11,710 matches
-
totul. Trebuia să fie de față Francisco Goya (pictura icoanei intra în stilul luiî, - să-i explic toată durerea mea interioară și el să transpună întreaga frământare într-un tablou. Dar nu era și nu aveam cu cine dialoga. Simțeam singurătatea interioară, apăsătoare și dureroasă. Erau ceilalți pelerini întinși și ei pe jos pe saltelele subțiri dormind însă liniștiți și complet străini de problemele mele personale. Doar un bărbat, nu departe de mine, se mișca din când în când în sacul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
făcut apariția trei - tinere italience ale căror voci cred că se aud și la hanul municipal de peste drum. Mă gândeam astăzi, mărșăluind ore în șir prin arșiță, pe un pământ semiarid, că viața are și momentele ei de pustietate, de singurătate, de lipsă de perspective surâzătoare. Momente în care deasupra și împrejur simți ceva dezagreabil, când în fața ta nu se profilează nimic care să te atragă, când în ființa ta, în adâncul inimii și al gândurilor simți un gol, simți cum
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
bună ocazie de reflecție, interiorizare, de regăsire a drumurilor plate, plictisitoare, grele din viața mea, în care nu mai vedeam capătul și lumina ce le doream; nu ajungeam la nici o destinație mulțumitoare. Nu aveam nimic altceva decât efort, suferință interioară, singurătate, iar aceasta este cel mai greu de suportat. Când nu simți pe nimeni lângă tine, nimeni în inima ta, deși lumea mișună fizic în jurul tău, fiecare grăbit și preocupat de propriile probleme. Nimănui nu-i pasă de tine sau își
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în Catedrală și într-o biserică din partea veche a orașului, să aud pentru prima oară slujba în limba spaniolă, după ritualul catolic. Am avut o satisfacție binefăcătoare, acolo, în biserica de care eu ca ortodox nu aparțineam, mi-am uitat singurătatea, mi-am amintit că schismele bisericești sunt doar decizii omenești, nu divine; mi-a venit în minte fraza ambasadorului George Vest, șeful delegației S.U.A. la Reuniunea de la Helsinki, care acceptase să nu mai obstrucționeze ideea românească de aplicare a "principiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
uitat la ceas, avea dreptate, pentru el se apropia ora mesei, pentru mine situația era alta, trebuia să mă duc să îmi cumpăr și să pregătesc mai întâi ceva ca să mă pot hrăni. Am coborât în birou, unde în liniștea singurătății mele puteam să cuget în tihnă asupra evenimentelor zilei; eram bucuros că reușisem, în ciuda situației obiective, create de stupizenia acestui politruc de tip stalinist, să rezolv problema trimisă de acasă, chiar la nivelul ministrului; bucuria era justificată de dorința mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a prins un dor de țară care mi-a blocat judecățile retrospective. Am deschis televizorul și m-am detașat de greutatea dorului urmărind buletinul de știri al televiziunii peruane. Era metoda cea mai eficientă de a scăpa de sentimentul de singurătate, de gândurile și preocupările privind modul cum se vor fi descurcat cu multiplele privațiuni cei patru membri ai familiei mele, rămasă la București, în plină iarnă și în condițiile când aprovizionarea cu minimul necesar de alimente era foarte dificilă. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în cer, așterne sub fiecare brazdă a cernoziomului, cu care se crede înfrățit, câte o poemă cu visurile-n cerul de năvală”, simțindu-se împăratul lui. Poezia lui capătă o adâncime atunci când poetul „proiectează pe fondul de ingenuitate eseniană, de singurătate ciudată, logodită cu taina, la ruptura de veacuri, în Viziune”. „S-au rupt zilele clare ale istoriei. Sub fruntea de vis moare o epocă. Ca un mugure biciuit de fiorul crivățului.” George Călinescu îi situează creația poetică în „lirica proletariană
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
cameră mobilată În apropierea unității, pe malul Bistriței, pe atunci purtătoare a zeci de plute, conduse În strigătul specific al țapinarilor. Cuvintele nu mi sunt capabile să reproducă atmosfera de farmec din nopțile verii și toamnei acelui an, trăite În singurătate pe malul stâng al Bistriței, urmărind, transpus În lumea basmelor, trecerea plutașilor cu strigătul lor de lebădă sălbatică. Îi urmăream, aproape seară de seară, ore Întregi, cu o dragoste nemărginită și adesea le duceam comenzile ritmice cu mine acasă, adormind
