11,202 matches
-
standardele universale? Liberalii sunt divizați în această privință, între nonintervenționiștii care apără suveranitatea statului și cei care cred că promovarea principiilor etice poate justifica intervenția în afacerile interne ale altor state (vezi Bull 1984a). Exemplele recente de așa numite "intervenții umanitare" în Cambodgia, Rwanda, Serbia, Somalia și Timorul de Est ridică o provocare tot mai mare la adresa protecției împotriva interferenței externe arogată în mod tradițional prin revendicări de suveranitate. Aceasta se aplică și acuzării celor suspectați de a fi comis crime de război
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
politică a zilei, în special de climatul politic intern din fiecare țară direct implicată; cu toate acestea, simplul fapt că ele apar în cadrul jurisdicțiilor legale internaționale indică un progres însemnat către un sistem de justiție globală. Formele moderne ale intervenției umanitare urmează un model stabilit la mijlocul secolului al XVIII-lea, când britanicii și olandezii au intervenit cu succes în favoarea comunității evreiești de la Praga, care era amenințată cu deportarea de către autoritățile din Boemia. Protecția minorităților creștine periclitate în Europa și Orient în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
XIX-lea și cele ale președintelui SUA, Wilson, la începutul secolului al XX-lea. Invadarea Cambodgiei de către Vietnam în 1978, când s-a refractat prin prisma ideologică a Războiului Rece, a scos la lumină natura dependentă de politic a intervenției umanitare în perioada modernă. Pentru liberalii care susțin atât drepturile suverane ale statelor independente, cât și dreptul la intervenție externă în cazurile când există o acută criză umanitară, este dificilă reconcilierea ambelor norme internaționale (Chomsky 1999a). Economie și terorism Optimismul lui
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a Războiului Rece, a scos la lumină natura dependentă de politic a intervenției umanitare în perioada modernă. Pentru liberalii care susțin atât drepturile suverane ale statelor independente, cât și dreptul la intervenție externă în cazurile când există o acută criză umanitară, este dificilă reconcilierea ambelor norme internaționale (Chomsky 1999a). Economie și terorism Optimismul lui Fukuyama de după Războiul Rece apare ca motivat, dacă luăm în considerare gradul în care liberalismul economic a devenit ideologia dominantă a perioadei contemporane. Mișcarea către o economie
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nu-și poate împiedica cetățenii să se orienteze către o întreagă gamă de agenți subnaționali și transnaționali capabili să le asigure identitățile politice și să le promoveze obiectivele. Suveranitatea nu mai este o protecție automată împotriva interferenței externe numită "intervenție umanitară". Iar procesul de luare a deciziei într-o serie întreagă de probleme ce țin de mediu, de economie și de securitate a devenit internaționalizat, făcând ca administrațiile naționale să fie deseori mai puțin importante decât cooperarea politică transnațională. În ciuda acestor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ci pentru că ele pot avea concepții diferite despre drepturile omului sau dreptatea globală, precum și viziuni divergente despre modul în care astfel de idei pot fi implementate. Dezbaterea contemporană în jurul întrebării dacă e timpul să se introducă un principiu al intervenției umanitare pentru cazurile când statul este vinovat de o violare flagrantă a drepturilor omului reprezintă exemplul clasic al unui gen de dezacord moral pe care Școala Engleză îl privește ca inerent unei comunități de state (Jackson 2000; Wheeler 2000). Într-adevăr
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
accentuată în această apreciere. Alți membri ai Școlii Engleze continuă să examineze căile prin care societatea internațională poate fi îmbunătățită. Această preocupare este în special evidențiată în scrierile lui Wheeler privind nevoia de a introduce un principiu limitat al intervenției umanitare și în argumentul lui Keal pentru schimbări care să îmbunătățească poziția popoarelor indigene (Wheeler 2000; Keal 2003). Într-adevăr, este de așteptat ca aceia care susțin o perspectivă aflată între cei doi poli ai realismului și utopismului să exploreze posibilitățile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
împiedică. Niciun membru al Școlii Engleze nu este naiv cu privire la posibilitățile de schimbare radicală; dar în ultimii ani au apărut dezacorduri din ce în ce mai mari între "radicali" și "conservatori", inclusiv asupra problemei dacă societatea statelor trebuie sau nu să introducă principiul intervenției umanitare. Vom reveni la această temă pe parcursul acestui capitol, care este organizat în patru subcapitole principale. Primul se concentrează asupra ideii de ordine și societate în textele cele mai importante ale Școlii Engleze. Cel de-al doilea tratează analizele Școlii Engleze
