11,518 matches
-
Maie 15 zile, această icoană au cumpărat Popu Ioan și soața sa Palaghia”. Radu Munteanu, cel de-al doilea pictor prezent la Desești, a realizat probabil pentru această bsierică patru icoane: Înălțarea lui Iisus, Botezul Domnului, Schimbarea la față și Sfânta Paraschiva. Deși nici una dintre ele nu este semnată, prin analogie stilistică lucrările îi pot fi atribuite. Icoana Sfânta Paraschiva, pictată spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost probabil icoana de hram a bisericii din Desești. Pictorul Radu Munteanu a
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
doilea pictor prezent la Desești, a realizat probabil pentru această bsierică patru icoane: Înălțarea lui Iisus, Botezul Domnului, Schimbarea la față și Sfânta Paraschiva. Deși nici una dintre ele nu este semnată, prin analogie stilistică lucrările îi pot fi atribuite. Icoana Sfânta Paraschiva, pictată spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost probabil icoana de hram a bisericii din Desești. Pictorul Radu Munteanu a fost originar din satul Ungureni, situat în zona Lăpuș. Icoana Mucenița Paraschiva pictată în anul 1754 la Sălnița
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
La Desești, în mijlocul bolții este pictată într-un medalion Sfânta Fecioară Maria, redată în chip de orantă. Medalionul Fecioarei este înconjurat de reprezentările celor patru evangheliști. În timpane sunt redați arhanghelii Rafael și Gavril. Pe peretele răsăritean se află desfășurarea Sfintei Treimi la Mamvri. Pe partea de sud-est au fost pictate scenele: Mironosițele la mormânt și Îngerul la mormîntul lui Iisus. Reprezentarea Mironosițelor la mormânt este o temă specifică altarului, fiind legată de speranța în înviere. Pe pereți au mai fost
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
orantă. În partea stângă a aceluiași perete, deasupra imaginii Iadului, se află scena Pilda celor zece fecioare, a cărei semnificație escatologică stă în legătură cu Judecata de Apoi. Decorația spațiului pronaosului este întregită cu reprezentările de pe tavan: Mucenițele Varvara, Iuliana și Marina, Sfânta Sofia și Sfânta Marina. Tavanul este decorat și cu reprezentările Arhanghelului Mihail și al Proorocului Daniel.
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
stângă a aceluiași perete, deasupra imaginii Iadului, se află scena Pilda celor zece fecioare, a cărei semnificație escatologică stă în legătură cu Judecata de Apoi. Decorația spațiului pronaosului este întregită cu reprezentările de pe tavan: Mucenițele Varvara, Iuliana și Marina, Sfânta Sofia și Sfânta Marina. Tavanul este decorat și cu reprezentările Arhanghelului Mihail și al Proorocului Daniel.
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
românească de învățătură sau Cazania lui Varlaam”, din anul 1643, exemplar care s-a păstrat în stare bună, aparținător vechii biserici. Însemnarea aflată la pagina 28, pe verso, spune: „Această sfântă și dumnezeiască carte ce se cheamă Paucenie este a sfintei și dumnezeieștei mănăstiri de la Sălciua de gios, ce se cheamă Oncășești, cumpărată cu bani buni și să fie în vecii vecilor a mănăstirii, anii 1726...” Din vechea mănăstire se păstrează, în lăcașul de acum, prețioase icoane, dintre care se detașează
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
sfârșitul secolului 18 s-a construit actuala biserică din cătunul Grușetu de către arhimandritul Constandie Peloponisiotul (1796-1804), un alt egumen bistrițean. De la această refacere se păstrează pomelnicul, al cărui text a fost transcris și transmis posterității de către cercetătorul Aurel Sacerdoțeanu: "„Pomelnicul sfintei și dumnezeiești biserici din satul Costești, unde se numește cătunul Grușetu..., unde se prăznuiește sfântul hram Adormirea Sfintei Slăvitei Născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioara Maria și Sfântul Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Care, această sfântă biserică din temelie
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
egumen bistrițean. De la această refacere se păstrează pomelnicul, al cărui text a fost transcris și transmis posterității de către cercetătorul Aurel Sacerdoțeanu: "„Pomelnicul sfintei și dumnezeiești biserici din satul Costești, unde se numește cătunul Grușetu..., unde se prăznuiește sfântul hram Adormirea Sfintei Slăvitei Născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioara Maria și Sfântul Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Care, această sfântă biserică din temelie s-a zidit și s-a înălțat în zilele Mării Sale Domnul Nostru Io Alexandru Constantin Moruzi voievod
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
