108,566 matches
-
lase pictate de penelul lui Stubbs. Cuplul aste surpins aici în timpul unei plimbări cu faetonul, o trăsură descoperită cu patru roți, trasă de doi cai. Faetonul apare în poezia "Împărat și proletar", a lui Mihai Eminescu:<br> Gheorghe Asachi, în poezia "Soția de modă", pomenește și el faetonul:<br> În cartea "Black Beauty", a autoarei Anna Sewell (1820-1878), eroul principal, calul Black Beauty, avea să-și petreacă tihnit amurgul vieții înhămat la un faeton ce purta trei doamne în vârstă.
Faeton (vehicul) () [Corola-website/Science/327740_a_329069]
-
din Cernăuți. În 1949 Atanasie Nasta s-a căsătorit cu Paula Gabriela Popescu (1928-2008), cu care a avut un fiu, Dan Ion Nasta, născut la 7 iulie 1951, viitor poet, eseist și traducător. A debutat în literatură în 1936, cu poezii în revistele „Pasărea Albastră” și „Suflet Nou”. A publicat și articole de exegeză culturală aromână. A realizat și traduceri literare din limbile greacă și bulgară, pe care le-a publicat. În 1981 a apărut la Editura Albatros prima sa carte
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
și articole de exegeză culturală aromână. A realizat și traduceri literare din limbile greacă și bulgară, pe care le-a publicat. În 1981 a apărut la Editura Albatros prima sa carte, o culegere de sonete. Hristu Cândroveanu i-a publicat poezii în „Antologia lirică aromână”, apărută în 1975, și în „Un veac de poezie aromână”, din 1985. În 1985, Atanasie Nasta a publicat al doilea volum al său cu sonete, „Ora de poezie”, apărut la Editura Cartea Românească. În 1996 a
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
greacă și bulgară, pe care le-a publicat. În 1981 a apărut la Editura Albatros prima sa carte, o culegere de sonete. Hristu Cândroveanu i-a publicat poezii în „Antologia lirică aromână”, apărută în 1975, și în „Un veac de poezie aromână”, din 1985. În 1985, Atanasie Nasta a publicat al doilea volum al său cu sonete, „Ora de poezie”, apărut la Editura Cartea Românească. În 1996 a apărut volumul „Armâname, armâname”, care cuprinde poeziile scrise de Atanasie Nasta în dialectul
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
culegere de sonete. Hristu Cândroveanu i-a publicat poezii în „Antologia lirică aromână”, apărută în 1975, și în „Un veac de poezie aromână”, din 1985. În 1985, Atanasie Nasta a publicat al doilea volum al său cu sonete, „Ora de poezie”, apărut la Editura Cartea Românească. În 1996 a apărut volumul „Armâname, armâname”, care cuprinde poeziile scrise de Atanasie Nasta în dialectul aromân. Selecția poeziilor și publicare au fost făcute de Editura Fundației Culturale Aromâne “Dimândarea Pârintească”. În 1985 a apărut
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
1975, și în „Un veac de poezie aromână”, din 1985. În 1985, Atanasie Nasta a publicat al doilea volum al său cu sonete, „Ora de poezie”, apărut la Editura Cartea Românească. În 1996 a apărut volumul „Armâname, armâname”, care cuprinde poeziile scrise de Atanasie Nasta în dialectul aromân. Selecția poeziilor și publicare au fost făcute de Editura Fundației Culturale Aromâne “Dimândarea Pârintească”. În 1985 a apărut la editura Litera din București antologia "„Ecou de cîntec aromânesc”", realizată de Atanasie Nasta, în calitate de
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
1985. În 1985, Atanasie Nasta a publicat al doilea volum al său cu sonete, „Ora de poezie”, apărut la Editura Cartea Românească. În 1996 a apărut volumul „Armâname, armâname”, care cuprinde poeziile scrise de Atanasie Nasta în dialectul aromân. Selecția poeziilor și publicare au fost făcute de Editura Fundației Culturale Aromâne “Dimândarea Pârintească”. În 1985 a apărut la editura Litera din București antologia "„Ecou de cîntec aromânesc”", realizată de Atanasie Nasta, în calitate de editor. Antologia cuprinde portrete și creații a zece poeți