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
la masa de lucru din Str. Rozelor, boală cu boală, și entuziasmându-se de conciziunea și În același timp precizia datelor. Trebuie să menționez că eram aproape vecini de bloc și rămăsese singur. Orele de lucru Împreună erau evadări din singurătate, benefice pentru amândoi. Cursul a fost bine primit de colegi și prof. dr. I. Adameșteanu mi-a trimis o scrisoare foarte elogioasă, care mi-a dat noi aripi de zbor. Lucram toată ziua la Facultate și la fiecare deplasare În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cerut să-i împrumut vreo carte, nici un cetățean din această comunitate nu mi-a solicitat vreun volum de versuri cu autograf. Unde te poți simți mai ignorat decât într-un astfel de loc? Nefiind băgat în seamă îți poți trăi singurătatea în mare liniște. Comentează, te rog, acest fragment dintr-o celebră poezie a lui Macedonski, din "Rondelul orașului mic": "Orașul mic te fură-ncet/ Cu ale lui tăcute strade,/ Cu oameni proști, dar cumsecade,/ Ce nici nu știu că sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
chiar în adolescență, chiar și în mijlocul cunoscuților și al prietenilor, în momente de jubilație în care se insinua brusc, ca sosită de nicăieri, acea stare de diferit, o accedie a ființei care îmi domina măruntaiele și mintea. Am scris împotriva singurătății și pentru a-i face pe plac ei. Demonul însingurării împărățește printre poeți, chiar și peste cei care duc lumea pe stadioane. Poetul este un ceasornicar pe cale de dispariție, un om cu mâini fine, dar și un cal de povară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pare cumva rău că nu am rămas acolo, eram tânăr și mi s-a făcut dor de acasă, eram singur și nu cunoșteam poeți pe atunci, poate aș fi rămas dacă aș fi știut vreunul. De ce n-am rămas cu singurătatea mea, mă vei întreba? Pentru că nu am rezistat, de aia. Nici când am fost în Germania, pentru 4 luni, în 2004, nu mi-a trecut nici o clipă prin minte să rămân pe acolo. Mi-a plăcut în Westfalia și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de aia. Nici când am fost în Germania, pentru 4 luni, în 2004, nu mi-a trecut nici o clipă prin minte să rămân pe acolo. Mi-a plăcut în Westfalia și în Renania de Nord, la Köln și la Münster; singurătatea de acolo era mai luxoasă și mai răsfățată, mai ales că fusesem primit ca poet. O mică vanitate, recunosc. De altfel, poeții români se stabilesc foarte rar în altă țară (spune-mi unul important), iar dacă o fac scriu din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
creativitate critică? Federmann, de altfel, romancier, vorbea de criticfiction. Poate o să vină și vremea aceea. Cititorul de literatură românească din tine, dacă ar eșua pe o insulă pustie, ce cărți esențiale din cultura noastră ar lua cu el pentru alinarea singurătății? Poți să numești zece titluri? Mai multe, poate? Eu cred că totuși ar trebui să ia Biblia. Și dacă ar mai putea lua și altceva înainte ca barca să se scufunde, ar putea lua niște cărți semnate de Dostoievski, Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am rămas, având în spinare un proiect, ori o iluzie care-mi dădea speranțe că ceva se va schimba și pe aici. Poate că aici am avut de cele mai multe ori liniștea de care am avut nevoie. Acum am prea multă singurătate care mă va scoate din casă și mă va împinge în lume. Locuiesc la Botoșani, dar trăiesc mereu în altă parte, acolo unde îmi este familia, unde îmi sunt prietenii, destinul. La Botoșani am domiciliul, dar de găsit sunt de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu ai mei, știind că și pe ei îi copleșește dorul acolo departe, și pe mine aici mă îngrozește absența lor atât de prelungită. Și atunci am început să mă amăgesc cu o sumă de proiecte care mă scot din singurătatea fizică și mă introduc într-o lume care îmi dă ghes, mă amenință, țipă la mine să o scot la iveală. Scriu. Am câteva romane în cap, le duc de mult cu mine. Dacă voi trăi, în acest deceniu al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care vrea să piardă un război...! Deci pot fi aplicate cu succes de guvernanții noștri...! Absolut! Absolut! în plus intervine și Medeea, în ipostaza ei de vestită vrăjitoare dar și în ipostaza ei de străină. Ar fi o carte despre singurătatea vrăjitoarei, despre cruzimea ei și despre singurătatea