odignește robu lui D[u]mnezeu Gherasie eromonahu 7300”". Aceasta datează cert ridicarea lăcașului înainte de anul 1804, surprins în pomelnic. Crucea bisericii, păstrată fragmentar, este datată din 7329, era bizantină, adică anii 1819-20, și poartă următorul text, pe față: "„cu ajutorul Sfintei Troițe au ridicat această sfăntă cruce în hramu ...”" și pe lateral: "„7329 Nicolae Costa...”". În fața bisericii stă o clopotniță de zid a cărei frumoasă pictură murală este datată pe latura de sud din "„1843 iulie 22”". Pereții bisericii au fost
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
bisericii a fost însemnat peste intrarea în biserică, în limba slavonă, într-o frumoasă caligrafie chirilică: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest sfânt hram dumnezeiesc s-a ridicat în slava și cinstea Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cu trudă de arhiepiscopul și mitropolitul Chir Ștefan. S-a zidit din temelie până la săvârșire în zilele lui Io Grigorie voievod, în anul 7173. Am scris eu, popa Stan”". Anul bizantin 7173 poate fi tradus fie între
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
privilgiate. Frații Elisabetei au fost educați de către scriitorul și diplomatul flamand Ogier Ghiselin de Busbecq. Mama ei, Maria, a avut grijă personal de educația religioasă a fiicelor ei și încă din copilăria timpurie ea a fost impresionată de omonima ei, Sfânta Elisabeta a Ungariei și a luat-o ca model. Foarte devreme, în jurul anului 1559, s-a sugerat o căsătorie între ea și viitorul rege Carol al IX-lea al Franței. În 1562 mareșalul de Vieilleville, membru al delegației franceze trimisă
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
veac. Amin.”". În textul pisaniei este șters numele reginei Elisabeta dar apare clar pe locul pisaniei inițiale, la exterior, pește intrare, sub pisania de la 1931. Lucrările de reparații și renovări din 1931 sunt surprinse de pisania exterioară, pește intrare: "„Această sfântă și Dumnedzăiască biserică, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, clădita din temelie din timpuri necunoscute, să reparat pentru prima oara în anul 1888 iar acum a doua oră să reparat radical, în vara annului 1931 prenoinduse tencuiala esterioară, acoperișul, pardosiala și spălânduse
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
Movilă de fratele său Toader care i-a dat "tot avutul său și multe sate ce au fost dreptele lui ocine". De asemenea, există o însemnare din 1599 pe o carte dată de Ieremia Movilă ""întru a noastră rugă în sfînta besearică unde iaste hramul Înălțarea Domnului Dumnezeu și Mîntuitorul nostru Is. Hs. carea iaste în cetatea Sucevei"". Împrejurimile din jurul mănăstirii erau nelocuite. Pentru a lucra moșiile mănăstirii au fost aduși aici țărani ruteni din părțile Storojinețului, cărora li s-au
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
cel Mare a trasat în centrul noii sale capitale "Forul lui Augustus", numit și "Augusteum"("Augoustaion"- în exprimare greacă). Era vorba de o piață vastă cu laturile de 140 de matri lărgime și 170 de metri lungime, plasată între biserica Sfânta Sofia și Moscheea Albastră de astăzi, mai aproape de biserică. Era pavată cu marmură și decorată cu alte structuri de ornament sau cu caracter civil. "Augusteum" constituia centrul oficial al orașului. In centrul pieței era plasată Mila de Aur, punctul de la
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
-le piciorul pe cap, după un obicei oriental. Latura nordică a forului era închisă de domeniul bisericii Sfânta Sofia. Vastele domenii și construcții ale palatului imperial, Marele Palat, se desfășurau la sud-est de "Augusteum". Se întindeau în partea opusă bisericii Sfintei Sofia și la răsărit de Hipodrom, spre Marea Marmara, pe locul de astăzi al Moscheei Albastre (Moscheea Sultan Ahmed) și în împrejurimile acesteia. Palatul era un ansamblu neregulat de edificii adăugate succesiv, timp de peste șase secole, la primele construcții partiale
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
întindea pe 40 de hectare și era înconjurat de o fortificație aparte. In sec. al 10-lea marele Palat cuprindea: șapte peristiluri sau vestibule, opt curți interioare, două fiale sau vestibule în are liber, patru mari biserici("Sfântul Ștefan, Domnul, Sfânta Maria a Farului sau Theotokos, Biserica Nouă"), nouă mari capele, nouă oratorii, un baptiseriu, patru săli de gardă, trei mari galerii de recepție, cinci săli ale tronului("Lychnos","Marele Consistoriu", "Tricliniumul celor nouăsprezece paturi", "Tricliniumul din Mangor", "Chrysotriclinium"), zece apartamente
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
terase deschise, două terme, un carusel, un port. In afara nucleului Marelui Palat, de care s-a vorbit, mai existau alte opt palate independente: "Kathisma, Mangor, Bucoleon, Porphyr, Pentacubuclon, Aetes, Tresor, Garda Mobilă, Palatul Bisericii Noi"). La răsărit de biserica Sfânta Sofia, spre malul mării, se afla "Palatul Manganes", unul dintre cele mai strălucite(care astăzi nu poate fi vizitat aflânduse în zonă militară pe malul Marii Marmara, în spatele bisericii Sfintei Sofia). Unele din acele palate din afara "Palatului Sacru"(numire acordată
