinți ca pe ceva neinteresant și plictisitor. În schimb
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
și susține destul de explicit că singurele schimbări pe care le pot face agenții exploatatori sunt la nivelul îmbunătățirii relațiilor de familie, ei bine, că aceste rezolvări sunt cele „juste” artistic și politic. În schimb, rezolvările artistice care potențează mesajul explicit revoluționar, construit dialectic și metodic, într-un film care descrie, ce-i drept retroactiv, procesul de schimbare revoluționară, acestea sunt problematice și, în ultimă instanță, nu „condamnă luxul” destul de explicit. Din punctul meu de vedere, o astfel de perspectivă se încadrează
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
îmbunătățirii relațiilor de familie, ei bine, că aceste rezolvări sunt cele „juste” artistic și politic. În schimb, rezolvările artistice care potențează mesajul explicit revoluționar, construit dialectic și metodic, într-un film care descrie, ce-i drept retroactiv, procesul de schimbare revoluționară, acestea sunt problematice și, în ultimă instanță, nu „condamnă luxul” destul de explicit. Din punctul meu de vedere, o astfel de perspectivă se încadrează perfect, deși poate involuntar, într-o serie de tentative de minimalizare a potențialului politic al unor demersuri
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
poate involuntar, într-o serie de tentative de minimalizare a potențialului politic al unor demersuri de artă angajată și de investire cu false veleități politice emancipatoare a unor demersuri în cel mai bun caz confuze. Suntem în plin post-modernism, filmele revoluționare sunt de fapt contra-revoluționare, filmele conservatoare sunt de fapt emancipatoare, arta asumat politică nu este politică, estetica este cea mai valabilă formă de politic și așa mai departe. Despre mizele politice ale umanizării exploatatorilor Mai departe, Gorzo și Lazăr compară
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
bietele rotițe germane nefericite și deprimate, care dau afară oamenii cât ai clipi și își dezbracă angajații când au chef. Gorzo și Lazăr semnalează această diferență între descrierea diferită a exploatatorilor, dar nu ne explică deloc de ce ar fi mai revoluționar, sau măcar mai interesant politic, un film cu opresori care conțin în ei opresiunea și suferă mult mai rău decât oprimații, decât un film în care raporturile de clasă și raporturile coloniale se configurează clar și conflictul de clasă și
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
preocupările noastre, deși e esențială racordarea intereselor noastre la el. Ca activiste nerome, putem fi solidare documentându-ne mai mult despre luptele și acțiunile feminismului rom, si susținându-i public eforturile. În contextele autohtone de stânga, cu toate bunele, radicalele, revoluționarele, progresistele intenții care le caracterizează, sunt reproduse prea des structurile ierarhice și autoritare care creeaza breșe pentru manifestarea rasismului și a sexismului internalizate. S-a întâmplat de mai multe ori, de exemplu, ca intelectuali din aceste medii, să critice scurt
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]