străinului. Te-ai simțit undeva singur pe lumea asta? E greu de spus... Nu prea m-am simțit singur. Sunt un tip sociabil. Cel mai singur am fost în momentul în care aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pot fi aplicate cu succes de guvernanții noștri...! Absolut! Absolut! în plus intervine și Medeea, în ipostaza ei de vestită vrăjitoare dar și în ipostaza ei de străină. Ar fi o carte despre singurătatea vrăjitoarei, despre cruzimea ei și despre singurătatea străinului. Te-ai simțit undeva singur pe lumea asta? E greu de spus... Nu prea m-am simțit singur. Sunt un tip sociabil. Cel mai singur am fost în momentul în care aproape că m-am născut. E un răspuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în postura de perdant sigur, aruncându-l în dispute sterile, în timp ce "galeria" se prăpădea de râs, își fabrica anecdote, avea "material" pentru bârfă...! Mare parte, ajunsă la urne, nici nu l-a votat! Cezar Ivănescu era un om de o singurătate înfiorătoare. I-o simțeai, chiar atunci când poetul se situa în mijlocul unei lumi fremătătoare. Mai rar, ca în cazul lui Cezar Ivănescu, ca Scylla și Caribda să "ființeze" într-un singur om! Și să se fi bătut cap în cap, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cea care ți-a dat nume...! Ce înseamnă pentru tine acest amestec de genuri literare? Recapitulând, am luat seama că "așa mi-a fost predestinat", să merg învins "pe drumul fără întoarcere al literaturii" (frumos). Locuiam la Cantonul 248, în singurătate, și am scris de mână șapte "reviste" ale mele (în primii ani de liceu; în liceu, apoi, am coordonat și o gazetă literară de perete, aprobată după ce am fost exmatriculat trei zile și apoi obligat să locuiesc la internatul liceului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
depășiți de către cititori. În poezie "totul este unul" și acela este autorul. Oare ar fi "corect" să se scrie poezie/ literatură în general printr-o ordonanță de urgență? Sighetul, pentru mine, este păcatul și penitența uitării. O factură de neîmblânzit, singurătatea. Cât de bine, consideri, te-au citit criticii literari? Care critici te-au citit cu adevărat? Care ți-au rămas datori...? Ce ai fi vrut să se spună despre tine, la nivelul criticii literare de la noi? Dacă ar fi să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în lume. Doar lumea spiritului și Împărăția Cerului sunt singurele refugii din viața mea unde nu m-am simțit niciodată străin și unde mă voi întoarce cu bucurie pentru totdeauna. Am întemeiat și eu o familie numeroasă, să-mi umplu singurătatea și tristețea care mi-au năclăit ființa toată viața... Uite, dacă e să caracterizezi scriitorii din provincie care au luat cu asalt Bucureștiul, eu cred că maramureșenii sunt cel mai greu de modificat, își poartă cu ei însemnele originii în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe bandă, poate un alt fel de spectacol mai grav, mai apropiat de ideea de Maramureș. Trăiesc de peste 25 de ani în București, dar nu am prieteni de familie dintre scriitori, cu care să fac sărbătorile împreună, aici e o singurătate mai mare ca în vârful munților, acolo măcar vezi stelele cerului și simți că nu ești singur pe lume, dar aici nu vezi decât picioarele celor din față și de alături, cu grija de fiecare clipă să nu urce peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-l vizitase nimeni cu familia, acasă. "N-am pe nimeni. Nimeni!", mi-a spus Ioan Alexandru, și tristețea gravă a vocii lui de atunci, uimit el însuși de ceea ce spunea, mă va urmări totdeauna, reverberând în propria mea mâhnire și singurătate. Poate de aceea am întemeiat și eu o familie numeroasă, să-mi umplu singurătatea și tristețea care mi-au năclăit ființa toată viața, prin toți porii ei, în ciuda imaginii aparente pe care o pot avea despre mine cei care m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ioan Alexandru, și tristețea gravă a vocii lui de atunci, uimit el însuși de ceea ce spunea, mă va urmări totdeauna, reverberând în propria mea mâhnire și singurătate. Poate de aceea am întemeiat și eu o familie numeroasă, să-mi umplu singurătatea și tristețea care mi-au năclăit ființa toată viața, prin toți porii ei, în ciuda imaginii aparente pe care o pot avea despre mine cei care m-au cunoscut de-a lungul anilor. De ce tace, de treizeci de ani, Ileana Zubașcu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]