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
Tresor, Garda Mobilă, Palatul Bisericii Noi"). La răsărit de biserica Sfânta Sofia, spre malul mării, se afla "Palatul Manganes", unul dintre cele mai strălucite(care astăzi nu poate fi vizitat aflânduse în zonă militară pe malul Marii Marmara, în spatele bisericii Sfintei Sofia). Unele din acele palate din afara "Palatului Sacru"(numire acordată Marelui Palat în ultima etapă de existență) îl egalau și chiar îl depășeau în splendoare. In "biserica Theotokos", adică "Maica Domnului" sau "purtătoare de Dumnezeu" se păstrau valoroasele relicve imperiale
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
ale edificiului erau prezentați Apostolii biblici care au întemeiat-o și martirii care au desăvârșit-o, după formulările lui Anastasios Bibliotecarul, din timpul acela, adică prin anii 869-870. După mărturiile lui Flavius Corippus, ea pare să fi fost prevestită de Sfânta Sofia. "Biserica Nouă" datorată împăratului Vasile I Macedoneanul se numea în limba greacă "Neaekklesia" sau simplu "Nea". In grădina care se întindea între" Nea" și "tzykanisterion"-ul palatului exista un teren asemănător celui de polo. Pe suprafața Marelui Palat se
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
pentru a servi drept închisoare și ca manufactură de "kekolumena" (bunuri foarte prețioase a căror producție era monopol imperial).Edificiul se găsea într-un mare spațiu, numită "Gymnasion". "Palatul Mangor" ("magna aula" - adică "marea sală"), era situat probabil către biserica Sfânta Sofia, la nord de "Palatul Sacru", pe o terasă. Deținea unele capodopere de orfevrărie bizantină executate la inițiativa împăratului Thephiles(829-842), dar cuprindea și camera nupțială a împăraților. Avea în componență trei săli și trei abside, dintre care cea centrală
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
fost decorat pentru bravura arătată pe câmpul de luptă, primind Steaua României cu spade, în gradul de cavaler, cu panglica de Virtute Militară, Coroana României cu spade în gradul de cavaler, Crucea comemorativă cu baretele “Carpați”, Medalia Victoriei și Ordinul Sfânta Ana, înmânat de însuși țarul Rusiei. Ca recunoaștere a profesionalismului și a integrității de caracter, a fost ales în corpul tehnic de lingviști ce a funcționat în timpul tratatului de pace de la Versailles, cu care s-a încheiat prima conflagrație mondială
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
află o clopotniță de tip zvoniță, formată dintr-un perete din patru stâlpi de zid între care atârnă trei clopote mici. Clopotnițele de tip zvoniță apar destul de rar în arhitectura românească, fiind întâlnite numai la bisericile din nordul Moldovei: Biserica Sfânta Treime din Siret, Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani (Suceava), Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți (Milișăuți), Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești și . Biserica a fost înzestrată cu numeroase odoare bisericești, dintre care mai există doar o Evanghelie în limba slavonă
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
după moartea sa. Runge a avut o gândire mistică, profund creștină, iar în opera artistică s-a străduit să exprime principiile armoniei universale prin simbolismul culorii, formei și numerelor. Cele trei culori primare (roșu, galben, albastru) le considera simboluri ale Sfintei Treimi. A compus și poezii în același spirit, plănuind ilustrarea lor în patru tablouri numite Timpurile zilei, ce urmau a fi expuse într-o clădire special contruită, urmând a fi contemplate în acompaniamentul muzicii și poeziei. Conceptul era des întânlit
Philipp Otto Runge () [Corola-website/Science/316635_a_317964]
-
Petru Bogdan Baksič a efectuat o vizită la comunitățile catolice din Moldova. El a relatat că în fosta capitală a țării, Suceava, erau doar 50 de catolici , menționând că numărul lor este în descreștere. Același episcop precizează că biserica romano-catolică "Sfânta Treime" era amplasată în oraș, lungă de 27 de pași, "belissima", cu trei altare, iar cealaltă era în cetate, la curtea domnească, mare de 23 x 10 pași, dar nu era folosită. Scăderea numărului catolicilor din Suceava s-a datorat
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
un număr de 996 de familii cu 2.512 de suflete: români, poloni, nemți, armeni, ucraineni. Parohia Suceava avea în acel timp trei filiale cu biserici (Ițcani - cu Biserica "Sf. Elisabeta a Ungariei" din 1902, Mitocu Dragomirnei - cu Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din 1894 și Moara - cu Biserica "Sf. Maximilian Maria Kolbe" din 1984) și cinci fără biserici (Mihoveni, Frumoasa, Ipotești, Lisaura și Sfântu Ilie). Biserica filială din Bulai-Moara a primit la 1 iulie 1995, prin decret episcopal, statutul de parohie
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]