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a statelor care formează o societate internațională, cu privire la consolidarea normei de drept" (Bull 1966a: 52). Solidarismul este vizibil în convingerea groțiană că există o distincție clară între războaiele drepte și cele nedrepte și în asumpția "din care derivă dreptul intervenției umanitare ... aceea că ființele umane individuale sunt subiecți de drept internațional și membri de drept ai societății internaționale" (1966a: 64). Pluralismul, așa cum era prezentat de Vattel, jurist internațional din secolul al XVIII-lea, respinge această abordare, argumentând că "statele nu manifestă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
De fapt, în ultimii ani au apărut în Școala Engleză două tendințe foarte diferite. Dunne și Wheeler (1999) argumentau la sfârșitul anilor '90 că sfârșitul bipolarității face posibil ca statele să se poată înțelege asupra a noi principii ale intervenției umanitare în societatea de state. Ei adăugau că un "bun cetățean internațional" trebuie să fie pregătit să intervină în societățile unde există "urgențe umanitare supreme" chiar dacă acțiunea aceasta ar fi o încălcare a dreptului internațional. Acest argument a fost respins de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că sfârșitul bipolarității face posibil ca statele să se poată înțelege asupra a noi principii ale intervenției umanitare în societatea de state. Ei adăugau că un "bun cetățean internațional" trebuie să fie pregătit să intervină în societățile unde există "urgențe umanitare supreme" chiar dacă acțiunea aceasta ar fi o încălcare a dreptului internațional. Acest argument a fost respins de Jackson (2000: 291 și urm.) care, citând exemplul îndelungatei afinități dintre Rusia și Serbia, atrăgea atenția asupra pericolului ca intervenția umanitară să perturbe
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
există "urgențe umanitare supreme" chiar dacă acțiunea aceasta ar fi o încălcare a dreptului internațional. Acest argument a fost respins de Jackson (2000: 291 și urm.) care, citând exemplul îndelungatei afinități dintre Rusia și Serbia, atrăgea atenția asupra pericolului ca intervenția umanitară să perturbe ordinea dintre marile puteri. Jackson (2000) argumenta că cele mai mari violări ale drepturilor omului au loc pe timp de război, și deci menținerea constrângerilor asupra violenței dintre state trebuie să aibă prioritate asupra uzului de forță pentru
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de asemenea Helman și Ratner 1992-3). O problemă conexă a fost dacă este absolut necesar consimțământul guvernului statului în chestiune înaintea întreprinderii acestui gen de acțiune de către comunitatea internațională (1992-3). Genocidul din Rwanda, violența împotriva poporului Timorului de Est, criza umanitară din Sudan din anii 2004-2005 și purificarea etnică din Balcani au redeschis dezbaterea privind aspectele pozitive și negative ale intervenției umanitare. Dezbaterea asupra intervenției NATO în Kosovo din 1999 relevă că nu există consens asupra ideii că dreptul la suveranitate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
întreprinderii acestui gen de acțiune de către comunitatea internațională (1992-3). Genocidul din Rwanda, violența împotriva poporului Timorului de Est, criza umanitară din Sudan din anii 2004-2005 și purificarea etnică din Balcani au redeschis dezbaterea privind aspectele pozitive și negative ale intervenției umanitare. Dezbaterea asupra intervenției NATO în Kosovo din 1999 relevă că nu există consens asupra ideii că dreptul la suveranitate poate fi surclasat de un principiu moral presupus a fi mai înalt, cel al protejării drepturilor omului. Unii observatori au susținut
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
felul în care trebuie tratați violatorii drepturilor omului și regimurile care sunt judecate a fi în afara legii societății internaționale. Rămâne de văzut dacă societatea de state poate să ajungă la o înțelegere asupra nevoii de intervenție în caz de urgențe umanitare supreme, și în același timp să reziste la orice tentativă de a diminua respectul pentru principiul nonintervenției (Roberts 1993; vezi de asemenea Vincent și Wilson 1994). Studiind tratativele diplomatice care înconjoară astfel de dezbateri, Școala Engleză vine cu propriile ei
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu apărarea lui Vincent a dreptului universal al omului de a nu suferi de foame, cu eseurile lui Dunne și Wheeler despre drepturile omului și despre bunul cetățean internațional, și cu argumentul lui Wheeler în favoarea intervenției în caz de "urgență umanitară supremă" și în favoarea unei protecții mai bune a civililor în caz de război. Tema comună este nevoia de mai multă cooperare internațională, nu pentru a impune un set de principii morale statelor ce se opun, ci pentru a contribui pe cât
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
recentele încercări de a promova drepturile omului, de a slăbi principiul imunității suverane și de a-i judeca pe cei acuzați de comiterea crimelor de război; dar e posibil ca ei să nu fi fost foarte surprinși că noul discurs umanitar a determinat forme de violență, cum este războiul împotriva Irakului, ce au creat noi diviziuni în societatea internațională. Concluzie În The Twenty Years' Crisis 1919 1939, E.H. Carr (1939/1945/1946: 12) argumenta că teoria internațională trebuie să evite "sterilitatea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