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
1912-1996) (12), Nicolae Caratana (1914-1992) (10), Costa Guli (1916-1985) (10) și Chira Iorgoveanu (1948-). În 1992, Atanasie Nasta a editat un "„Almanah Macedo-Român”", care a apărut la București, la Editura Fundației Culturale Române, sub egida Societății de Cultură Macedo-Română. Pe lângă poezii în grai aromân ale poeților din toate generațiile, almanahul cuprinde și biografiile a 27 de personalități de sorginte aromână, precum și o serie de documente și fragmente de studii, reprezentative pentru cultura și civilizația aromânilor. Cu ocazia centenarului Atanasie Nasta, în
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare. 1975 Atanasie Nasta întreprinde demersuri oficiale pentru recunoașterea Studioului de istorie și literatură dialectală George Murnu pe care îl conduce până în 1990. 1981, 1985 Atanasie Nasta publică două volume de sonete - Sonete și Ora de poezie - la editurile Albatros și Cartea Românească. 1990 Atanasie Nasta devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Se găsește în centrul acțiunii de reorganizare a Societății de cultură macedoromână, fiind ales pentru a exercita primul mandat de președinte. Coordonează editarea Almanahului
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
dervișilor au funcționat de asemenea ca centre de cultură și educație. Educația de masă era sprijinită de o rețea de biblioteci publice. Biblioteca școlii fondate de Mehmed-pașa Sokolović în Budin (Buda) conținea în afară de cărți religioase musulmane și lucrări de oratorie, poezie, astronomie, muzică, arhitectură sau medicină. Societatea otomană era caracterizată printr-o relativă toleranță religioasă. Creștinismul nu era interzis, dar creștinii erau tratați ca niște cetățeni de rang inferior. Orientalistul britanic Thomas Walker Arnold susține că islamul nu era promovat cu
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
Codreanu, Liviu Pendefunda, George Popa, George Roca (Australia), George Stanca, Eugen Evu, Emil Brumaru, Gheorghe Neagu, Adrian Botez, Paul Vinicius, Ovidiu Pecican, Ioan Baban și mulți alții. Publicația apare cu o periodicitate de o dată la două luni și cuprinde proză, poezie, eseu, cronică literară, interviu, etc.... Ion Scorobete Angela Nache Mamier (Franța) Ana Dumitrescu Emanuel Stoica (Austria)
Onyx (revistă) () [Corola-website/Science/327978_a_329307]
-
a luat hotărârea să înăbușe orice încercare de reformă care ar fi putut genera o revoluție. Executarea complotiștilor i-a temperat pe nobilii susținători ai reformelor și în următorii treizeci de ani ideile reformatoare au rămas limitate doar la domeniile poeziei sau filozofiei. Magnații, care se temeau că influxul de idei revoluționare ar putea duce la izbucnirea unei rebeliuni populare, au devenit sprijinitorii cei mai loiali ai coroanei, folosindu-se de șansa ce li se oferea pentru creșterea obligațiilor impuse țăranilor
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
din spațiu duc la schimbarea legilor fizice care guvernează galaxia. Un element aparte al povestirii îl constituie faptul că relatarea călătoriei lui Olm în întuneric și evenimentele care s-au petrecut după sosirea la destinație sunt relatate sub forma unei poezii cu versuri albe. Povestirea a apărut în anul 1966 în numărul 278 al Colecției de povestiri științifico-fantastice, fiind reeditată în 1967 la editura Știință și tehnică în antologia " Pe lungimea de undă a cosmosului". În februarie 1982 autorii au rescris
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
momentul în care o văzuseră ultima oară pe Alexandra. Tinerii au firi diferite: Dana, fiica lui Toma Istrate (George Alexandru), redactor-șef al ziarului „Albatrosul”, este tipul tocilarei fără personalitate, Andreea este o fată inteligentă și foarte complicată, care scrie poezii, Niki este tânărul complexat și arogant, iar Tudor este tipul secretos, practicant de arte marțiale. Declarațiile celor patru colegi ai Alexandrei sunt însă contradictorii, locotenentul având impresia că fiecare dintre ei minte și vrea să ascundă ceva. Pentru a-i
