11,855 matches
-
Sierza Wodna (și acum inclus în Trzebinia). Trzebina are Uzina Electrică Siersza și o rafinărie de petrol mare, Rafineria Trzebinia, care aparține firmei PKN Orlen. În 1957-1958 a fost fondată Compania Minieră Trzebionka și în 1962 a început să funcționeze Uzina Electrică Siersza II.
Trzebinia () [Corola-website/Science/297825_a_299154]
-
conform populației și nivelului de industrializare, după Szczecin. În 1869 o linie de cale ferată de la Gdańsk a atins Słupsk. În secolul XIX limitele orașului s-au răspândit mult la vest și sud, creând loc pentru construirea noilor clădiri și uzine. În primul rând s-a construit lângă străzilor spre gară și spre centrul țării. Numărul locuitorilor creștea repede. În 1914, înainte Primul Război Mondial, orașul a avut 34.340 de locuitori. În 1901 s-a finalizat construirea primăriei noi, în
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
fost distrusă, precum și aproximativ 60 de case. În 1920, Rzeszów devine capitala unui județ în Voievodatul Lwów. Orașul se dezvoltă, iar creearea Zonei Industriale Centrale are un impact major asupra orașului Rzeszów. Acesta devine un important centru al industriei defensive, Uzina de Stat pentru Aviație deschizându-se aici în anul 1937, fiind de asemenea gazdă pentru o garnizoană mare a Armatei Poloneze, a 10- cea Brigadă Motorizată de Cavalerie staționând aici. În 1939, Rzeszów avea 40000 de locuitori, dar dezvoltarea rapidă
Rzeszów () [Corola-website/Science/297851_a_299180]
-
de cale ferată, în complexul fostului "Gemeinschaftslager". Cei mai mulți dintre prizonieri au fost membri ai NSDAP, Hitlerjugend și BDM, precum și civili germani, Volksdeutsche și sun Sileia de Sus, suspectați de a fi fost neloiali față de Polonia. Deținuții au lucrat la o uzină chimică din Monowice, unde au demontat echipamentul, care a fost apoi transportat în Uniunea Sovietică. După schimbările teritoriale ale Poloniei imediat după al Doilea Război Mondial, noi complexe de locuințe din oraș au fost construite, cu clădiri mari de construcții
Oświęcim () [Corola-website/Science/297929_a_299258]
-
dulapuri și indicele de refracție își halea sandviciul cu carne de pui în holbarea perversă a ochiului. ce de ocheade, cîte accidente din neatenție, conturi încheiate, polițe plătite! îngerașule, strănuta plămînul privindu-se în oglindă și văzînd în urma lui o uzină. primăvara ne întindea pe pîine felia groasă de televizor mintea noastră era îmbîcsită de proiecte de agresiune, deja vedeam microcosmosul împînzit de tranșee deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blană de vulpe al omului invizibil la ochii
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache () [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
vremurile bune au continuat, Opoczno fiind atât în Regatul Poloniei cât și în Uniunea statală polono-lituaniană, unul din cele mai importante centre urbane ale . În 1405, a fost deschis un spital, și în 1550, cu permisiunea regelui , au fost construite uzine de apă. În anul 1599 a fost adăugată a treia poartă zidului de apărare. La acel moment, Opoczno a avut 90 de artizani, cu mai multe bresle, cum ar fi: cizmari, fierari, șelari, și căldărari. În 1646, a fost deschisă
Opoczno () [Corola-website/Science/297930_a_299259]
-
publică a unui film, cu aparatul Fraților Lumière, are loc la 28 decembrie 1895, la Paris, în salonul Indian al restaurantului "Grand Cafe", Boulevard des Capucines. ul proiectat e intitulat " La Sortie de l'Usine Lumière à Lyon" ("Ieșirea din Uzinele Lumière din Lyon"). Un alt film foarte important a fost "L'Arrivée d'un Train en Gare de La Ciotat" ("Sosirea unui Tren în Gara La Ciotat"), care a rulat, imediat după premiera franceză, și la București. Astfel, data de 28
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
de divertisment, aventură, porno, SF, ușor de realizat atât artistic, cât și material. Cu toate acestea, cele două tendințe de realizare a unui film, de "artă" sau "divertisment", conviețuiesc și fiecare se afirmă în modul său de exprimare. Chiar în "uzina de vise" a Hollywoodului, regizori ca Woody Allen, Robert Altman, Stanley Kubrick, Martin Scorsese... etc., n-au uitat că filmul este o "artă" și trebuie realizat ca atare. Printre regizorii români contemporani s-au făcut remarcați Liviu Ciulei, Mircea Mureșan
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
unde erau cel puțin trei comuniști. Conducerea celulei era denumită biroul partidului (партийное бюро, партбюро). Un birou de partid era condus de un secretar de birou ales (секретарь партбюро). La celulele de partid mai mici, secretarii erau de regulă angajații uzinei/spitalului/scolii corespondente. Organizațiile suficient de mari erau conduse de secretari cu scoatere din producție. (освобожденный секретарь), care-și primeau salariul din fondurile partidului. Calitatea de membru de partid a devenit până la urmă un privilegiu, cu posibilitatea de a accede