2002: 29). Este o chestiune de consolidare a domniei legii și a participării cetățenilor la viața politică prin forme diferențiate de angrenare democratică. Archibugi (2004b) a mers până acolo încât a trasat câteva principii cosmopolite ce ar putea guverna intervenția umanitară. Această propunere controversată își are originile în evoluțiile de după Războiul Rece și într-o disponibilitate din ce în ce mai mare a societății internaționale de a suspenda suveranitatea în cazurile în care este vorba de suferință umană extremă și pe scară largă. Deși rămân
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
din ce în ce mai mare a societății internaționale de a suspenda suveranitatea în cazurile în care este vorba de suferință umană extremă și pe scară largă. Deși rămân întrebări practice dificile referitoare la "cine este autorizat să decidă când este necesară o intervenție umanitară", Archibugi (2004b) respinge cu tărie ideea că statele pot interveni unilateral pentru cauze umanitare (vezi și Devetak 2002). În această secțiune finală voi prezenta pe scurt felul în care este utilizat accentul pe dialog în teoria critică internațională. Linklater recurge
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vorba de suferință umană extremă și pe scară largă. Deși rămân întrebări practice dificile referitoare la "cine este autorizat să decidă când este necesară o intervenție umanitară", Archibugi (2004b) respinge cu tărie ideea că statele pot interveni unilateral pentru cauze umanitare (vezi și Devetak 2002). În această secțiune finală voi prezenta pe scurt felul în care este utilizat accentul pe dialog în teoria critică internațională. Linklater recurge la noțiunea de etică discursivă a lui Habermas ca model pentru abordarea sa dialogică
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ruine", spune Habermas (2003: 365). Deși căderea unui regim brutal este un bine politic, Habermas a condamnat războiul și a respins comparațiile cu războiul din Kosovo pe care, deși controversat, el și alți teoreticieni critici l-au susținut ca intervenție umanitară. Motivele lui Habermas pentru a condamna războiul sunt acelea că nu a reușit să satisfacă niciunul dintre criteriile eticii discursive. Nu numai că Statele Unite și Marea Britanie își bazează argumentele pe informații ce pot fi puse sub semnul întrebării, ci au
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a răspunsului dat de umanitarism "urgențelor complexe", dar în loc să afirme o echivalență între umanitarism și puterea suverană, ei văd o susceptibilitate a primei față de acțiunile celei de-a doua. Guvernanța globală, spun ei, "amenință la modul propriu agențiile non-guvernamentale și umanitare prin recrutarea lor în chiar structurile și practicile de putere împotriva cărora ele își definiseră inițial scopurile" (Dillon și Reid 2000: 121). Edkins, Dillon și Reid se folosesc de un argument influent și consistent aparținând filozofului italian Giorgio Agamben în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
grade de autonomie care să le permită să condiționeze domeniul acțiunii internaționale a statelor. Oricât de importante ar fi aceste intuiții, constructiviștii mai trebuie să vadă și relevanța lor pentru înțelegerea politicii normative a terorismului transnațional. Asemeni multor ONG-uri umanitare, organizațiile teroriste transnaționale operează în spațiul social transgresând frontierele statelor și, ca și aceste ONG-uri, grupuri precum Al-Qaeda folosesc forme de persuasiune morală și politici simbolice pentru a redefini termenii discursului politic, afectând interesele și acțiunile statului. Noutatea și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
politica externă atât la nivel de elite, cât și în rândul cetățenilor obișnuiți; femeile lider și cetățenele din statele din Vest au tendința de a se opune utilizării forței în acțiunile internaționale și sunt mult mai înclinate să sprijine intervențiile umanitare (Rosenau și Holsti 1982; Tessler, Nachtwey și Grant 1999). Atitudinile legate de egalitatea de gen și libertatea sexuală modelează atitudinile cu privire la toleranță, drepturile omului și democrație fiind buni predictori ai unor atitudini mai pacifiste față de conflictele internaționale (Tessler și Warriner
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Hutchings 2000; Robinson în curs de apariție). Teoretizările feministe aduc în prim plan descoperirile praxisului feminist spre exemplu etica preocupării și activismul social al femeilor din Lumea a Treia pentru a intra în dezbateri despre etica internațională, ajutorul și intervenția umanitară, și instrumentele ce țin de drepturile omului (Cochran 1999; Robinson 1999; Hutchings 2000; Ackerly 2000). Genul este o categorie transformativă, nu pentru că odată ce înțelegem cum funcționează putem să o deconstruim și să scăpăm de ea, ci pentru că înțelegând-o putem
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]