Happy End (film din 2006) () [Corola-website/Science/327025_a_328354]
-
dezvoltare personală include și acitivăți formale sau informale pentru a dezvolta în alții roluri precum cel de profesor, ghid, consilier, manager, coach sau mentor. Majoritatea religiilor au inclus și includ elemente de dezvoltare personală ca rugăciunea, muzica, dansul, cântatul, incantațiile, poezia, scrisul, sporturile și artele marțiale. Aceste practici au scopuri diverse, cum ar fi o mai bună sănătate sau un aspect estetic mai frumos, dar ele sunt legate și de "golurile finale" ale dezvoltării cum ar fi descoperirea sensului vieții sau
Dezvoltare personală () [Corola-website/Science/327127_a_328456]
-
Hull bazat pe cercetările lui Michel Foucault, în care el susține că „Scrisoarea furată” este un text bun pentru a pune la îndoială afirmația metalingvistică că artiștii nu pot evita să nu realizeze observații, deoarece este un discurs despre superioritatea poeziei asupra observației.” Slavoj Žižek se întreabă: „Deci, de ce o scrisoare ajunge întotdeauna la destinație? De ce nu ar putea - uneori, cel puțin - să nu ajungă?”. Hollis Robbins îl critică pe Derrida pentru orbirea sa către patriotism, prefațându-i studiul său la
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
în mare, dar nu s-a îmbolnăvit nici măcar de guturai. Vorbind despre acest film, Sergiu Nicolaescu a afirmat: "„Iată-mă abordând un nou gen de film: suspans, dragoste, final surprinzător. În locuri din natură de o aspră frumusețe, pline de poezie, se întâlnesc doi bărbați și o femeie. Dar întâlnirea era planificată doar pentru doi. Cine este intrusul veți afla în scena finală. Acest film este un nou prilej pentru a arăta relațiile speciale ce se stabilesc între oamenii adevărați și
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
această nuvelă ilustrează concepțiile lui Mircea Eliade asupra teatrului, susținând că omul poate reuși să ajungă prin teatru la esența lucrurilor, adică la punctul de pornire al lumii, sustrăgându-se istoriei prin spectacolele teatrale. Scriitorul credea că „artele (dansul, muzica, poezia, artele plastice) au avut la origine o funcție sau o valoare magico-religioasă”, iar în contextul cultural actual, „sub formele ei radical desacralizate, cultura occidentală camuflează semnificații magico-religioase, pe care (cu excepția câtorva poeți și artiști) contemporanii nu le bănuiesc”. În concepția
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
situând-o în linia fantasticului folcloric, dezvoltat de autor mai întâi în nuvela "Domnișoara Christina" (1936). Nuvela conține multe asemănări, potrivit lui Ali Shehzad Zaidi, profesor la State University of New York, atât cu romanul omonim al lui Pușkin, cât și cu poezia mistică a lui Hafiz. Astfel, scrierile omonime ale lui Pușkin și Eliade au o temă comună: rezistența sufletelor sensibile într-o lume ostilă. În plus, apelul la Hafiz, evocat într-un mod ironic ca un strigăt de atac în timpul meciului
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
Sibiu (2005). În cei peste 25 de ani de carieră, a îndeplinit funcții precum: comandant de subunitate, șef de comenduire de transporturi militare (Petroșani, 1989), redactor și redactor-șef în presa militară (1999-2010), director adjunct ș.a. Debutează cu mai multe poezii în nr. 5/1983 al revistei „Catarge la orizont” din Constanța și, ulterior, cu proză scurtă în revista „Viața armatei”, București, în 1997. Va continua să publice în săptămânalul „Observatorul militar”, în revistele „Litere” (Târgoviște), „Historia”, „Viața Basarabiei”, „Eroica” ș.a.