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/298411_a_299740]
-
UTA, acronim de la fosta "Uzina Textilă Arad", (nume actual: F.C. UTA Arad), supranumită "Bătrâna Doamnă" a fotbalului românesc, este una dintre cele mai titrate echipe de fotbal din România. Câștigătoare de șase ori a Campionatului și de două ori a Cupei României, deține cele mai multe titluri
FC UTA Arad () [Corola-website/Science/298444_a_299773]
-
Nicolae „Coco” Dumitrescu. În anul 1955 ocupă locul V la finele competiției, în anul 1956 ocupă locul VI, iar în ediția 1957/58 ocupă locul X. În anul 1958 echipa își schimbă denumirea din "Flamura Roșie" în "U.T.A." (Uzina Textilă Arad). În următorii ani U.T.A. ocupă următoarele poziții la finele campionatului: 1958/59 - VIII, 1959/60 și 1960/61 - VII, 1961/62 - X, 1962/63 și 1963/64 - XI, 1964/65 - V. În anul 1965 sunt numiți
FC UTA Arad () [Corola-website/Science/298444_a_299773]
-
solului sub suprafață la o adâncime medie de 15 m. Construcția metroului a necesitat unele premiere tehnice pentru România, precum înghețarea terenului pentru realizarea galeriilor în zonele cu sol nisipos sau construcția primului scut metalic pentru construcția de tunele la Uzinele 23 August. Subtraversarea Dâmboviței a presupus de asemenea lucrări importante, inclusiv devierea râului prin 3 conducte de 1,6 m diametru în zona Piața Unirii, lucrare realizată pe 22 februarie 1985. De asemenea, lucrările a fost afectate de comenzile politice
Metroul din București () [Corola-website/Science/298423_a_299752]
-
000 de versuri, așadar depășind cea mai întinsă epopee a lumii, "Mahabharata" (215.000 de versuri), realitate lirică fără asemănare, nu numai în istoria literaturii române, ci și în literatura universală, creează impresia / certitudinea că ne aflăm în fața unei impresionante uzine de poezie, a cărei „producție”, potrivit concepției păunesciene despre misiunea poetului / poeziei, înseamnă „armonie în sălbăticie”: Că omenirea-i un ciudat amestec / De violență și de duioșie, / Răget de leu în ou de ciocârlie, / Dar toată lumea trebuie să știe / Că
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
de muzică neagră și i-a insuflat viitorului solist pasiunea pentru Ray Charles, care a devenit în scurt timp idolul sau. Gil a început să cânte piese rock și soul de la 17 ani: cântă pentru studenți, pe gratis, la Clubul Uzinei „7 noiembrie“ și îi detrona pe cei care cântau jazz, swing, foxtrot. Cînta piese din repertoriul unor artiști precum Aretha Franklin, Otis Redding, Arthur Conley, Little Richard, Hendrix, Beatles, Rolling Stones, fapt care i-a permis să se bucure de
Gil Dobrică () [Corola-website/Science/307017_a_308346]
-
Gornetul Cricov, în valea Cricovului Sărat. Bunicul patern fusese de meserie învățător, încarnând tipul intelectualului satelor din perioada interbelică, el însuși având o ascendență formată tot din învățători și preoți de țară. Mama sa, Virginia, era chimistă și lucra la Uzina Mecanică Plopeni. Mama și tatăl viitorului matematician fuseseră colegi de facultate la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Științe, secția Fizico-Chimice, unde își făcea de altfel facultatea și Ion Grigore care urma să devină profesor de matematică. Bunicii din partea mamei erau
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
sa de diplomă, făcută în colaborare cu Octavian Smigelschi, având ca temă „Studiul unui canal navigabil Cernavodă - Constanța”. Traseul propus este practic traseul actualului canal Dunăre-Marea Neagră. Imediat după absolvire, fiind asistent, efectuează o serie de vizite de documentare la uzinele Voith din Sankt Pölten, Escher Wyss din Zürich, și la laboratoarele universităților tehnice din Zürich (ETH), Viena, Praga, Budapesta, Torino și Milano. În 1928, Pompiliu Nicolau, care preda disciplinele de Hidraulică, Centrale Hidraulice și Mașini Hidraulice înființează un laborator pe
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
la Atelierele CFR din Timișoara, fiind sprijiniți de cei ce conduceau aceste Ateliere: Ioan Zăgănescu, Marin Bănărescu și Ștefan Nădășan, viitori profesori ai politehnicii timișorene. Rezultatele obținute în acest laborator au permis proiectarea unor pompe și turbine hidraulice realizate la Uzinele și Domeniile Reșița, acestea acumulând astfel experiența necesară producerii după cel de al Doilea Război Mondial a echipamentelor pentru hidrocentralele din România. În laboratorul susmenționat inițiază începând din 1935 studii asupra cavitației. Lucrează la început singur, apoi atașându-și colaboratori
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