Dan Gîju () [Corola-website/Science/327257_a_328586]
-
mizei, a mijloacelor, a încărcăturii simbolice si a semnificației. Calitatea principală a textului de acum pare tonul bine găsit, constând într-o oralitate plăcută și fără excese, pigmentată de elementele de argou cazon, potrivite istorisirilor când piperate, când pline de poezie, dar întotdeauna punctate ironic (sau autoironic). [...] Portretele feminine sunt aproape toate senzuale, căci privirea cazonă dilată frumusețea, dar și punctate de observații nu neapărat misogine, însă izvorând din același mod de a privi care face din femeie o fascinantă târfă
Dan Gîju () [Corola-website/Science/327257_a_328586]
-
2000, Emil Constantinescu, președintele României, i-a conferit poetului Simion Gociu medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” "pentru contribuțiile importante aduse la studierea și difuzarea operei eminesciene". Pe lângă activitatea gazetărească și didactică, Simion Gociu a scris poezii și povestiri pentru copii în limba română. El a debutat ca poet în 1965, publicând în revistele "Nistru", "Moldova", "Buletinul „Mihai Eminescu”", "Orizontul", "Zorile Bucovinei", "Literatura și arta", "Bucovina literară", "Literatorul", "Glasul Bucovinei", "Septentrion literar", "Concordia", "Arcașul", "Țara fagilor", "Făgurel
Simion Gociu () [Corola-website/Science/327264_a_328593]
-
El a debutat ca poet în 1965, publicând în revistele "Nistru", "Moldova", "Buletinul „Mihai Eminescu”", "Orizontul", "Zorile Bucovinei", "Literatura și arta", "Bucovina literară", "Literatorul", "Glasul Bucovinei", "Septentrion literar", "Concordia", "Arcașul", "Țara fagilor", "Făgurel" și "Gazeta de Herța". O parte din poeziile sale au fost incluse în culegerile colective "Glasuri tinere" (Ed. „Carpați”, Ujgorod, 1971); "Metafore românești din Bucovina de nord. Antologie" (vol. I, ediție îngrijită de Vasile Constantinescu și Ion Puha; vol. II, ediție îngrijită de Valeriu Stancu, Ed. „Cronica”, Iași
Simion Gociu () [Corola-website/Science/327264_a_328593]
-
vol. II, ediție îngrijită de Valeriu Stancu, Ed. „Cronica”, Iași, 1998, 2000); "Eterna iubire. Antologie" (Ed. Biodova, București, 1999). Primul său volum de versuri intitulat "Sărutul spicelor" a fost publicat la Ujgorod în 1984. Au urmat și alte volume de poezii și povestiri pentru copii: "La țărmure de suflet" (1989), "Oul gastronomic" (1998), "Lacrima toamnei" (1999), " Dar cine ești tu?" (1999), "Sincer vorbind" (2000), "Ambasadorul luminii" (2004), "Bună dimineața, septembrie" (2005) etc. Poezii și povestiri originale scrise de Simion Gociu au
Simion Gociu () [Corola-website/Science/327264_a_328593]
-
în 1984. Au urmat și alte volume de poezii și povestiri pentru copii: "La țărmure de suflet" (1989), "Oul gastronomic" (1998), "Lacrima toamnei" (1999), " Dar cine ești tu?" (1999), "Sincer vorbind" (2000), "Ambasadorul luminii" (2004), "Bună dimineața, septembrie" (2005) etc. Poezii și povestiri originale scrise de Simion Gociu au fost incluse în „Abecedarul” pentru școlile cu limba de predare română din Ucraina (Ed. „Bukrek”, Cernăuți, 1997, 2001, 2002, 2003, 2004). Despre creația poetică a lui Simion Gociu au scris mai mulți
Simion Gociu () [Corola-website/Science/327264_a_328593]