cuplajelor hidromecanice. În 1929 tatăl lui a murit, iar el s-a confruntat cu greutăți materiale deosebite. Pentru a se întreține a urmat un curs de sudura autogena și electrică. În același interval de timp a efectuat practică în marile uzine germane Siemens-Schuckert și la fabrica de locomotive și turbine cu abur Borsig, ambele din Berlin, la fabrica de motoare Diesel "Deutz" din Köln și la fabrica de pinioane Döring din Berlin. Și-a susținut teza de doctorat în ziua de
Gheorghe Manea () [Corola-website/Science/307193_a_308522]
-
timp activitatea didactica și de cercetare. În anul 1933 a fost numit prin concurs asistent la Catedră de organe de mașini din Secția Electrotehnica a școlii Politehnice București. Pentru cunoașterea industriei românești, a inițiat excursiile tehnice cu studenții la marile uzine din țară. Decanul facultății l-a caracterizat astfel: " este unul dintre cele mai valoroase elemente de care școala noastră dispune și pe care se va putea conta în viitorul formării inginerilor electromecanici". El a urcat treptele ierarhiei didactice, devenind în
Gheorghe Manea () [Corola-website/Science/307193_a_308522]
-
catedră din 1944. Pentru studenți a elaborat cursul tipărit "Organe de mașini", două volume, 1956 și 1958, care a fost premiat de Academia Română. Între anii 1934-1937 a lucrat la Societatea Astra-Vagoane, organizând producția de vagoane, motoare, armament și muniție la uzinele din Brașov și Orăștie. Experiența acumulată a publicat-o în manualul intitulat "Amenajarea, organizarea și exploatarea fabricilor", 380 de pagini, publicat în 1944, operă premiată de Academia Română în 1946. În 1970, în Editură Tehnică a apărut un nou tiraj de
Gheorghe Manea () [Corola-website/Science/307193_a_308522]
-
15 aprilie 2008) a fost un inginer român, membru titular al Academiei Române și fost președinte al filialei Timișoara. A absolvit în 1929 liceul "Știrbei Vodă" din Călărași iar în 1934 Școală Politehnica de la Berlin - Charlottenburg. Lucrează ca inginer constructor la uzinele din Reșița. În perioada 1935-1948 introduce în România noi metode de proiectare a structurilor pentru podurile metalice învățate în Germania. Aceste noi metode au fost introduse într-o serie de poduri de cale ferată, construite pe apele Someș, Jiu, Siret
Dan Mateescu () [Corola-website/Science/307218_a_308547]
-
metode de proiectare a structurilor pentru podurile metalice învățate în Germania. Aceste noi metode au fost introduse într-o serie de poduri de cale ferată, construite pe apele Someș, Jiu, Siret. Pe langă poduri metalice, inginerul Mateescu colaborează la proiectarea Uzinelor Malaxa, hangare de avioane Băneasa, Brașov și Cluj, hale metalice industriale pentru uzina din Bocșa și Reșița, precum și Palatul C.F.R. din București. Ocupă în timp diverse funcții de conducere: șeful ateleriului de proiectare de la UCM Reșița, șeful Fabricii de poduri
Dan Mateescu () [Corola-website/Science/307218_a_308547]
-
metode au fost introduse într-o serie de poduri de cale ferată, construite pe apele Someș, Jiu, Siret. Pe langă poduri metalice, inginerul Mateescu colaborează la proiectarea Uzinelor Malaxa, hangare de avioane Băneasa, Brașov și Cluj, hale metalice industriale pentru uzina din Bocșa și Reșița, precum și Palatul C.F.R. din București. Ocupă în timp diverse funcții de conducere: șeful ateleriului de proiectare de la UCM Reșița, șeful Fabricii de poduri și construcții metalice de la UCM Reșița și Bocșa. În anul 1944 este numit
Dan Mateescu () [Corola-website/Science/307218_a_308547]
-
pentru demascarea diversiunilor naționaliste și rasiste. După al doilea război a fost redactor responsabil la revistele de limbă maghiară „Világosság” (1945) și „Igazság” (1946). A desfășurat o activitate literară intensă pentru construirea orânduirii socialiste. A zugrăvit chipuri de muncitori din uzină, luptători pentru cauza proletariatului. Până la sfârșitul vieții, a scris 30 de volume (nuvele, schițe, articole și reportaje, mai multe romane, o piesă de teatru), unele traduse și în limba română. Din acestea, se cuvin a fi reținute însemnările sale de
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
A fost director al Întreprinderii Franco-Române Brăila (ulterior numită Progresu Brăila), aici a pus în funcțiune o turnătorie de oțel cu cuptor electric. Între 1941-1948 a fost subdirector general al CFR, în această calitate a organizat atelierele CFR Craiova (ulterior Uzinele Electroputere Craiova). s-a remarcat și prin munca depusă la reconstrucția căilor ferate și a telecomunicațiilor, distruse în parte după al doilea război mondial, precum și a porturilor. S-a îngrijit de mecanizarea porturilor pentru a spori capacitățile acestor obiective, a
Constantin Atanasiu () [Corola-website/Science/308527_a_309856]